309 matches
-
ține nenorocirea numa-n șuturi. Tura trecută l-a prins fochistu’, că dacă nu era pe fază se proptea dom’ doctor în obrelict. Acu’ l-am dus io la necesități. Mergeți și-l aduceți, recuperați-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clopoțel de argint,... și căldură tot eu ți-oi da!... - Dar de unde vorbești? - De aici, sunt eu, Lumina! Iepurașul simți un fior în tot trupul, apoi o pace îi străluci toată ființa. Începu să zburde, să se dea de-a tumba, și minune... putea să treacă prin pereți. În momentul când cerea ceva, îi și apărea în față. - Vreau o varză!... și pe dată îi apărea o cogeamite căpățână. - Vreau un morcov!... și dorința i se împlinea. Avea lumina în ea
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
încercase nu de mult. El a alergat, deci, la Angelica și i l-a pus în deget. Pe urmă, a descoperit scutul întorcând discul strălucitor către ochii monstrului. Efectul a fost instantaneu. Orcul a căzut în nesimțire , a făcut o tumbă în apă și a rămas nemișcat, plutind pe spate. Rogero ar fi putut să-și încerce lancea asupra părților mai moi din trupul lui,expuse vederii, dar Angelica l-a implorat să nu mai piardă vremea și s-o scoată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea bietului trup omenesc, în tumbele lui teribile și bizare, descrise în văzduh, Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se agita ea însăși febril în gol, cerul împletindu-se amețitor cu pământul, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
trag un fum în piept, mă doare Și rătăcesc pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare, Dar nu puteam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
modă să-ți etalezi gusturile pentru o cultură a delicateții. — Ar îndrăzni cineva să se dea mare cu priceperea sa de față cu împăratul? — Există întotdeauna cineva care nu pricepe că va fi considerat de ceilalți un guguștiuc care face tumbe, arătându-și posteriorul elegant. Ca să îmi dea un exemplu, An-te-hai îmi povestește o întâmplare care a avut loc în Orașul Interzis în timpul domniei împăratului Yung Cheng. Împăratul se bucura de spectacol, o poveste despre guvernatorul unui orășel care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fapt un el. Pentru a atinge un asemenea grad de pricepere și flexibilitate, actorii și-au început cu siguranță pregătirea încă de când erau mici copii. Spectacolul ajunge la punctul său culminant. Maimuțele își etalează îndemânarea acrobatică. Învârtindu-se și făcând tumbe, regele Maimuță execută un salt peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn vopsit. Mulțimea aclamă. Regele Maimuță sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
urmă a luat-o În patru labe Înapoi spre vârf, ca o maimuță, și s-a aruncat din nou, de data asta cu ochii deschiși. S-au luat și alții după el, iar mai târziu au Început Întrecerile de măiestrie: tumbe prin aer, răsuciri, bătut din palme și chiar bătăi de joc. Regula era ca, În timp ce pluteai, să râzi, În cât mai multe cuvinte și În cât mai multe litere, de câte unul care aștepta jos, lângă saltea. Poreclele erau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și strigam într un glas: „Vine moșul Racu!”. În seara aceea a tras zodiile pentru fiecare. Eu stăteam pe vatra sobei, cu picioarele în sus și capul în jos ca un mic liliac și-l vedeam invers, apoi făceam o tumbă și iar mă așezam în poziția incomodă, dar ascultam vorbele lui cu atenție, parcă și acum vocea lui răsună ca un ecou interior. Moșul le spunea fraților mei de primul val, adică de cel de la treizeci de ani, dacă vor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cum de răsărise tocmai aici, de unde valizele fastuoase și costumația de rute internaționale? Hodoroaga se hurducă, hur ducă hur du că hur, ducă hur, pe cotitele cărări noroioase. Populația e adormită, învinsă, surdomută. Doar Domnia Sa fluieră și strigă și face tumbe. Între valizele cu scamatorii, atârnat de bara trapezului, rotind fularul parizian, incendiind aerul cu nemulțumirea și jongleriile sale. Dă din mâini și din cap, pelerina flutură în arenă, fachirul n-are destul loc și aer și aplauze. Domină planeta, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să tragă cu arma. S-ar fi dus în livadă și, după câteva ore, treaba ar fi fost gata. Acum, dat fiind că nu-l susținuseră de la început, n-aveau de ales și trebuiau să sufere. — Sus, marș dublu, săritură, tumbă, ordona el. Și: Cu cât se termină mai repede toate astea, cu atât mai bine, mormăiau oamenii din oraș. Între timp, polițiștii aveau mai mult noroc decât cei din armată, pentru că se convenise de comun acord că erau incapabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să mai facem un copil în următoarele câteva luni. Puteți să-l luați pe ăsta, dacă vreți, a anunțat Susan lipindu-și palmele de lateralele abdomenului umflat și strâmbându-se la față. Doamne, ce incomod e! Dracul ăsta mic face tumbe în burta mea. Ați decis ce nume îi puneți? a întrebat-o Alison. —Ei, el e convins c-o să fie fetiță, așa că s-a decis că-i place fie Sophie, fie Ellie. Susan a făcut o scurtă pauză, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spre ceea ce crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crede el, cu adevărat. Bine, să purcedem de-acum la rezolvarea problemei pentru care am străbătut, prin efracțiune, înăuntru... Doamne iartă-ne! În coș, ocupantul reîncepuse să miorlăie înfocat și se zbată cu frenezie, tumbă, după tumbă, după tumbă, după tumbă! Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-l și pe coteiu' lu' Marius..., pe Pizdeluș, cum de ne-a simțit, sărăcuțu' și cum de-aleargă el încoace, tocmai de la bază! Un pufulete, o potaie hazlie, bearcă, încrucișare ludică de fox-terrier cu maidanez, erupe din întunecime zigzagat, în tumbe și năvălește ca un glonț, direct în pieptul lui Dănuț. De unde se azvârle iarăși la pământ, chitită pe șotii, amușinându-i curioasă pe ciudații companioni ai Lunganului, cu scâncete și cu zvâcnituri frenetice, dintr-un mertic de coadă! Cățelușul mic, mic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prezentat drept cel mai înalt om din lume și apărea pe scenă, grav și tăcut, într-o mantie amplă de cașmir siniliu. Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
credeți despre mine, le-am zis, dar vreți să vă dau cea mai bună dovadă că nu sânt nebun? Ei bine, eu nu sânt în stare să urmez exemplul nebunilor lui Shakespeare care spun adevăruri, greu de suportat altfel, printre tumbe și plecăciuni. Amintiți-vă: își pun făină pe obraz și ne avertizează că moartea dă târcoale. La nevoie, cu puțin efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
efort, și eu aș reuși să fac niște giumbușlucuri. Dar altceva mă împiedică să semăn nebunilor lui Shakespeare. Nu pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure. De aceea îmi place să cred că măcar unul din bufonii care zic lucruri usturătoare speră, continuîndu-și monologul, că spectatorii i-au văzut lacrima sub fard. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
țintat, că-i mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]