248 matches
-
PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE SERIOSULUI DEAM LEALY SĂ SCOATĂ O VORBĂ. ACUM EU VORBESC! CONSILIUL E SUPUS JUDECĂȚII, NU EU. DEOCAMDATĂ MAI ARE ÎNCĂ POSIBILITATEA DE A OBȚINE ÎNDURARE PENTRU ATACUL CRIMINAL ÎMPOTRIVA PALATULUI IMPERIAL DACĂ RECUNOAȘTE ACUM, PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
amiral al flotei. O sumă de fireturi multicolore îi ornau pieptul, în vreme ce bicornul se adăuga uniformei de un albastru închis. — Bine ați venit în Azania, patria celor liberi și harnici ! Poporul meu vă primește cu brațele deschise ! Vocea președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pentru noi, Uri. Părinții tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de repede și de tunător, ieșind parcă din străfundurile plămânilor lui, încât nu exista altă soluție decât să-l aștepte să se oprească. Acest Shapira era un vorbitor cu experiență, asta era sigur, care stăpânea tehnica trecerii fără pauze de la o propoziție la alta, neacceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o găsise. Deodată auzi țipetele unei femei, urmate de zgomotul asurzitor al unor pași bărbătești, alergând ca niște animale cuprinse de panică. Nici nu apucă să se ridice bine în picioare, că auzi un singur cuvânt zbierat cu un glas tunător. —STAI! De jur-împrejurul orașului model, împresurându-l din toate părțile, erau postați șase bărbați, toți îmbrăcați în negru, cu fețele acoperite cu măști. Și fiecare din ei ținea în mână o armă automată îndreptată către capul ei. Capitolul 63 Ierusalim, vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sau ca un copil bolnav să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste disperată și tragică. O voce tunătoare de bărbat își făcu simțită prezența printr-o notă artificial și un ton ilar, premeditat. Porfiri îl identifică pe vorbitor imediat, în persoana unui bărbat de vârstă medie cu un burdihan masiv, ochi mici și față roșie. Gesturile bărbatului atrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
modificări în Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, București, pp. 397-407): „Ceea ce izbește în manifestele avangardiste, indiferent de nuanță, e teatralitatea lor. Militantul avangardei își compune cel mai adeseori o postură dramatică, monologînd cam pe aceleași teme (...) trecînd de la filipica tunătoare la entuziasmul ardent, de la clovneria studiată la mina ursuză și chiar tragică a celui neînțeles și înfrînt. (...) Se joacă, de la un moment dat, un rol ce trebuie interpretat cît mai convingător”. În descendența romantică a „cultului personajului” trecut prin extravaganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În stare să vorbească. Krog știa să spună vorbe doar În minte și, atunci când avea chef, să-i sperie pe oamenii care auzeau vorbele lui Krog În mintea lor fără să știe cine le vorbește așa, cu glas atât de tunător. Pe cele care nu erau Încă mame sau pe mame, Krog nu le speria niciodată Însă. Nu știu de ce era el așa de prost. - Siloa e femeie frumoasă, a zis Moru după o vreme. Frumoasă e altfel decât Nila. Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a fost Încât, deși nu puteam să scot nici un fel de sunet (nici măcar să urlu nu eram În stare) m-am gândit la tot ce dorisem să le spun vreodată. Am urlat la ei din mintea mea, cu glasul acela tunător, și le-am pus cum o s-o sfârșească, așa de frică Îmi era; așa de frică, Încât Moru a fost nevoit să meșteșugească vorba denumită groază pentru ce simțisem eu atunci. Iar ei m-au auzit. Proștii! Habar n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În alții, speriați. Unul a mormăit spre mine. - Tu? Krog? Fiind mut, cum să răspund cu glas de om? Am continuat În felul meu, În timp ce Încă mă adăpam cu apa dulceagă: - Sunt Krog. Toiagul Tatălui. Apoi am spus cu glasul tunător: - Krog e toiagul meu de bătrânețe. Sunt Tatăl și vă spun: sunteți niște vânători tocmai buni de ucis! Și atunci, deodată m-am ridicat cu fața la ei. Nu se așteptau la mișcările mele iuți și nici nu mai văzuseră om așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
munților mei și ziceai că nu l-ar fi clintit de acolo nici cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o clipă mult prea scurtă, dar așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Însă deținutele au blagoslovit-o cu diminutivul de alint Diri. „După ce a primit raportul gardienilor, ținu să ne facă o primire de pomină. Cu timpul aveam să ne obișnuim cu faimoasele «careuri» și cu discursurile urlate peste ziduri cu voce tunătoare. Destul de repede aveam să le descifrez ambiguitatea, dar atunci, la primul contact, directoarea ni s-a Înfățișat ca prototip al teroristei bolșevice și ne-a Înfiorat. Aveam În fața noastră o femeie căpitan, luptătoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
jur pulsa, ca o legănare, cineva îl ocrotea, nu-i spunea niciun cuvânt, nu era nevoie, pentru că se înțelegeau, unind pulsația dinăuntru cu cealaltă, care se prelingea prin pereții umezi, ca un șarpe de apă. Când auzi prima oară vocea tunătoare cum sparge apa și o pulverizează, cum face pereții să vibreze ca o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
coadă care începe în foaier și urcă până la scenă, pe unul dintre cele două culoare ale sălii. Bătrânul își înalță privirea către lojile de la etaj, care acum sânt goale, ridică, scuturîndu-le, brațele în sus, începe prima strofă cu o voce tunătoare și îndeamnă publicul imaginar să-l urmeze. Nu îl urmează nimeni, fapt care însă nu pare să-l deranjeze. Zbiară la rampă fericit, vreme de vreo trei minute, după care se întoarce către mijlocul scenei unde ședința de semnături continuă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în mod sigur. A vrut să se ridice dar genunchii nu-l ascultară și de altfel se simțea foarte bine aici, de ce să plece de aici unde era atât de bine și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
șoarece mort ținându-l de coadă. Dispăru pe ușă undeva în spate, nimeni din încăperea ceea joasă nu mai scotea o vorbă, vinul se încălzea în paharele strânse în palmele mari, bătătorite. Din nou după un timp se auzi „șoapta” tunătoare a lui Megieșu: „Ar trebui anunțat jandarmul de la post, că Doamne ferește vine noaptea și eu nu am chef să mă trezesc așa cu un cuțit la gât. Doamne păzește, mai repetă odată și goli paharul dintr-o răsuflare, apoi ieși
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vâneze. Iată așadar de la bun început o definiție a războiului ca nobilă expediție vânătorească! Marcius însuși, închis în cetatea Corioli, unde luptă singur cu dușmanii, are parte de un portret elogios făcut de comandantul Titus: privirea îi e cruntă, glasul tunător, loviturile pe care le dă par niște bubuituri și fac să se cutremure pământul (ceea ce nu înseamnă că nu îi vom vedea și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-nroșise și căpătase o privire de pește fiert. Și cînd tăcerea devenise amenințătoare, tot cel mai rodat dintre noi, prozatorul Băran, a găsit soluția de salvare. S-a ridicat în picioare, a bătut cu pumnul în masă și-a rostit tunător, cu o voce care semăna teribil cu cea a lui Ceaușeșcu: "Tovarășul secretar general a spus: să dăm umorului ce-i al umorului și satirei ce-i al satirei!"... Atît de bine și-a dozat strigătul și-atît de teatral, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
unor modele pentru elocința sacră: panegiricul de remarcabilă valoare poetică al lui Ilie Miniat: Cine e aceasta care se ivește ca zorile?", sau "predica lui Varlaam rostită în somptuoasa biserică a Trei Ierarhilor", ori verva predicatorului Antim, cel "cu voce tunătoare", pentru că "el și nu altcineva răspunde de enoriași", așa cum afirmă, "că de gâtul meu spânzură sufletele voastre". Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interiorizată, din care privitorul poate deduce tocmai ipostaza de luptător a lui Eminescu, forța lui de gânditor, care iubea și ura, chemând la alte înțelegeri pe oameni. Nu-i nimic pesimist în expresia acestei bărbății îndurerate și în același timp tunătoare, în revolta ei. Însăși fruntea nu are seninătate, ci, prin modelajul ei cu accente și neregularități, cu o cută orizontală, adâncită, sugerează frământarea întregii ființe, frământarea ridicată la simbol de părul vâlvoi ce pare o imensă vâlvătaie a răzvrătirii și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
majoritate posesori ai vestitului certificat de absolvire a... patru clase primare! Ce a mai discutat candidatul Busuioc cu rectorul Livescu, vom vedea în continuare: „După ce i-am spus ce doresc, Livescu m-a întrebat, tot cu acel glas teribil de tunător, cea fost tata iar eu i-am spus că a fost învățător. Nu a fost suficient acest răspuns deoarece rectorul mi-a tăiat respirația atunci când mi-a spus că asta îl interesează mai puțin și că de fapt voia să
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
pe 17 decembrie. Circulă diferite zvonuri: în subsolul clădirii, unii delegați ar comercializa la negru obiecte de lux, ciorapi de bună calitate, parfumuri. Doar zvonuri? O imagine șocantă a subsolurilor prin care se răspândesc tovarășii în timp ce șeful cere cu glas tunător strângerea rândurilor. Și străinii? În noiembrie 1989, delegațiile comuniste străine nu sunt numeroase. Comuniștii italieni și maghiari nu s-au deplasat. Unii reprezentanți par nemulțumiți: este cazul comuniștilor francezi, care, deși prezenți, exprimă rezerve față de atitudinea partidului român. Delegația Partidului
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru a trece o apă" când e vorba de căsnicia ei; la Andrei se remarcă "aplecările repetate ale capului, paloarea și roșeața din obraji"; la Puiu Cercel, aerele perverse, de copil "rău crescut"; la Diomo, gestul brutal; la Colea, vocea tunătoare; la Ciprian, gesticulația emfatică, de orator. Și totuși, remarcă rafinata interpretă, nu atât gesturile în sine sugerează apropierea de teatru, cât "excesul de subliniere a ticului, care arată că personajele își folosesc corpul, asemeni actorilor, ca instrument expresiv iar nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o deschise și de acolo, făcându-i să tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]