269 matches
-
Tunarii Vechi este un sat în comuna Poiana Mare din județul Dolj, Oltenia, România. Se află în partea de sud-vest a județului, în Lunca Dunării. Localitatea TUNARI a luat ființă în jurul anilor 1600, cănd Domnitorul Mihai Viteazul, conform unei legende, s-ar fi aflat cu oastea să pe aceste meleaguri în scopul atacării Cetății Babă Vida din Bulgaria și zădărnicirii invaziei hoardelor otomane peste fluviul Dunărea, ce
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
așteptând ca fluviul Dunărea să înghețe și să atace pe turcii din Cetatea Babă Vida de la Vidin, care im atare condiții dădeau iamă de multe ori prin localitățile din zona de pește Dunăre.Când apele Dunării au înghețat un anume tunar, pe nume Stan, fără să îl înștiințeze pe domnitor, a plecat cu bateria să de tunuri ( construite cu țevi din lemn de cireș ) spre malul Dunării, unde între Calafat și Ciuperceni, a început să tragă cu ghiulele în oastea otomană
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
Domnitorul Mihai Viteazul observând la un moment dat lipsa lui Stan tunaru din efectivele sale, supărat a trimis o iscoada după el care s-a întors și i-a povestit cele întâmplate și relatate mai sus. La venirea lui Stan tunarul pe locurile unde era cantonata întreaga să oaste, domnitorul l-a îmbrăișat și l-a felicitat pentru isprăvile sale și i-a făcut, așa cum se obișnuia de către domnitori, un act de danie pe pământul localității care s-a denumit inițial
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
oaste, domnitorul l-a îmbrăișat și l-a felicitat pentru isprăvile sale și i-a făcut, așa cum se obișnuia de către domnitori, un act de danie pe pământul localității care s-a denumit inițial în memoriam Tunari, astăzi purtând numele de Tunarii Vechi, întrucât în urmă reformelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a mai înființat, pentru noii însuratei, localitatea Tunarii Noi, la 3 Km spre nord. Urmare a reorganizării teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
obișnuia de către domnitori, un act de danie pe pământul localității care s-a denumit inițial în memoriam Tunari, astăzi purtând numele de Tunarii Vechi, întrucât în urmă reformelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a mai înființat, pentru noii însuratei, localitatea Tunarii Noi, la 3 Km spre nord. Urmare a reorganizării teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
în memoriam Tunari, astăzi purtând numele de Tunarii Vechi, întrucât în urmă reformelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a mai înființat, pentru noii însuratei, localitatea Tunarii Noi, la 3 Km spre nord. Urmare a reorganizării teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la început TUNARU, după cum reese din amprentele unei ștampile a autorității locale de la sfârșitul secolului al
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
Tunarii Vechi, întrucât în urmă reformelor Domnitorului Alexandru Ioan Cuza s-a mai înființat, pentru noii însuratei, localitatea Tunarii Noi, la 3 Km spre nord. Urmare a reorganizării teritoriale din anul 1968, comuna Tunarii Vechi s-a desființat și împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la început TUNARU, după cum reese din amprentele unei ștampile a autorității locale de la sfârșitul secolului al XIX, probabil în amintirea viteazului tunar. Până în
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
împreună cu Tunarii Noi au devenit sate componente ale comunei Poiana Mare. Satul sau localitarea Tunari s-a mai numit la început TUNARU, după cum reese din amprentele unei ștampile a autorității locale de la sfârșitul secolului al XIX, probabil în amintirea viteazului tunar. Până în anul 1859, anul Unirii Principatelor românești sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,sătul Tunari a existat pe un alt amplasament, spre sud-west,la 1 km,în punctul denumit SILIȘTEA-azi Ilaru. Aici, există o cruce din piatră, de 2m înălțime, materializând
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
înălțime, materializând,prin grijă boierului Radu Mucica,locul Bisericii și centrul satului.Pe cruce sunt incrustate cu dalta,numele locului și satului, anul 1858 și numele boierului.Iată textul : "PE LOCUL ACESTA ZIS SILIȘTEA PÂNĂ LA ANUL 1858 A FOST SATUL TUNARI ÎN SATUL TUNARI ÎNAINTE DE 1858 A TRĂIT ȘI ESTE ÎNMORMÂNTAT AICI UNDE A FOST BISERICĂ SATULUI RADU MUCICA PROPRIETAR ".
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
grijă boierului Radu Mucica,locul Bisericii și centrul satului.Pe cruce sunt incrustate cu dalta,numele locului și satului, anul 1858 și numele boierului.Iată textul : "PE LOCUL ACESTA ZIS SILIȘTEA PÂNĂ LA ANUL 1858 A FOST SATUL TUNARI ÎN SATUL TUNARI ÎNAINTE DE 1858 A TRĂIT ȘI ESTE ÎNMORMÂNTAT AICI UNDE A FOST BISERICĂ SATULUI RADU MUCICA PROPRIETAR ".
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
și astăzi, din satele Tunari și Dimieni, cu o populație totală de 1638 de locuitori, ce trăiau în 371 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, două mașini de treierat și 3 biserici (2 în Tunari și una în Dimieni). În 1925, comuna avea aceeași compoziție și făcea parte din plasa Băneasa a aceluiași județ, având 2416 locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care a făcut
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
alte trei situri arheologice ample se află în zona satului Tunari. Drept monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890; precum și fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4-5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din satul Tunari constituie un monument de for public.
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
se află în zona satului Tunari. Drept monumente de arhitectură sunt clasificate biserica „Sfântul Nicolae” a fostei curți boierești a postelnicului Constantin Cantacuzino din Tunari, ridicată în 1742 și reconstruită în 1890; precum și fortul 4 Tunari și bateria intermediară 4-5 Tunari, ambele parte a vechiului sistem de fortificații din jurul Bucureștiului. Monumentul eroilor din Primul Război Mondial de lângă primăria din satul Tunari constituie un monument de for public.
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
posibile. Un episod faimos însă sinistru a avut loc în timpul acestei retrageri: forțele ruse care fuseseră învinse de dreapta francezilor se retrăgeau spre sud înspre Viena pe heleșteele înghețate Satschan. Artileria franceză trăgea înspre oameni, însă Napoleon și-a redirecționat tunarii pentru a trage în gheață. Oamenii s-au înecat în heleșteele foarte reci, zeci de piese de artilerie scufundându-se înpreună cu ei. Estimările cu privire la numărul de tunuri capturate diferă; opiniile variază de la 38 la 100. Sursele diferă de asemenea
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
făcută de Aristotel, care ar fi considerat întreaga fizică a lui Galileo ca fiind "techne" sau cunoștințe utile, spre deosebire de "episteme", cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Între 1595-1598, Galileo a proiectat și îmbunătățit o "busolă geometrică și militară" de folosit de către tunari și geodezi. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. Pentru tunari, ea oferea, pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor, o cale de a calcula rapid încărcătura de
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
episteme", cercetări filosofice asupra cauzelor lucrurilor. Între 1595-1598, Galileo a proiectat și îmbunătățit o "busolă geometrică și militară" de folosit de către tunari și geodezi. Aceasta se baza pe niște instrumente anterioare ale lui Niccolò Tartaglia și Guidobaldo del Monte. Pentru tunari, ea oferea, pe lângă o metodă nouă și sigură de înălțare precisă a tunurilor, o cale de a calcula rapid încărcătura de praf de pușcă necesară pentru ghiulelele de diferite dimensiuni și din diferite materiale. Ca instrument geometric, ea permitea construcția
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
eșuat în încercarea de a cuceri portul Las Pălmaș, iar după o campanie dezastruoasă împotriva Americii spaniole, unde a suferit o serie de înfrângeri, a atacat fără succes Sân Juan din Porto Rico și a pierdut bătălia de la Sân Juan. Tunarii de pe vasul spaniol "El Morro Castle", au tras o ghiulea în cabina de pilot a lui Drake, dar acesta s-a salvat. Câteva săptămâni mai tarziu, în ianuarie 1596, moare de dizenterie când avea aproximativ 55 de ani, în timp ce era
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
egal la Kiev, în compania celor de la RC Lens. Seria egalurilor a continuat, iar la Londra, în compania lui Arsenal, Sergei Rebrov a marcat în minutul 90 golul de 1-1. Șevcenko și Dinamo Kiev au reușit să câștige meciul împotriva tunarilor, la Kiev: 3-1, după ce la un moment dat scorul fusese chiar 3-0, scor stabilit chiar de Șevcenko. Dinamo Kiev a obținut o victorie norocoasă apoi cu Panathinaikos, după ce grecii au pierdut la Kiev datorită autogolului marcat de Basinas, iar victoria
Andrei Șevcenko () [Corola-website/Science/308090_a_309419]
-
(n. 13 mai 1945, Corabia — d. 1 septembrie 1996, Agadir) a fost un fotbalist român, care, în ciuda numărului mare de goluri marcate, n-a fost selecționat niciodată în Echipa națională de fotbal a României. A fost poreclit "Tunarul din Bănie", pentru eficacitatea sa la marcarea golurilor. Privind în urmă, este greu de înțeles de ce Oblemenco, un atacant cu clasă și eficacitate maximă - de patru ori golgheter al campionatului nostru (1967, 1970, 1972, 1973) - nu a jucat nici un minut
Ion Oblemenco () [Corola-website/Science/307896_a_309225]
-
au efectuat, în 1968, un turneu în America de Sud, Oblemenco a fost golgheterul tricolorilor în acel turneu, dar la revenirea în țară, selecționerul Angelo Niculescu l-a mai convocat la națională pe Oblemenco doar o dată, apoi l-a uitat definitiv pe tunarul Științei la Craiova! În prima ligă din România a debutat sub culorile Rapidului, într-un meci disputat la Cluj în 5 iulie 1964, Știința Cluj - Rapid 3-1, Oblemenco marcând unicul gol al giuleștenilor. Rapidul însă l-a umilit, antrenorii de
Ion Oblemenco () [Corola-website/Science/307896_a_309225]
-
Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni. Rușii un început apărarea sabordându-și corăbiile pentru a proteja portul, tunurile navale fiind folosite ca artilerie terestră, iar marinarii
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
Următoarele corăbii au fost scufundate: La mijlocul lunii octombrie 1854, aliații aveau 120 de tunuri gata să deschidă focul asupra Sevastopolului, iar rușii aveau de trei ori mai multe pentru a se apăra. Pe 17 octombrie 1854, artileria a început lupta. Tunarii ruși au reușit să distrugă o magazie de muniție franceză, făcând să le tacă tunurile. Englezii au reușit să echilibreze situația cucerind reduta Malakoff, ucigându-l pe amiralul Kornilov, reducând la tăcere cele mai multe tunuri rusești și deschizând o breșă în
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
deși cele germane erau mai rapide și mai fiabile. Deși forțele terestre germane erau depășite la capitolul artilerie și tancuri, aveau o serie de avantaje de primă importanță în fața inamicilor lor. Tancurile germane aveau echipaje formate din cinci militari: comandantul, tunarul, încărcătorul, conductorul și mecanicul. Faptul că fiecare membru al echipajului era dedicat unei singure misiuni, făcea ca echipa să fie foarte eficientă în luptă. Echipajele franceze aveau mai puțini membri, comandantul ocupându-se și de încărcarea tunului, ceea ce îl împiedica
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
germanii au cucerit trei capete de pod: la Sedan în sud, la Monthermé în nord-vest și la Dinant în extremitatea nordică. Primele unități germane sosite în regiunea se bucurau de o superioritate numerică fragilă. Sprijinul artileriei era insuficient de puternic, tunarii fiind aprovizionați în medie cu 12 obuze pentru fiecare tun. Norocul germanilor a fost acela că artileria franceză avea stocuri limitate de proiectile, aproximativ 30 de obuze pentru fiecare tun. În regiunea Sedan, linia de defensivă de pe Meuse era formată
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
două tunuri moderne de calibru mare au fost trimise de Lord Raglan din pozițiile din jurul Sevastopolului și au fost împise cu mâinile până pe culmea “muntelui Inkerman”. Aceste două turnuri, ajutate de bateriile de camp au copleșit artileria rusă, ai cărei tunari neprotejați de întărituri, au fost uciși sau răniți de pușcașii englezi înarmați cu arme cu bătaie lungă. Trupele rusești sa-u retras fără să reușească să atingă obiectivele inițiale. Regimentele britanice epuizate, alături de camarazii lor francezi, au părăsit victorioase câmpul de
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]