1,788 matches
-
spune așa, ca din pușcă, drept În burta elicopterului, care s-a dezintegrat În mii de țăndări. Un imens glob ca de aur a strălucit preț de cîteva secunde pe fondul cenușiu al norilor, urmat la scurtă vreme de un tunet asurzitor. În urma lui a rămas un glob de fum, la fel de mare, dar, estetic vorbind, nu la fel de impresionant, care apoi s-a ovalizat, s-a aplecat Într-o parte și a Început să scoată protuberanțe de diverse forme, degajînd Împrejur un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din adăpost În ploaie, pe pod și apoi pe poartă. Tu Îi duci la locul unde așteaptă ea. — Toarnă cu găleata... sigur nui aci... zice un tip. — Ba da, poate că și-a bușit picioru. Treso ducem acasă. — Unde e? Tunetele s-au oprit, dar ploaia v-a udat pe toți fleașcă. — Acolo... În spatele obstacolului... le zici tu. Meldrum fuge pînă acolo. — Hei iubito... hei... se oprește pe marginea bunkerului. Ce mama dracu... futui... se Întoarce spre voi: CHEMAȚI POLIȚIA N
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îndemânare admirabilă, Else reuși să coboare de pe bordura Înaltă și Îl urmă pe Otto. Stăteau la nord de Mizerie. M-am aruncat pe șaua de piele și am Început să pedalez spre est. În ultimele săptămâni vremea fusese extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar; cu cealaltă, Încerca să-și curețe dinții cu o scobitoare care părea ridicol de minusculă În pumnul său vânjos. Patru stații mai Încolo, tramvaiul coti spre piața mare unde secția de poliție se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mine. Parcă aș fi auzit cuvântul „surpriză“. În orice caz, o denumire mai bună n-aș fi găsit nici eu pentru ce mă aștepta la etajul patru. Ușa mea era Întredeschisă și tocmai mă pregăteam să intru, curios, când un tunet asurzitor tulbură toaleta dintre apartamentul meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta, săltându-mi bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l închipuiam și așa cum ne rugam să se-mplinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acel moment e deja prea târziu. Trebuie să începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul unei tobe prin tavan. Ritmul se schimbă. Bătăile se adună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am uitat. Primul cuvânt îl generază pe cel de-al doilea. Primul vers îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se prăbușise. După moartea lui Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare se preschimbă în nori și vânt, iar vocea lui se transformă în tunete și trăznete. Părul și mustața devin stele. Capul și cele patru membre se preschimbă în cele patru puncte cardinale și în munți înalți. Din sângele lui iau naștere cursurile de apă și lacurile. Arterele devin drumuri, mușchii, terenuri fertile. Pielea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
această cauză se îmbolnăveau mereu și viața lor era scurtă. Un zeu din cer, pe nume Fuxi, era tare mâhnit văzând cât de greu trăiau oamenii pe pământ. Dorind ca ei să cunoască binefacerile focului, a poruncit o ploaie cu tunete și fulgere într-o pădure de la munte. Un trăznet asurzitor a aprins copacii, vâlvătăile întinzându-se cu repeziciune. De frică, oamenii au alergat care-ncotro, căutând să se salveze de pârjol. După ce s-a oprit ploaia, ei s-au adunat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
săi au luat-o la fugă. Dar Împăratul Galben a dat de urma armatei lui Chiyou, care între timp apelase la ajutorul "Zeului vântului" și "Zeului ploii". Brusc, vremea se schimbă. Vânturi puternice aduceau nori grei. După un episod de tunete și trăznete, a căzut o ploaie torențială. Vremea urâtă a oprit înaintarea armatei Împăratul Galben. Acesta i-a cerut ajutor "Zeului secetei", care risipi vântul și ploaia. După aceea, Chiyou aduse o ceață deasă, pentru ca soldații Împăratului Galben să rătăcească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu bărci-dragon. În legătură cu această sărbătoare, circulă două legende frumoase în rândul populației miao. Prima spune că regele-Dragon cel care programează ploile în numele stăpânitorului Cerului a greșit într-o zi. Stăpânitorul Cerului s-a supărat foc și i-a ordonat zeului Tunetelor să-l trăznească, să-l facă bucăți și să-l arunce în apă. Această pedeapsă a atras însă o mare secetă și oamenii au început să sufere cumplit. Cei din etnia miao au făcut însă o barcă în formă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
părinții mei), adio tată, o să-ți găsești și tu altă mamă, asta e, așa e dat să fie, fiecare cu ale lui. Două precizări: 1. „E întuneric beznă și miroase a brânză“ îmi spunea Filip în nopțile de vară cu tunete și trăsnete în care ne prefăceam înspăimântați ca să ne înghesuim sub plapumă. 2. Nu știu de ce, dar mâncărimea aia a încetat să mă mai zgândăre așa de tare. 8. Tata n-a mers pe tractor Dacă tata se bărbierea duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu ridica privirea, exemplu pe care i l-a urmat la scurt timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de luminile străzii Hanovra. Pe lîngă noi a trecut un camion, iar pasiunea mea subită, oricît de puternică a fost, s-a evaporat ca fumul la auzul huruitului ca de tunet al acestuia. Nu se Întîmplase nimic. Și nu avea să se Întîmple nimic, dat fiind că, În acel moment, ne aflam la doar cîțiva metri și cîteva minute de punctul de cotitură unde aveam să rămîn proptit pe trotuar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a pornit un ropot de ploaie, dar pluviometrul a înregistrat doar câțiva centilitri; a urmat un curcubeu parțial, de scurtă durată. Cerul a început apoi să se întunece, acul barometrului a căzut, trasând o linie aproape verticală; a vuit tunetul și am auzit răpăitul grindinei. Eu, acolo, de sus, simțeam că am în mână seninul și furtunile, fulgerele și negurile: nu ca un zeu, nu, nu mă credeți nebun, nu mă credeam Zeus Tonans, ci ca un dirijor, cu partitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe Cititoare încercând să scruteze dincolo de marginea paginii tipărite ivirea la orizont a navelor salvatorilor sau invadatorilor, a furtunilor...). Cartea pe care aș avea acum poftă s-o citesc e un roman în care se simte apropierea povestirii, ca un tunet confuz încă, a destinului istoric și a destinului personajelor, un roman care să dea senzația că trăim o răsturnare încă fără nume, fără formă... — Bravo, surioară, văd că faci progrese! Dintre biblioteci a apărut o fată cu gâtul lung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner, obligîndu-l să-și ridice capul, În pofida eforturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet i-ar fi pătruns la baza craniului, spre a coborî arzător ca plumbul topit de-a lungul Întregii coloane vertebrale, mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care norii negri ce veneau dinspre vest prevesteau o zgomotoasă noapte de furtună, se hotărî să acționeze. Negura acoperise insula cu o jumătate de oră Înainte de căderea Întunericului și, odată cu primele umbre, o perdea de apă, Însoțită de fulgere și tunete, se abătu asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asupra lui. Căderea Întunericului Îl surprinse așezat pe stînca pe care o alesese, ciocănind lanțul gros ce-i lega picioarele cu niște pietre mari pe care le adunase Înadins și le depozitase, zi de zi, cu răbdare. Ploua torențial, cu tunete, el era ud fleașcă, iar apa se amesteca acum cu sudoarea care Îi curgea șiroaie pe spinare și, cu toate că din cînd În cînd se oprea să asculte, era cu desăvîrșire Încredințat că, din pricina vremii Îngrozitoare, nici măcar fiul diavolului nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sîngerînde, păreau să refuze să mai dea ascultare unor degete tumefiate și vinete, neputincioase să mai țină cu fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sigur de asta. — Asta e părerea pe care o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea o inteligență remarcabilă, din partea căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]