587 matches
-
1926 face parte din delegația care reprezintă Daghestanul la Congresul Turcologilor din Întreaga Uniune de la Baku unde se stabilește înlocuirea alfabetului arab cu cel latin în toate teritoriile turcice. Se discută și despre adoptarea unei gramatici comune în Republicile Sovietice turcice. Pentru o scurtă perioadă de timp este profesor în orașul Batalpașa din Republica Karaciai-Cerchezia. În 1927 se restabilește în Așgabat, capitala Turkmenistanului, unde predă la Școala Profesorilor Turkmeni. Pe 25 martie 1932 este arestat de către Administrația Politică de Stat sau
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
o bătălie desfășurată pe malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de limbă turcică ogură, înrudită cu hunii, hazarii, și protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
decăzut treptat, azi multe din triburile inițiale fiind decimate sau într-o stare precară de semi-dispariție. Cel mai adesea iurucii sunt denumiți și turcomani sau turcmeni. De altfel ei înșiși se denumesc pe limba lor "Yörük Türkmen". Deși de origine turcica, ei se diferențiază de turcii selgiuci propriu ziși aparținând mai degrabă ramurii oguze. Unii istorici îi asociază uzilor, cumanilor sau pecenegilor din Evul Mediu. În Iranul de azi, triburi transhumante cum ar fi Afshari sau Qashgai sunt tot de origine
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
Romania Germanica. Die Ostgoten. Die Longobarden. Die altgermanische Bestandteile des Ostromanichen, Berlin-Leipzig, 1935; C. Diculescu, "Die Gepiden", Leipzig, 1922). Maglavit, sugerează o trecere hunică și prin Valea Bună în secolele IV-V. Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil și uralică. Adesea însă au fost confundați cu alanii, care au fost incluși în confederațiile tribale hune (din care au făcut parte și câteva popoare germanice, între care gepizii). În 375, hunii distrug formațiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
lingvistice. Unul din numele de clan cele mai răspândite în rândurile ienișilor est-europeni este Gabor, nume care duce în ultimă instanță la "Kobor", cu sensul de nomad, hoinar, vagabond (pe română "cobârlău" = hoț, tâlhar, nomad, vagabond), respectiv la Kavar, neam turcic care a adoptat în Evul mediu religia mozaismului. Altă teorie îi consideră pe ieniși ca fiind urmași ai dezertorilor din Războiul de Treizeci de ani (1618-1648) sau din Războiul țărănesc german (1524-1526) originari din Elveția. Această teorie este însă neverosimilă
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
cultura rusă a fost puternic promovată în noile state socialiste. După 1965, numai în România nu mai erau obligatorii lecțiile în limba rusă. După revoluția bolșevică, autoritățile sovietice au hotărât să interzică folosirea alfabetului arab în republicile vorbitoare de limbi turcice sau persană din Asia Centrală, Caucaz și zona fluviului Volga, (inclusiv în Tatarstan). Noul alfabetal acestor limbi a fost bazat pe cel latin și a fost inspirat de alfabetul turc. O hotărâre asemănătoare a fost luată și pentru RSSA Moldovenească. Această
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
gorani, care locuiesc în sudul provinciei sunt sistematic asupriți și le sunt negate drepturile minorității. Islamul 90% (1.800.000) (cei mai mulți Sunniți, cu o minoritate Shi'a) este religia cea mai predominată de majoritatea etnicilor albanezi, comunitățile bosniace, gorane și turcice, și unele comunități ale romilor, așcalilor și egiptenilor. Populația sârbă estimată între 100.000 - 150.000 de persoane au declarat aparține bisericii ortodoxe sârbe. Aproximativ 8% din populația albanezilor sunt creștini catolici. Comunitățile catolice se găsesc în cea mai mare
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
Olt în V. Râul Uz: este cel mai mare afluent din dreapta Râulului Trotuș, care izvorăște din Munții Ciucului, având o lungime de 45 km. Alimentează lacul de acumulare Poiana Uzului și se varsă în Trotuș. Etimologia cuvântului provine de la poporul turcic al Uzilor de la sfârșitul migrației popoarelor, care s-au adăpostit ceva timp pe această vale. Mai târziu aceștia s-au asimilat cu secuii din zona Ciucului. Valea este vestită pentru frumusețea și sălbăticia sa. Pârâul Bărzăuța (Apa Roșie): este cel
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
(tătară crimeeană - "Qırım Hanlığı"; rusă - "Крымское ханство"; ucraineană - "Кримське ханство"; turcă - "Kırım Hanlığı ") a fost un stat al tătarilor din Crimeea care a existat între 1441 - 1783. A fost hanatul turcic succesor al Imperiului Hoardei de Aur care a rezistat cel mai mult de-a lungul timpului. a fost fondat în momentul în care mai multe clanuri ale Imperiului Hoardei de Aur au renunțat la viața nomadă și s-au sedentarizat
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
de . Victime ale acestui naționalism și ale panturcismului, armenii, care erau o componentă demografică importantă a Imperiului, au devenit dușmani din dinterior și un obstacol major pentru unificarea etnică a turcilor din Anatolia și expansiunea lor în țările de limbă turcică din Asia centrală, o zonă geografică descrisă de Ternon ca un „spațiu vital” al panturcismului. În acest context, liderii mișcării junilor turci au trecut progresiv de la o abordare politico-legalistă la una naționalistă, militară și violentă. În 1909, , în care au
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
cu inamicii externi. Lucrarea este o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
tratate conțin sursele tradiționale și legendele cu privire la ocuparea în trecut a teritoriilor din jurul imperiului de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului (sarazini, longobarzi, veneti, sârbi, croați, maghiari, pecenegi). Capitolele 1-8 și 10-12 explică politica imperială față de pecenegi și popoarele turcice. Capitolul 13 este privire generală a politicii externe din punctul de vedere al împăratului. Capitolele 43-46 tratează politica externă față de regiunile din nord-estul imperiului (Georgia și Armenia). Capitolele 49-52 tratează modul de asimilare și de taxare a noilor provincii imperiale
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
parcurse, colonizate șu sunt astăzi populate de numeroase popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele mai vechi popoare pontice sunt Grecii pontici, Armenii, Românii, Lazii, Gruzinii și Abhazii. Alte popoare pontice sunt Bulgarii, Turcii și alte popoare turcice (de exemplu Găgăuzii și Tătarii) sau Mongolii (veniți în regiune în sec. XIII), Ucrainienii, Rușii (printre care Lipovenii) și alții. Toate aceste popoare prezintă astăzi o serie de tradiții, legende și alte forme de folclor legate de Marea Neagră. Marea Neagră face
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
poloneză "Pieczyngowie/Piecinigi" și în textele redactate în latina medievală "Bisseni, Bessi, Pizenaci". Numelui pecenegilor i s-a dat semnificația etimologică de „clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul "bajanaq/bajinaq" îl are în limbile turcice. Potrivit unei alte ipoteze etnonimul ar fi însemnat „pădurean”. Istoricul ungar György Györffy a evidențiat faptul că mai mulți codri din Europa de est amintesc, prin numele lor, de acest popor: i erau descriși în De administrando imperio, lucrare a împăratului Constantin
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
i (pe turcește: "Berendi", pl. "Berendiler", ukraineană: Берендеї, Берендичі, "Berendeyi", "Berendychi", pe maghiară: "berendek", în poloneză "Berendejowie") au fost un trib turcic medieval, cel mai probabil de origine kîpceacă-oguză. Ei erau parte a confederației tribale a "căciulilor de caracul" sau "calpacelor negre" (pe turcește "karakalpak"). i erau seminomazi și au fost consemnați ca îndeplinind diferite roluri militare, cum a fost acela de
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
a fost acela de "gărzi de frontieră" în solda prinților Rus' sau protoucraineni. Berindeii sunt menționați în cronicile statului Kievean Rus ("Kyivan Rus") în secolele al XI-lea și al XII-lea drept "Cernîie Klobuki" și, alături de pecenegi și alți turcici ("Torkii") , s-au sedentarizat de-a lungul frontierelor stepelor Rusiei Kievene. Unele triburi rebele ale berindeilor s-au refugiat în regatul Ungaria, care la vremea respectivă cuprindea teritorii care astăzi sunt parte a României. Cei mai mulți dintre berindei au rămas însă
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
strămutat în Bulgaria, iar alții s-au alăturat celor care se refugiaseră în Ungaria. Restul triburilor s-au amestecat cu populația nomadă a Hoardei de Aur, după care ei încetează să mai fie menționați ca atare de cronicari. Anumite toponime turcice la sud de Kiev și în regiunea Circazia, respectiv Tahanča, Koșmak, Taldîkî ar putea avea o legătură cu berindeii. Numele localității Berdîčiv din sudul districtului Žîtomîrska (Jitomir) evocă prezența lor în respectivul spațiu geografic. Berindeii vorbeau un dialect turcic care
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
toponime turcice la sud de Kiev și în regiunea Circazia, respectiv Tahanča, Koșmak, Taldîkî ar putea avea o legătură cu berindeii. Numele localității Berdîčiv din sudul districtului Žîtomîrska (Jitomir) evocă prezența lor în respectivul spațiu geografic. Berindeii vorbeau un dialect turcic care corespunde așa-numitului idiom Çağatay (Djagatai), limbă considerată drept variantă medievală a uzbecei de azi. De altfel, karakalpacii de azi locuiesc în vestul Uzbekistanului, în republica autonomă Karakalpakstan, pe malurile lacului Aral. Ei sunt recunoscuti drept crescători de oi
Berindei () [Corola-website/Science/309710_a_311039]
-
Akif scoate în continuare revista la Kastamounu, cel mai răsunător număr fiind numărul 464 care a fost tipărit în mai multe ediții ce au fost împărțite soldaților. Revista a fost interzisă de Rusia Sovietică pe motiv că popoarele de origine turcică vor fi influențate de articolele cuprinse în ea. La Ankara, M. Akif se stabilește la Mănăstirea Taceddin. În urma atacului declanșat de Grecia, s-a discutat în parlament despre părăsirea Ankarei și stabilirea capitalei la Kayseri. M. Akif s-a împotrivit
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
este o limbă din familia limbilor turcice, vorbită în Rusia, mai ales în regiunea Munților Urali. Este limbă oficială, alături de rusă, în Bașchiria. Înainte de Marea Revoluție Socialistă din Octombrie bașchirii foloseau în scris limba tătară, care este foarte apropiată de bașchiră. După 1923, puterea sovietică a luat
Limba bașchiră () [Corola-website/Science/305861_a_307190]
-
(în limba kazahă " Қазақ СоветтікСоциалистік Республикасы") este una dintre republicile constituente ale Uniunii Sovietice, a doua ca suprafață din Uniune, situată în Asia Centrală. Capitala este Alma-Ata, (în zilele noastre Almatî). Numele țării este dat de populația majoritară kazahă - nomazi turcici, care au pus bazele unui puternic hanat în regiune, mai înainte de perioada de dominație țaristă și sovietică. Primul cosmodrom sovietic, (în zilele noastre închiriat de Federația Rusă, cunoscut sub numele de Cosmodromul Baikonur) este situat la Tyuratam, tot aici aflându
Republica Sovietică Socialistă Kazahă () [Corola-website/Science/303719_a_305048]
-
România"), estul Bulgariei și alte zone din Balcani. Se presupune că găgăuzii fac parte din grupul turcilor oguzi, deoarece denumirea lor provine din numele turcesc de Gök-Oğuz însemnând „Poporul albastru” sau „ceresc”. Împreună cu ciuvașii, un alt popor vorbitor de limbă turcică, găgăuzii sunt printre puținele grupuri etnice de limbă turcică de religie creștină (ambele populații sunt de rit ortodox). Găgăuzii au astăzi așezări în regiunile ucrainene Odessa și Zaporojie, ca și în Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Kabardino-Balkaria, România (Dobrogea), Republica Moldova (Găgăuzia). Mai
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
presupune că găgăuzii fac parte din grupul turcilor oguzi, deoarece denumirea lor provine din numele turcesc de Gök-Oğuz însemnând „Poporul albastru” sau „ceresc”. Împreună cu ciuvașii, un alt popor vorbitor de limbă turcică, găgăuzii sunt printre puținele grupuri etnice de limbă turcică de religie creștină (ambele populații sunt de rit ortodox). Găgăuzii au astăzi așezări în regiunile ucrainene Odessa și Zaporojie, ca și în Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Kabardino-Balkaria, România (Dobrogea), Republica Moldova (Găgăuzia). Mai trăiesc aproape 20.000 de găgăuzi în țările balcanice
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
al XI-lea, tribul nomad "guzi" a trecut Dunărea și s-a așezat în Bulgaria, Macedonia și Grecia. Odată așezați în aceste regiuni, "guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
guzii" au adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea Rusească, Turcii și Tătarii musulmani (în parte Nogai) au fost alungați de aici spre Dobrogea și răsăritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]