423 matches
-
și greoaie, membrele groase și flexibile, pântecile atârnând, au numai păr scurt și se aseamănă foarte mult unii cu alții din cauză că sunt grași și cărnoși; femeile nu se pot deosebi de bărbați, capul și-l țin încovoiat, pieptul lor e turtit, fața roșie.» Deși prin unele trăsături această descriere i-ar apropia de rasa mongolă, precum scurtimea părului și asemănarea între bărbați și femei, totuși caracteristica lăsată de Hipocrat nu e destul de precisă pentru a determina felul rasei Sciților, ca aparținând
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru pisică, pentru că împlinea nouă luni. Eu și tata i i-am luat. — Și acum, Roșcatul stă acolo, privat de prada cuvenită, zise domnul Drummond. Stătea întins în patul din nișă, cu ochelari pe nasul lui colțuros, cu un fes turtit pe cap, cu o carte de la bibliotecă deschisă și proptită pe cuvertura de pe genunchi. Janet tremura și-i spuse: — E o cruzime să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numeroase, zvîcneau continuu. îl detesta și își năpusti cu toată greutatea pumnul asupra lui, dar cînd își trase mîna, insecta era tot acolo, zvîcnind neatinsă. O lovi de mai multe ori într-o criză de furie, dar loviturile n-o turteau, și se opri cînd văzu că suprafața metalică a cuptorului îi învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din groapa oarbă a instinctelor, e dragostea maternă, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
discuții. Mă gândeam că o scurtă comuniune verbală i-ar face plăcere. „Vai, nu !“, s-a opus ea „ce-ah zice lumea, mai ales acum, când sunt căsătohită ?...“. M-am proptit cu palmele și cu fața în vitrină, mi se turtise nasul, mi-ar fi plăcut să trec dincolo, conversația s-ar fi înnobilat. Doamna Gerda își proptise numai palmele în geam, de cealaltă parte a vitrinei. Defuncții sunt, în genere, oameni de treabă și farmacistul nu părea să facă excepție
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
secunde mai înainte. Avu loc o mică explozie localizată deasupra sobei. Doamne, aproape c-am luat foc! — Iată-mă angajat la Levy Pants. — Ignatius, strigă mama lui, cuprinzându-i capul cu păr bine uns într-o îmbrățișare stângace care îi turti nasul. Din ochi îi izvorâră lacrimi. Sunt atât de mândră de tine, băiatu’ mamei. — Mă simt extenuat. Atmosfera din biroul acela este supraâncordată. — Am știut c-o s-ajungi bine. Mulțumesc pentru încredere. — Cât o să te plătească Levy Pants, drăguțule? — Șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dovadă. Intrară în bucătărie unde, în afară de doi bărbați tineri, care, într-un colț, se certau pe motive sentimentale, era liniște. La o masă stăteau trei femei care beau bere din cutii. Priviră fix spre Ignatius. Una dintre ele, care tocmai turtise o cutie de bere în mână, se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se opri și o aruncă lângă chiuvetă, într-un ghiveci cu o plantă. — Fetelor, spuse Dorian. Cele trei fete scoaseră un chiot răgușit ca din Bronx. Acesta este Ignatius Reilly, nou-venit între noi. — Dă laba aici, grasule, spuse fata care turtise cutia de bere. Apucă mâna lui Ignatius și începu să o strângă de parcă intenționa să o strivească și pe ea. — O, Doamne! țipă Ignatius. — Ea e Frieda, explică Dorian. Și ele sunt Betty și Liz. — Ce mai faceți? spuse Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult trecut de ora la care trebuia să se facă disponibil pentru îndatoririle sale oficiale de magistrat investigator), fie putea păși în haosul sălii de primire din stația de poliție la o confruntare cu colegul său Ilia Petrovici Salitov. Porfiri turti mucul țigării într-o scrumieră de cristal. § ă Dragul meu Ilia Petrovici... ă Totul este sub control, Porifir Petrovici. Nu-i nevoie să te mai bagi și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
avea din nou opt ani, iar el îi spunea, Fii atentă, e ca atunci când mama ta frământă pâinea. Rostogolea bulgărele de argilă înainte și înapoi, îl apăsa și-l întindea cu podul palmei, îl lovea cu putere de masă, îl turtea, îl strângea, apoi o lua de la capăt, repeta întreaga operație o dată, de două ori, iar și iar, De ce faci asta, îl întrebase fetița, Ca să nu las în lut grunji și bule de aer, strică lucrarea, Așa e și cu pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă aici, uscat, crăpat, inform, și totuși s-a dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aveți? Se apropia de șaptezeci de ani, dar avea o voce puternică; maxilarul de jos, lătăreț, ieșit în afară și buza scurtă ce-i dezvăluia dinții îi dădeau o expresie de câine rău chiar și atunci când surâdea; nasul îi era turtit, probabil spart. Mi-am măsurat cuvintele. - Doar o lecție. Tu și oamenii tăi nu o să mai semănați zâzanie în rândul longobarzilor. Mi s-a părut că-l amuzau vorbele mele. - Te referi la cineva anume? I-am spus: - I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el intrarea în palatul împăratului și, după câte știu, n-a mai ieșit de-acolo. Garibaldo i-a explicat cam ce i-ar trebui, și Calinic a executat. A confecționat din trestii subțiri patru tubulețe îndoite, fără să le fi turtit. S-a folosit de apă și de foc, de fier și de mâini, trudind o dimineață întreagă. - Nu credeam că o să reușești să faci o lucrare de câteva zile în câteva ore, i-a spus minunându-se Garibaldo. Ducând instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sfârșească. Pe motocicletă avea nevoie doar de jumătate de oră pentru a-l duce pe Kevin la școală. Puiului Îi plăcea motocicleta. Cocoțat pe șa, o strângea cu o putere exagerată, de parcă ar fi vrut să se topească În ea, turtindu-și gura, nasul și casca de spatele ei. — De ce trebuie să mergi la muncă? Începu. De ce trebuie să merg la școală? De ce Crăciunul e doar o dată pe an? — Nu vii la meci, constată Valentina mustrător. — Nu pot, Val, oftă Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai spun cum am ajuns în pădure, se lăsase ceața dimineții, eram tânără și nu știam de oboseală când am ajuns la malul lacului și l-am văzut condus de Sfântul Duh: era ca o plăcintă uriașă, ca o picătură turtită de apă, cu două urechi alungite și coadă subțire, plutea deasupra lui, și-l chema în Împărăția Cerurilor. Își aduce aminte cuvintele și simte încordarea lui Ioniță Zugravu, îi vede ochii înrourați și-aude încă întrebările: - Ce culoare avea duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
bunicu’, și nu chipul lui, numai mâinile lui și gestul cu care obișnuia să-mi deschidă portiera Renault-ului, împingând cu degetul în geam ca să se deschidă ușa mai larg, vedeam atunci, prin sticlă, cum i se albeau și i se turteau buricele degetelor, imaginea asta era așa de clară de parc-ar fi fost aievea, mi-am și închis ochii pentru o clipă, doar-doar să n-o mai văd, dar tot îi vedeam mâna, încleștându-se, albă, pe gâtul unei sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta de bretonă și nici nu vedea cum putea integra acest delicios parametru În viața lui de polițist itinerant. * * * În zilele care urmară, insula fu redeschisă publicului și se instală o vreme de vară care Încurajă afluxul turiștilor. Lands’en, turtită sub un cer albastru uniform, plutea nemișcată pe o mare cumințită, care se mulțumea să scalde blînd picioarele vilegiaturiștilor. Pe situl de la Ty Kern, familii Întregi urmau un parcurs bine delimitat, șușotindu-și amănuntele Înspăimîntătoare ale Întîmplărilor, căutînd În van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
încurajator. Ce faci mâine ? — Nu știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste cuvinte, străbate cu pași mari iarba, și eu rămân doar cu o franzelă turtită în brațe și total bulversată. ȘAPTESPREZECE Cum am mai spus, ar trebui să existe un cu totul alt sistem. Ar trebui să existe nu știu ce fel de aranjament universal care să nu lase loc pentru neînțelegeri. Care ar putea, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie de spațiu și am primit ordin să te evacuez chiar acum. De Îndată a apărut o echipă care a demontat rafturile mele și a desfăcut totul În bucăți. Mobila era turtită la pământ ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe gură: - Cine-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în acea clipă îmi dădea de înțeles că există, că existase de la bun început în spatele cutiilor și că acum era mai aproape de mine cu jumătate de metru, am urlat. Am urlat atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu viața. A lovit În chip ucigător, cumplit de pe neanunțate, de imprevizibil. Vijelia, care pornise, o clipă mai devreme, a rupt, unul din bătrânii plopi de pe marginea șoselei, izbindu-l, de-a latul asfaltului drumului public, În cădere, acesta, a turtit și a rupt, exact În două, autoturismul viitorului senator. Au murit, imediat: el, soția și fetița. Mai târziu, În drum către spitalul constănțean, au murit și ceilalți doi ocupanți ai mașinii. La câteva luni de zile după tragicul eveniment, forurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
La cinci metri de mine, totul normal. La zece metri, un tip care citește, tipe care ascultă, inși ce se foiesc, pregătindu-se de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în ambalajul de carton al unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust al unei cutii de ghete. În circa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Doamne, pe ăsta? - Pe cine, stimată doamnă Patricia Stamatescu? - Pe ăsta, urâtul, țuguiatul și cu barbișon... Zi-mi un nume de lovitură din box! - Upercut?!... - Nu. Troțki!... Bravul comandant care, fără să facă o singură zi de instrucție militară, a turtit, ca pe o sferă de vată de zahăr, trupele intervenționiste și alb gardiste rusești. Un cineva!... Și cine, dacă nu Robin, în 1921, la Paris, răvășit, a sosit dimineața, a pus mâna dreaptă, zvâcnind, pe mâna mea și mi-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]