519 matches
-
europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io nu văz ?! În față, senor, zece grade la stânga! și jumate grad la dreapta. Trăim un moment istoric! Istoric pe naiba, că io nu văz nimic! Păi cum America măsii să vezi, senor, dacă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vindeca pe cel bolnav dinspre înăuntru, întocmai ca o pomadă bună și vindecătoare”. Quinoa Quinoa nu este de fapt o cereală, este o pseudocereală, situată la interferența între cereale și ierburi. Boabele acestei plante sunt extrem de mărunte, rotunde și puțin turtite, de culoare gălbuie. Ceea ce este extraordinar și deosebit la această plantă e faptul că proteinele conținute sunt cele mai bune posibile, mai bune decât proteinele din orice altă plantă și evident mai bune și decât cele din carne. Pe lângă soia
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să plece. Fapt e că Lastarria hotărî să fumeze o țigară și tocmai și-o dusese la gură, cînd observă că istoricul scotea un pachet cu cele mai proaste țigări naționale, un pachet de hîrtie, pe jumătate Îngălbenit și cam turtit, Își ducea o țigară la gură și Începea imediat să dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din ocean revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o îngheța - vocea timpului care o lua de la capăt. Părul lui se acoperise acum de o pojghiță foarte subțire de chiciură, deasupra urechilor. Cămașa îi stătea întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate Baldwin puțin cam turtit și uitat de toată lumea, cu fața puțin prea lătăreață ca să facă o carieră în film și de aceea lăsat în părăsire de restul familiei. O sâcâia ceva, o mică diferență. Poate o simplă chestiune de ritm. Devenise mai lent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și spuneam. Eram acolo doar! exclamă el. Între timp doi bărbați și două femei se apropiară și se opriră În apropiere. Aveau trupuri groase și Îndesate, tenul de un roșu Întunecat, părul des, de culoarea caramelelor, ochii tulburi, figurile lătărețe, turtite și unsuroase ale neamurilor slave - de lituanieni sau cehi - și priviră, cu un aer tîmp și animalic chipul mortului, după care se apucară să discute Între ei cu glas aspru și răgușit Într-o limbă ciudată. Iar acum unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cel mai În vîrstă avea probabil cincizeci de ani, dar era atît de prăbușit, semăna Într-atît cu un maldăr fără formă de zdrențe soioase, păr Încîlcit și substanță umană, Încît era imposibil să-i stabilești vîrsta. Aducea cu un obiect turtit și făcut una cu pămîntul de o ploaie puternică. Cel mai tînăr era un băiat de la țară, cu pielea fragedă și ochii plini de uimire - probabil că nu avea mai mult de șaisprezece ani. Dintre ceilalți trei, unul era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dar își dădu seama că străinii încă aveau nevoie de el. Și dovediseră aceasta pe timpul a trei acțiuni de control. De fiecare dată, l-ar fi putut omorî; dar n-o făcuseră. Rămase totuși, cu fața în jos, cu nasul turtit de ceea ce părea o podea moale, netedă. Ochii priveau direct în porțiunea aceea plată, cenușie, puțin lucioasă. Încă presupunea că aceasta era podeaua laboratorului către care țintise, din sistemul acela stelar îndepărtat pe care tânăra femeie, Strella, îl numise Meerd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cauciuc pe ea. Greutăți din fontă de cinci și zece kilograme. O bară cu discuri de un roșu întunecat la amîndouă capetele. Un mîner de lemn cu care trebuia învîrtită o frînghie albă, nouă de care era atașată o greutate turtită, rotundă din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sorb din halbă, ceva amăreală am în guriță când aflu cum că Petre Roman a făcut treaba asta; "da' pământurile de ce au trebuit să le dea", mă întreabă nenea tehnicianul, "nu îi ajungea țăranului lotul de folosință", adaugă; îl privesc turtit, dau din cap; "chiar așa", zic, "acu ce facem, cum draci le mai luăm înapoi", zic, și nenea tehnicianul se holbează din nou la mine, tare dă din cap, adînc soarbe din halbă: "ehe", zice, "acu' nu le mai dă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de Hipocrat nu e destul de precisă pentru a determina felul rasei Sciților, ca aparținând celei mongole. Lipsește mai ales un punct esențial, care fără îndoială ar fi trebuit să lovească pe medicul grec, dacă l-ar fi văzut, anume nasul turtit, ochii și sprâncenele oblice, lucru de care el nu face nici o amintire. Apoi rasa mongolă e de obicei slabă și nu are pântecele atârnând. Fenomenele de această natură, pe care le înfățișează rasa chineză, sunt datorate îngrășării prin întrebuințarea opiului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pântecele atârnând. Fenomenele de această natură, pe care le înfățișează rasa chineză, sunt datorate îngrășării prin întrebuințarea opiului. Herodot deosebește anume de Sciți un popor ce ar locui către munții Urali, tocmai prin faptul că acest popor ar avea nasul turtit, dovadă că Sciții nu-l aveau în această formă (IV, 23). Cercetarea resturilor din limba scitică, oricât de puține ar fi ele, ne va dovedi într-un chip învederat că Sciții îndeobște erau un popor de rasă arică și anume
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu o șapcă turtită, îi zice: „Las’ în grija mea, mam’!“. Wullie se gîndește: „Pe cinstea mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe lîngă un gard din bucăți verticale de lemn legate între ele. Nu pot citi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un palton proaspăt curățat și cu o mapă sub braț. Fabrica era aproape de fluviu și el coborî pe niște străduțe înguste, unde erau multe făbricuțe printre locuințe și depozite de deșeuri. Cerul era cenușiu și, dincolo de acoperișuri, Cathkin Braes părea turtit și întunecat, asemeni unui zid care închidea orașul, deși zărea siluetele copacilor proiectate pe linia orizontului. își aminti cum îi povestea mama despre acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușa din spate, își aruncă o privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond, care se întorcea de la hotel, înalt, cu ochelari, cu fesul turtit și trenciul deschis peste salopetă. — Salut, Duncan. Nu pleci, nu-i așa? Aveam de gînd să vă pregătesc cina. Am niște batog aici. Arătă spre un pachet învelit în hîrtie de sub brațul lui. Nu, mulțumesc, domnule Drummond. — Ei bine, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
foarte tare. Scuză-mă că-ți spun chestiunile astea, eu am avut prea puțin de-a face cu ele. Thaw se uită la cele două fotografii. Privită din față, biserica arăta ca o cușcă de cîine înnegrită, cu un turnuleț turtit care nu depășea înălțimea caselor de pe ambele laturi. Interiorul era surprinzător de spațios și cu același plan ca biserica unde mergeau elevii de la școala lui. Un balcon o înconjura pe trei laturi, iar în a patra era pristolul, cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unui cimitir care îi era familiar. CAPITOLUL 35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mobile. Ritchie-Smollet își vîrî mîinile în buzunarele pantalonilor și privi înainte cu un zîmbet satisfăcut. — Iat-o! exclamă el. încă o dată centrul administrației noastre. Lanark se uită la catedrală. La început, fleșa învăluită în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
anume aveau de gând oamenii? Evident că, închizându-se în sala motoarelor, puseseră la punct un plan, pe care acum îl îndeplineau cu hotărâre. Ixtl le urmărea, cu ochii strălucitori, orice manevră. Pe coridoare, oamenii trudeau aplecați peste niște cazane turtite, de metal negru. Flăcări albe țâșneau cu furie prin găurile din capacele acestor cazane, aproape orbindu-i pe bipezi. Costumele lor spațiale, făcute dintr-un material altminteri transparent, ca sticla, deveniseră opace, pentru a atenua șocul luminii, dar aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pornit magii vestitori ai lui Hristos, care erau zoroastrieni, călăuziți de stea. Cimitirul Martirilor, cocoțat pe un vârf precum o căciulă pe un creștet pleșuv. Morții întru Islam contau mult mai mult decât templul octogonal, cu trei caturi și cupolă turtită - o cutie a blestemelor pentru mulți. Nu-l dărâmă, că le e frică, le spusese Baroun, încruntând din sprâncene ca un uliu deasupra prăzii... Că de-aici au plecat, duși de stea, magii alchimiști ai Clarvăzătorului... Luminau încăperile cu lanterna
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a mai văzut. Nu s-a întors niciodată în orășelul cu biserica roșie, parcă turtită, construită de Alexandru cel Bun; mai târziu nu și-a căutat frații și surorile. La 14 ani vindea ziare la București, noaptea servea ca picolo la Flora apoi la Iordache. La 17 ani îl cunoscuse pe Carlo. Din cauza lui intrase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea și Ulise. După împrejurări
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un buldog uriaș, urât și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe sofa, strivind una din pungile cu cartofi crocanți. — O, Cerule, ce-am mai făcut acum? — Ai făcut praf cartofii, spuse Santa puțin cam supărată. — Vai! Au rămas numa’ niște firmituri, spuse doamna Reilly, trăgând punga de sub ea. Privi celofanul turtit. Spune, Santa, cât e ceasu’? Ignatius a spus că-i sigur că ne calcă hoții la noapte și să mă-ntorc devreme acasă. Stai liniștită, Irene. Abia ai ajuns aici. — Să-ți spun drept, Santa, nu cred că vrau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]