1,579 matches
-
apoi, dacă au sosit Alexandru Vodă, l-au însemnat la nas și l-au dat la călugărire”41. Luptele cu acești „domnișori” se purtau nu numai în țară, cu armele (domnia lui Alexandru Coconul, Voievod „prea tânăr” al țării Românești, tutelat de boierii „foarte credincioși” care „căutau toate trebile domniei și ale țării, și toate judecățile era asupra lor”, a fost tulburată de „niște lotri dă peste Olt cu un domn ce-i zicea Paisie. Iar boiarii, prinzând de véste, trimiseră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al indianisticii germane, murise În 1937 și poate că Eliade Îi citise de curând necrologul scris de Renou 5 sau poate aflase că uriașa lui bibliotecă din Bonn făcuse obiectul unei licitații la finele anului 19386. Despre Sylvain Lévi, figura tutelară și surâzătoare a indianismului francez (avându-i alături pe Maspero, Pelliot și Bacot), scrisese el Însuși, cu o empatie judicioasă care Îl onorează astăzi mult7. Toate aceste mii de volume, ascunse Într-o casă din București, sau Într-o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Contexte presărate cu avertismente și sensul drumului fals" „M-am așezat la birou oarecum amețit de tot ce ascultasem” (45). Evident că subiectul se schimbă imediat: cel care Îl căuta pe Honigberger este cel căutat. Honigberger cel secret devine figura tutelară, iar cel real nu numai că este lăsat deoparte, dar e și respins: „Față de tot ce auzisem, dosarul Honigberger, deschis pe birou, mi se părea mult prea puțin interesant” (50). Astfel, Eliade Începe să caute sursele tainei În multele caiete
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în Epigrame (1938), Poante bahice și Epigrame (ambele din 1941). Orientarea către sonet devine aproape exclusivă în ultimele cărți tipărite, Cântec pentru Prometeu (1969) și Marea aurărie (1975). S. și-a conturat târziu
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
este susținută de Eugen Boureanul în comentariul intitulat Decăderea limbii românești. În rubrica „Cărți nouă” intră scurte note de lectură privind aparițiile editoriale. Sunt recenzate cărți de istorie și de literatură aparținând lui N. Iorga, al cărui spirit pare să tuteleze paginile S., volume de Mihail Sadoveanu, Elena Farago ș.a. Teodor A. Naum prezintă traducerea lui George Murnu din Iliada de Homer, versiunea lui Mihail Strajanu la Herman și Dorotheea de Goethe, susținând, concomitent, necesitatea transpunerilor sistematice din marii scriitori europeni
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
mulajelor de animale sălbatice etc., ca și pentru înființarea unor coruri la căminele culturale. Apare și material folcloric cules din Basarabia - cântece, proverbe, ghicitori, însoțite de îndemnul de a se indica „din ce sat și de la cine sunt auzite”. Personalitatea tutelară a lui N. Iorga - ale cărui cugetări revista le presară printre texte - ocupă spații largi cu ocazia sărbătoririi a șaizeci de ani de viață și a patruzeci de activitate „pe terenul cultural național”. Istoricul este recunoscut nu doar ca savant
UNIREA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290351_a_291680]
-
mai stabile atât în ceea ce privește cercul de colaboratori, cât și programul asumat: un periodic popular, ce oferă cititorilor literatură accesibilă. Revista a preluat constant și foiletonul cotidianului, continuându-l în zilele când ziarul nu apărea, publicând, de asemenea, alternativ cu gazeta tutelară, cronica teatrală, cronica judiciară, populara rubrică „Viața la mahala” a lui Marion. Acestor rubrici li se adaugă altele, nu mai puțin atractive, precum aceea intitulată „De la Secție”, redactată tot de Marion, alta dedicată „oamenilor iluștri”, o selecție săptămânală de aforisme
UNIVERSUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290366_a_291695]
-
supliment al „Vieții românești”, cu periodicitate aleatorie, din 1982 revistă de sine stătătoare). Mai puțin direct erau influențate și celelalte periodice literare și de cultură: „Contemporanul”, „Tribuna”, „Cronica”, „Orizont” (anterior „Scrisul bănățean”), „Ramuri”, „Familia”, „Vatra”, „Transilvania”, „Teatrul”, „Amfiteatru” ș.a. Uniunea tutelează, de asemenea, Editura Cartea Românească (întemeiată în 1970, condusă succesiv de Marin Preda, George Bălăiță, Magdalena Popescu Bedrosian). Producția literară a membrilor este valorificată și prin alte edituri: Minerva și Eminescu (rezultate din divizarea Editurii pentru Literatură, fostă Editura de
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
I-II, 1970-1973), scrisă în colaborare cu Margareta Dolinescu. Cât privește memorialistica lui Z., un aer ceremonios îi învăluie amintirile senine, de o lucidă afectivitate - Oameni pe care i-am cunoscut (1987), Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața (1990). Prezența tutelară, în filigran, este aceea a Profesorului în căutare de pilde care să aibă „puterea unei exemplarități suverane”. Om de școală, sortit unei lungi cariere de dascăl, cărturarul nutrește o neprecupețită admirație pentru „arta de catedră”, privită ca sacerdoțiu și har
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
cu o lume impură: „Degeaba umbra vrea să mă închege / Nu simt durerea pietrei de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
particulară țării noastre”, care constă în patru termeni: a) raporturi de producție în bună parte iobăgiste, precapitaliste; b) o stare de drept liberalo-burgheză, prefăcută în iluzie și fals, lăsându-l pe țăran la discreția proprietarului de pământ; c) o legislație tutelară care decretează inalienabilitatea pământurilor țărănești și „reglementează” raporturile dintre proprietari și țărani, raporturi izvorâte din primii doi termeni; d) insuficiența pământului așa-zisului mic proprietar țăran pentru munca și întreținerea familiei sale, fapt care-l silește să devină „vasal” al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Se utilizează motivul narațiunii relatate de un bătrân unui tânăr - acesta fiind implicat de cele mai multe ori în diverse moduri în trecut, prin relații de rudenie sau e chiar naratorul povestirii-ramă. Primul roman gravitează în jurul boierului Amărășteanu, pater familiae și figură tutelară. Povestea de dragoste dintre bărbatul matur și prea tânăra soție, care nu îi va rămâne credincioasă, cea a iubirii cu o țărancă, al cărei rod e un fiu bastard, povestea conacului și moșiei de la Amărăști vor fi descoperite, de fiu
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
din anii ’80, „Divertisul”, un grup ce practica un cu totul alt tip de umor decât cel „oficial”. și băieții se manifestau mai ales în taberele studențești, în casele de cultură ale studenților ori pe scenele anuale ale FACS, manifestări tutelate de UASCR, adică „Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România”, aflată multă vreme sub conducerea lui Nicu Ceaușescu, președinte al UTC și ministru al Tineretului în ultimul deceniu al regimului! Era acesta un liberal? Se poate, dar nu despre asta este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
artă”. Directori sunt Eugen Constant și Paul Constant. Al treilea frate, poetul Savin Constant, e comemorat în 1933, la cinci ani de la dispariția sa. Eugen Constant este un critic declarat al societății burgheze, subliniind de la început că „trăim sub hipnoza tutelară a fetișismelor”. Se dorește „trezirea tineretului din provincie”, în special prin conferințele Grupării Intelectuale „Thesis”, din care fac parte Al. Dima, I. Popescu-Sibiu, Horia Petra-Petrescu, Pimen Constantinescu ș.a. Printre cei care conferențiază la „Thesis” se află și Emil Cioran, care
PROVINCIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289051_a_290380]
-
cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și trecerea de la „apărarea instituției monarhice”, înscrisă în programul partidului care tutela publicația, la condamnarea ei. Chiar desființarea N. va fi motivată de director ca o acțiune benevolă, menită să faciliteze unitatea „masei muncitoare”. În ciuda acestor dovezi de loialitate, apreciate în presa comunistă, criticul va fi așezat alături de alte personalități culturale marcante
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
aceea de „Revista românească”. M. I. Toncescu, poet lipsit de talent (cu o oarecare faimă pe la 1885, din cauza unui incident cu Al. Vlahuță), și, în anul 1889, actorul Ștefan Vellescu sunt directorii periodicului, care se situează ca orientare între gazetele tutelate de Al. Macedonski. Deși colaborarea lui Macedonski este sporadică (un articol biografic dedicat generalului I. Em. Florescu și un excelent portret al actorului C. Dimitriade), referirile la el sunt des întâlnite. M. I. Toncescu îi dedică versuri, Traian Demetrescu descrie
PELESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288749_a_290078]
-
au căzut toate lucrurile. Un strigăt surd e ridicat „pentru însuflețirea/ lumii rămasă oarbă în cuvânt”. Dobândind prestigiu inițiatic, alveola secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
răsfrângerea în oglindă din ciclul Isarlâk ar fi opusă celei crepusculare a lui Mateiu I. Caragiale, consubstanțialitatea artei cu știința este demonstrată, in extremis, odată cu interpretarea poeziei Grup prin prisma simbolurilor matematice ș.a. Un punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
mănunchiul de valori după care se călăuzise până atunci. Sunt, în scrierile dramatice ale lui O., câteva personaje-cheie. Fie prin încărcătura lor psihică, fie prin histrionismul lor cu tâlc. Insinuându-se printre eroii reflexivi ori munciți de patimi, Hamlet - figură tutelară - lasă în urmă-i o dâră fosforescentă. Un personaj care hamletizează este, în Veac de iarnă, Radu, capriciosul moștenitor al tronului, cu juvenilitatea-i teribilă și cu umoarea primejduitor instabilă. Poza nu lipsește din alura acestui june cu alură gânditoare
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
din urmă, deși absolvise trei ani de facultate, renunță la cariera de regizor, convins, pe de o parte, că nu are talent, iar pe de alta, că nu va putea suporta tutela realismului socialist și a diverșilor ideologi de serviciu, tutelă deosebit de apăsătoare și în lumea teatrului. Prin 1948-1949, în urma unei crize sufletești, se convertește la catolicism, pentru ca prin 1950-1951 să se îndepărteze de noua sa confesiune și să se întoarcă la aceea în care a fost botezat („Eu sunt ortodox
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
-lea al Angliei, Francisc I al Franței, Vives și pe papii acelor vremi, pe Luther, Zwingli și Calvin; afirmă - cum spunea Ortega y Gasset - poate una din cele mai formidabile generații ale tuturor timpurilor, în sânul căreia cele două curente tutelate de Erasmus și Luther vor semnifica o separare spectaculoasă. Contrastul a fost definit cu o mare forță de expresie de către Nietzsche: Renașterea italiană conținea virtual toate forțele pozitive cărora se datorește civilizația intelectuală modernă... Reforma germană a venit ca o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sau deschise, formatori, mai ales profesori sau furnizori de resurse, nu numaidecât profesori recunoscuți formal, diferite grupuri de persoane resursă sau grupuri pedagogice, situate dincolo de perimetrul școlar (ingineri de studii, experți etc.), tutori, colegi de învățare sau alți contribuitori ce tutelează stagii, proiecte, activități specifice, grupuri sau comunități mixte (formate din educați, profesori, tutori etc.), permanente sau temporare, deschise sau închise, constituite în jurul unor proiecte specifice; conținuturile vehiculate, programe, discipline: elemente didactice tradiționale virtualizate la diferite niveluri: lecții, unități de învățare
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Dacă, de pildă, folosesc aplicația Power Point doar pentru a vizualiza producțiile altora, fără a formata propriile mele idei în acest program, nu dau curs unei situații de tip e-learning. Guz Casteignau (2005) revendică trei etape ale „media-morfozei”, ce au tutelat mișcarea de virtualizare a educației. Prima etapă ființează prin cuplajul dintre telefon și scris materializat în textul trimis prin fax. A doua etapă este generată de cuplajul dintre scris și computer, care a condus la publicațiile asistate de ordinator (PAO
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]