971 matches
-
Simona Vasilache Categorisirea, aplicată personajului-femeie, nu moare cu romantismul. Dimpotrivă, modernitatea romanescă o descoperă în forme dintre cele mai evidente. La Camil Petrescu, bunăoară, perechea inaccesibilă - stricată e omniprezentă. Nu doar Doamna T., femeia adevărată, face constrast cu disponibila și ușurica Emilia. În Ultima noapte de dragoste..., Gheorghidiu se consolează pasager cu „o cocotă destul de frumușică, voinică și nespus de vulgară”. Ela, care-i fusese icoană, va decădea chiar mai mult decât pomenita distracție întâmplătoare. Versurile din , de după ce iluzia se
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
lampa de birou. Același rezultat. Extind aria. Degeaba, s-a ascuns. Las’ că te prind eu!, zic. Mă prefac că nu-l mai caut. Pun scaunul la loc, iau stiloul (fără capac) în mână, ca și cum aș vrea să scriu, întorc ușurel capul și, bineînțeles, văd capacul cum răsare de sub comoda cu televizorul. Cât de jucăuș trebuie să fie, ca să se ducă până acolo! Am pierdut timp, dar tot răul spre bine: sub dulap am descoperit o gumă și un creion. De când
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4972_a_6297]
-
Thomas decide să exploateze mai întâi drumul cel mai scurt. Până în Amsterdam. De aici încolo, romanul se transformă în scenariu de film de categorie B. Cuplul de adopție e unul de lesbiene (ceea ce-i înlesnește autorului o glumă situațională destul de ușurică: „Eu sunt tata”, spune femeia din prag atunci când protagonistul se decide să-și viziteze, incognito, progenitura). Helga și Maricrisa. Violoniste, ambele. Ca meniul să fie complet, urmează, aproape imediat, o scenă de acuplare în trei, după care Thomas o va
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
un descriptiv cult, chiar erudit: profesor de română și de latină la liceul din Piatra Neamț, prozatorul are mania aluziilor mitologice, a citatelor din poeții clasici, a împănării povestirii cu sumedenie de aluzii culturale, mai ales a improvizării de versuri destul de ușurele. Discuțiile dintre narator și tovarășul său afișează o lipsă de naturalețe perfectă în felul ei; se vorbește în parabole, în limbaj cît mai înflorit, contrastînd cu circumstanț ele mai degrabă pedestre în care se desfășura călătoria. Dacă Hogaș n-ar
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
întârziat fiind, e un optzecist, totuși, veritabil. Astăzi, filiația se vede limpede. Și de altfel Gherguț nu face eforturi s-o ascundă. Un poem din această a doua lui carte începe cu versul „iar à la iaru.” (p. 32) Calambur ușurel, sigur că da, dar nu despre greutate e vorba aici. În altă parte, aceluiași Florin Iaru i se adaugă Mircea Cărtărescu. Și nu numai el: „Un vers ca lumea nu valorează mai mult decât o pasă/ Un stop pe piept
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
marginea cealaltă. Iar în momentul acela i se întâmpla ceva asemănător: parcă s-ar fi simțit împins să sară peste o prăpastie întunecată „pe partea cealaltă a existenței lui“. Și atunci, forța aceea inconștientă dar irezistibilă îl obligă să întoarcă ușurel capul. Abia o zări și-și feri iute privirea, ațintindu-și-o din nou asupra statuii. Îi era teamă de oameni. I se păreau imprevizibili, dar mai cu seamă perverși și murdari. Statuile, în schimb, îi dăruiau o fericire senină
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ne învață istoria mai întâi și-ntâi? Trebuie menționat de la bun început că, în pofida tonului ironic și bagatelizator la care recurge Caragiale atât în relatarea aventurii rocambolești a celor patru jurnaliști, cât și în tratarea subiectului în regim de farsă ușurică, ne aflăm în fața unui episod grav, tensionat, cu potențial exploziv major survenit în raporturile diplomatice dintre cele două tinere state de la nord și de la sud de Dunăre la îngemănarea veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. Mai limpede spus
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam meseria? Îmi închegasem un destin și-l savuram pe îndelete, ca pe un magiun dens, uns pe pîinea dobîndită cu sudoarea frunții
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
mi-am spus - nopți la rând a zburat spre lumina aprinsă departe în gol a străbătut imperii de întuneric s-a lovit dureros de jos și de sus iar acum - doarme lipit de geamul ferestrei de la subsol Dacă-l ating ușurel cu mâna - precis! - se va trezi se va speria se va zbate și doar într-o clipă (cât durează ruperea veșniciei dintre realitate și vis) i se va scutura tot colbul dumnezeiesc de pe aripă Să caut în grabă un ac
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
de Ziarul de Iași are o problemă estetică: dă impresia de înghesuială, de haos, de sufocare, ca un magazin mic, în care trebuie să suporți ghionturile involuntare și coatele celorlalți. Prea multe rubricuțe, care se încurcă unele pe altele, articolașe ușurele, titluri, subtitluri, intertitluri și supratitluri, pozișoare și chenărașe, aldinuțe și reclămuțe, mici păreri și mici accese de autoadulare sau de autocompătimire, micuțe și drăguțe răsfățuri și lamentări, veșnice acuze la adresa criticilor care sunt marii vinovați (bine că mai există și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
este lucrat și prelucrat, probabil, cu toată trupa de realizatori, regizor, actori, scenograf, compozitor etc. Așa cum se face peste tot cînd autorul este viu și mobil și se poate alătura echipei. Trebuie să spun din capul locului că, dincolo de amuzamentul ușurel și punctual, în ceea ce mă privește, nu am plecat extrem de convinsă de experiment. Util, probabil, ca orice experiment. Am urmărit-o pe Ana Mărgineanu din studenția ei, m-a atras ceva din ființa ei de creator tînăr și neliniștit, i-
Vitamine fel de fel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10910_a_12235]
-
bune ale traducătorului, textul sună bine, natural, fără stridențe. Cum se educă fetele în Boemia este o carte paradoxală: un roman vesel despre o sinucidere, o poveste de dragoste profesor-elev eclipsată de pagini de un umor nebun antiestablishment, o scriere ușurică, pe gustul tuturor, în care se regăsesc ample citate din Cehov, Kafka, Robbe- Grillet sau Hermann Hesse. Cum să nu-ți placă?
Îmblânzirea scorpiei din Praga by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4039_a_5364]
-
avem nevoie să ne hidratăm, din când în când, cuticulele, în timp ce ei nici măcar nu știu ce-s alea și-și imaginează că ne turnăm uleiul ăla în ochi. Avem ulei deci, dar avem și creion pentru cuticule, pentru că e mai mic, mai ușurel și poate fi purtat în poșetă, pentru cazurile în care ne apucă o poftă nebună să ne hidratăm cuticulele în metrou, la coadă la bancă, în supermarket sau, în mașină, la semafor. Avem spray cu apă termală pentru că e foarte
De ce avem noi, femeile, atât de multe cosmetice? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18583_a_19908]
-
pe care le-au descoperit în propria poșetă, fără să aibă cea mai vagă idee despre metoda prin care s-au strecurat acolo. Eu, de exemplu, port în spate un rucsăcel de laptop care cântărește 10 kile, deși laptopul e ușurel. Nu știu cum s-a adunat atâta greutate și, oricât m-aș strădui, nu reușesc s-o micșorez. Cum să scot, de exemplu, guma de mestecat? Nici nu e grea și nu se face să n-ai o ciungă la tine. Cum
Să vorbim puţin despre poşete by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18596_a_19921]
-
Simona Tache O poveste simpatică despre băieți și fete, de la însăși Una: “Acum câteva luni, mă uitam la un film ușurel de duminică, împreună cu al meu amic. Și ne-am încins într-o discuție despre culori: EL: Ce roz tâmp și de prost gust... EU: Ăsta nu e roz, îi zice “somon”. EL: E același lucru. Vezi tu vreo diferență?” A
Rozul care nu-i somon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18618_a_19943]
-
peste cap să-mi salveze viața, scăpând totodată de grija mea -, plătesc greutatea excedentară și îl depun pe M. Violoncelle pe banda rulantă, după ce îi promit solemn că-i voi reda curând numele și demnitatea pierdute. La Otopeni îl ridic ușurel, îl pipăi ca să mă asigur că e teafăr, îl proptesc pe un cărucior deosebit de instabil și mă precipit spre ieșire. Aici îmi ațin calea alte două Scorpii, a căror limbă maternă seamănă surprinzător cu a mea. Ce-i cu contrabasul
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
Simona Tache Cărțile devin din în ce în ce mai ușurele, pe măsură ce îmbătrânești. Sau o poză surprinsă în casa unor prieteni buni. Vârstele cititorilor (de la stânga la dreapta): 2, 7, 36.
Cărțile și vârsta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19217_a_20542]
-
să merg pă ele și s-ar putea să-mi rup gâtul dă la prima purtare. O să-mi iau niște sandale miștoace, cu blăniță. D-abia aștept, să moară mă-sa, mai că-mi vine să pun un pariu mai ușurel, să fiu sigură că-l pierd! Să mai bagă, mânca-ți-aș, careva la pariuri?
Pun pariu cu guvernanţii pă tatuaje şi sandale cu blăniţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19555_a_20880]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Tu, român al vieții tale - Vag pribeag pe căi mințite, Ușurel pășești agale Printre politici nesimțite. Ai uitat ce-nsemnă dorul Și iubirea de aproape, Aștepți umil doar ajutorul Și-o minune să te scape. Ești pierdut printre talk-show-uri Și tembelizări murdare, Ei, ce-ți bat doar apropouri Sunt specialiști în abordare
TÂLHARI LA DRUMUL MARE ROIESC ÎN PARLAMENTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384540_a_385869]
-
Silviu nu era în apele lui. A avut o viață cu succes la femei, dar de data asta altceva îl ținea în suspans. Se termină în ea, nu se putu abține, era mahmur și fără autocontrol, după care o scoase ușurel pe Mădă (cunoștea puțină psihologie) din cameră și își sună prin telefonul hotelului, vărul, vicele cenaclului, pentru a-i da vestea cea proastă. - Salut Gigi ! - Salut ! - N-a mers. Cică suntem cosmopoliți, spioni capitaliști..., ce dracu’ să-ți mai spun
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
pic de curaj. Prin urmare, lăsă opera pe mâna maestrului și plecară amândoi la cârciumă să discute amănuntele istoricei vizite. Spre norocul său, când a ajuns acasă nevastă-sa adormise frântă de muncă, iar el s-a strecurat sub plapumă, ușurel, a adormit și a visat frumos. Dacă a visat! Cert este că după câteva zile intra pe ușa cârciumii zbierând fericit și fluturând în mână un ziar unde, pe pagina debutanților îi apăruse numele, două poeme și o scurtă prezentare
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
Roșu și alb, cu măiestrie, Din fir de lână-am împletit. Din două, unul am făcut Noroc ca să îmi poarte, Să domine lumina-n veci, Să am prosperitate. Monedă de argint am pus Ca soarele să mă-ncălzească, Iar vântul ușurel de martie La față să nu mă pălească. Și am să-l port până când cucul În codru v-a cânta, Până cireșul va fi-n floare Și rândunica s-o-ntorcea. Apoi am să-l atârn ușor Pe creanga unui
MĂRȚIȘOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382854_a_384183]
-
formă de șarpe bătut în smarald, legat ca o fundă de capacul răsturnat. Amenințat de privirea mea se mișcă ușor țintindu-mă cu ochi de rubine sângerii. Desface perfid coada subțire, prelungă și capul și-l înălță spre mine sâsâind ușurel, agitând limba - fâșie de neagră turbalină, despicată în două la vârf. Fac un gest retractil și aștept. Micuța reptilă se-nnoadă ca prin farmec la loc. Repet iar mișcarea de tâlhar, fixând avid păzitorul gingaș. Se desface din strânsoare, se-
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
plătiți, răsplătiți, într-un fel. Numai, atrag eu atenția, pe parcurs să nu se întâmple ca la USR, unde sunt acceptați și primesc trofee neamurile, prietenii, cei care vin cu desagii plini, nu cu cărțile lor, ci cu 3-4 broșurele, ușurele, făcute de bunicul ori mătușica, cu ceva rude la cei din București, dedesubt - sticle și borcane, șunci de la porcul proaspăt tăiat, plus multe-multe bancnote - au scris și ziarele despre preț, nu cei care muncesc efectiv. Am spus și am reamintit
Constelaţii Diamantine – revistă luminoasă, instructivă şi educativă… [Corola-blog/BlogPost/92395_a_93687]
-
29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MOȘ NICULAI Când iese voios din Rai, Cică Moșul Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt. Pînă a pleca, de zor, Stă o clipă pe un nor (La gât, iată, îi lucește, Un medalion c-un pește). Dacă mai întâi se-nchină, Noaptea va trece senină
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]