297 matches
-
Piazzolla. Este experiența durerii ca acces la cunoaștere prin intermediul protestului împotriva durerii însăși; durere și izolare; poezia ca depășire a impasului închiderii în sine; durerea ca act gnoseologic și cercetare a vieții lăuntrice. Frisonul suferinței și al morții este implicit, ubicuu și transmisibil între cer, pămînt și ape, cuvintele, ființa, elementele naturii fiind amprentate de cenușa și hidoșenia mărginirii: La Ottawa porumbeii stau pe o rază de soare / întrebându-se ce este vîntul și-unde / văzduhul i se închină. Lacul cu
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
Cînd scriu, n-am impresia că fac literatură franceză." și "Nu mă gîndesc la ceea ce scriu în numele literaturii franceze." Nu e vorba aici de vreo sfidare, ci de o obligatorie consecvență cu sine: scriitorul este un însingurat nici o noutate un ubicuu el face și desface lumea după voie și un personaj tragic înzestrat cu o conștiință excesivă a duratei, a morții așadar. Dimpotrivă, o pune în scenă, n-o explică. Poate că prin această intuiție Beckett, dar mai ales, apoi, scriitori
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
nu funcționează, este forțat, gratuit și supralicitat pe parcursul derulării, se însumează în finalul superkitchos, bine asezonat cu focuri de artificii. Dacă vrem să găsim sensuri și explicații metaforice, o putem face (dar nu știu exact la ce bun): nebunia este ubicuă, în ospiciu sau pe stradă, la fel ca și desfrînarea; cine este mai nebun? cel "declarat", spitalizat, supus experiențelor prețioase sau cel "nedeclarat", care bîntuie liber printre noi? sau poate noi cu toții? (Witkiewicz dedică piesa "tuturor nebunilor lumii (y compris
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
Frățânii ori, mai degrabă, Frații Grimm.” Capitolele cărții poată nume de litere, de la A la F (literele de care s-au ocupat Frații Grimm în dicționar, restul fiind realizat după moartea lor) și în final... U și Z. U de la „ubicuu” și Z, de la „zare”. Grass „inventariază” cuvintele din dicționar jucându-se cu ele, punându-le la treabă, utilizându-le în narațiune, atunci, când, de exemplu, reconstituie felul în care lucrau frații la fișele pentru dicționar. Traducătorul, Alexandru Al. Sahighian, a
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
care au denunțat falsul și au demascat impostura. Lui i s-au asociat, în mediile scrise și vizuale, precumpănitor în acelea cu orientări naționalist-comuniste, tot felul de diletanți, de la eminescologul catastrofic și profesorul de la școala SRI, Nicolae Georgescu, la scriitorul ubicuu Grid Modorcea și pînă la George Radu Serafim, realizator de televiziune și colaborator al fostei Securități printre victimele căruia s-a aflat și cunoscutul critic literar Alex. Ștefănescu, dar și cîțiva sculptori aflați într-o gravă criză de identitate (și
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
păr/ negru. nu dețin păduchi./.../ cel mai frică îmi e de camera ascunsă și de măcelării" (pag. 51) Făcând un calcul calitativ, dintre toate ale cărții, tocmai poezia dă (în sens matematic) cu virgulă. Ea e prezentă, e puternică, e ubicuă, dar nu e integrală. Recunosc, aș fi puțin dezamăgit, dacă n-aș bănui că exact asta și-a dorit Elena Vlădăreanu să obțină.
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
artiștilor care tocmai își dau duhul pe scenă. Nu mai există mister și respect în societatea de consum. Totuși, mă bucur enorm văzînd oameni la teatru sau cumpărînd cărți. Mă bucur cînd întîlnesc un personaj extraordinar - doamna inginer Mihaela - aproape ubicuu, desconsiderat de mulți, dar iubit și apreciat de cei din familia teatrului. Această doamnă este și o istorie ambulantă. Știe promoții și spectacole de absolvență de la Casandra, știe ce regizor a lucrat mai mult cu scenograful X. Vede de mai
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
care să folosească rețetele adunate de Radu Anton Roman. Și câte altele... Voi menționa doar firele conducătoare ale câtorva explicații și exemple privind domenii de obicei trecute cu vederea de cei ce cred că o frunzuliță verde (adică cel mai ubicuu element, Antarctica fiind singurul loc de pe glob din care lipsește) ar fi nota specifică, brand-ul României. Dialogul continuu, suculent, a îmbogățit cunoașterea, medicii francezi fiind și ei în măsură și dornici să furnizeze informații complementare în domeniile (arheologie, muzică
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
interviu: „În cartea mea, moartea nu e un personaj negativ. Dimpotrivă. [...] Iminența morții te face să simți cu acuitate viața, ți-o potențează, îi dă sens, seriozitate, intensitate. Moartea nu-i o sperietoare, ci o prezență foarte fină, misterioasă, alunecoasă, ubicuă”. La Ștefan Manasia, echilibrul lumii mici, „subcelulare”, poate fi contrapunctul simfonic al golului („istoric”): „creierul se umpluse de noapte / ca o amforă veche”. La Doina Ioanid, Poemele de trecere povestesc simplu și poticnit întâlnirea cu moartea și trudnica ei învățare
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
care fac reclamă la Colgate, pasta care penetrează așa cum cerneala... etc., etc., a pornit o bătălie decisivă cu vînzătorii care nu produc și cu producătorii care nu vînd, dar, mai ales, o bătălie pe viață și pe moarte cu spectrul ubicuu al primarului Capitalei. Asaltîndu-l, așadar, pe Traian Băsescu din două flancuri, partidul aflat la putere a dat buzna pe toate posturile de televiziune exact la orele de vîrf, adică taman atunci cînd oamenii muncii se adună și ei pe lîngă
Bruta Piedone și arhanghelul Gabriel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14410_a_15735]
-
Trebuie spus că, în absența acțiunii, ceea ce filmul solicită cu prisosință este atmosfera, acea emoțională sarcină electrică care se acumulează din detalii, din imponderabile și infinitezimale. În sine, pentru un film de acest gen, ea reprezintă personajul principal, invizibil și ubicuu, totodată. În ea se intră prin mestecatul aproape obscen al doamnei Moscu (Maia Morgenstern) și tăcerea stânjenită a comesenilor, prin răspunsurile clișeu ale aceleiași doamne manevrată mediumic, prin care o străină gură vorbește, prin comportamentul distonantprovocator al Siminei și timiditatea
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Lester Faigley este, de fapt, foarte concentrat și cu bună știință esențializat. Autorul pornește de la un singur aspect, pe bună dreptate socotit drept fundamental, al metodologiei din domeniul compoziției: problema identității auctoriale. Altfel spus, cea a scriitorului, a acelei făpturi ubicue, spre disperarea mea la primul contact cu mediul academic american, the writer. Viziunea dascălilor de compoziție este de a "elibera" o voce interioară a fiecărui student în parte, care apoi să producă mai mult sau mai puțin sub dicteul unei
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
de cap un bar de pe Covaci și care-l găzduiește pe Vali după ce acesta decide să-și lase iubita în plata Domnului și a propriilor angoase. Una peste alta, un mediu care produce un consistent zgomot de fond, alături de acela, ubicuu, al Bucureștiului: „Am înaintat pe bulevardul imens și în față mi-a apărut Casa Poporului. Ca o catedrală în miezul junglei africane. (...) Jos, la nivelul solului, pe unde mergeam, asfaltul, praful și fumul otrăvit al orașului adevărat negau toată acea
Acolo „unde viața cotidiană se încăpățânează să meargă mai departe“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4376_a_5701]
-
case. Mai mult decât atât, Laura, plictisitoarea amantă părăsită a lui Matei, este pe cale să devină doamna Kretzulescu, George iubind-o fără speranță încă din prima lor tinerețe. Toate aceste qui pro quo-uri ale destinului sunt orchestrate de un personaj ubicuu și misterios numit Marcel. El este o sinteză între Mefisto și George (Destinul), formidabilul personaj intepretat de Pierre Brasseur în capodopera cinematografică a lui Marcel Carné, Les Portes de la nuit. Marcel din romanul lui Daniel Drăgan apare cu deplină naturalețe
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
mare și neînțeles artist. Numărul în care se producea pe scenă cabotinul de music hall înfățișa, cu baston și canotieră, un ins încă tânăr, dansând step - ceea ce-i permitea anumite figuri cu bastonul - pe când se plângea de rigorile fiscului, de ubicuua prezență a perceptorului. Publicul de pe ecran făcea un haz moderat de fâțâielile eroului, cel din sală, printre care mă număram, nu pricepea obsesia insului, ce se dorea reprezentând un tip curent al societății britanice. Asta pentru că, acasă la noi, în plin
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi disprețuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare în consolarea divină"..., în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate, contradicții în termeni, maxime cvasi-disimulan(t)e, adevăruri abisalizate ludic ce respiră un absurd ubicuu, iritant, secat de sens și pildă: După un asemenea șir de "adevăruri abisalizate ludic", parcă simți nevoia să te răcorești cu lectura lui Hegel, a cărui frazeologie rebarbativă e floare la ureche pe lîngă eșantionul de mai sus.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
tip cu haz. Traducerile sale din prozatorii englezi contemporani (David Lodge este un nume reprezentativ pentru tipul de umor practicat de Radu Paraschivescu), povestirile și romanele originale, reacțiile în spațiul public, unde, în vremea din urmă, a devenit un personaj ubicuu (ține rubrici la mai multe cotidiane și reviste, este o prezență constantă în talk-show-uri de televiziune) îl recomandă ca pe un raționalist care trece prin lume cu ochii larg deschiși, capabil să transforme în haz de cea mai bună calitate
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
se pare superfluă, Michel Houellebecq are curajul, nesăbuința sau vanitatea de a se împotrivi situației istorice care a alungat literatura și literatorul tot mai departe de scena conștiinței publice. În plin triumf al individualismului (tradus în literatură printr-un autobiografism ubicuu, hedonist sau dezabuzat, clasic sau “postmodern”), Houellebecq își precizează la maximum contextul și-și ridică protagonistul la coeficientul general. În plin postavangardism și postexperimentalism, el scrie inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
a fost aruncată ca un mare gest de libertate, ca un mare pas înainte, de fapt - chiar dacă nu a fost mai dură -, cenzura a devenit mai greu de suportat, pentru că ea a devenit mai puțin clară, mai confuză, dar mai ubicuă. Nu am știut niciodată și nu știu nici acum câte trepte a avut cenzura. Era clar că - vorbesc mereu despre perioada pe care eu am trăit-o, cea de după ‘77 - prima ei treaptă o formau redactorii de editură. Era, de
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
românizați, diplomați, militari, aristocrați străini etc. Figura centrală este, bineînțeles, celebrul bei armean de la începutul veacului al XIX-lea, care sare-n ochi, ca să zicem așa, datorită aurei sale de ambiguitate și virilă noblețe, caracterului său eroic, inspirat. Personalitate legendară, ubicuă și totodată de o emoționantă omenie, prințul Manuc pare să dețină principalele chei menite să lege și să dezlege firele epice ale tramei românești țesute și depănate de autoare, fundalul fiind cel al păcii de la București și al războaielor napoleoniene
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
recitând poeme decadente, nu sunt cu nimic mai prejos decât diminețile în care, sub îndrumarea lui Edgar Papu, tânărul crai traducea din textele latinității medievale. Promiscuitatea se poate ivi oriunde, chiar și în bibliotecă, pe câtă vreme noblețea e la rândul ei ubicuă și nu ocolește nici măcar locurile rău famate. Apropo de această graniță fragilă între bine și rău, merită să citez câteva rânduri absolut neconcesive referitoare la pretinsa curățenie morală a actului lecturii: „Când citești, nu ești o mașină care înregistrează cuvinte
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană măruntă, cotidiană. Scriitor și dascăl, Pecican scrie roman, proză scurtă, poezie, teatru, literatură pentru copii, e un polemist aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav și
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
două moduri: prin scris și prin dragoste. Realitatea îi pare veștejită, searbădă, măcinată de rutină. Dar deși realul i se arată rarefiat, protagonistul este totuși foarte implicat în present, ceea ce el știe foarte bine. Socialul apare în carte voalat și ubicuu. Sebastian dorește, mai presus de orice, să se exprime, să-și manifeste identitatea dar se stăpânește, ba chiar se reprimă vrând, parcă, să fie ,invizibil", un ,nimeni". Pentru a supraviețui. Suspiciunea domnește peste tot. Un exemplu printre multe altele: resentimentul
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]