252 matches
-
brăzdat de fulgere verzi, din care mă căznesc să evadez? Poate că el, știind cum să intre, va ști și cum să iasă, ajutându-mă să evadez din ceea ce alții numesc viață. Dar nu!... Cum pot să fiu atât de uituc? Acum îmi aduc aminte ca prin vis. El e Filip, noul meu gardian. Bine hrănit, plătit și antrenat anume ca să-mi zădărnicească orice încercare de evadare... Se uită într-una la mine, dar într-un mod bizar, ca și cum privirea nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe dușumea pentru noi? Dacă sunt în stare să fac asta? Aș vrea să fiu, voi fi în stare. Da, vom fi cu toții în stare într-o zi, și atunci vom fi mântuiți. Dar nu-i ușor, căci prietenia e uitucă sau neputincioasă. Vrea, dar nu poate. Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și bucuriile satului trec prin toată ființa ei, iar apoi le dă glas. Asta nu plăcea la lume. Lăcrima, dar satul nu uita că toate fărădelegile ieșeau uneori la suprafață prin cântecele ei. Frunză verde, foi de nuc Ionel, băiat uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage sub șopron În șălili lui Ion. Iară el pe pat zăcând Zice că s-a’nchedecat De’o cioată, de un bolovan
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ceruse. În sfârșit, ceva ce văzu În bărbia-i fermă sau În ochii-i albaștri-verzui și reci, care nu clipiră cât dură examinarea, păru a-l convinge. Poate că ai dreptate, Încuviință favoritul. Aș putea jura că faci parte dintre uituci. Sau dintre muți. Rămase puțin gânditor, uitându-se la hârtiile de pe masă. — Am de rezolvat câteva treburi urgente, zise. Sper că nu-ți vine prea greu să mai aștepți aici Încă puțin. Se ridică atunci și, apropiindu-se de cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Stan Aurica Absolvenții Liceului Maghiar ,,Ady Endre" din București au susținut marți proba scrisă la limba și literatura maternă. ,,A fost mai greu ca ieri, la română!", glumește Atilla, un licean blond cu gropițe, care se uită uituc la foia cu subiecte, după ce a ieșit de la examen. Pentru că nu au fost decât zece ,,mușterii", absolvenții de la ,,Endre" au dat bacalaureatul tocmai la Colegiul Național ,,Cantemir-Vodă", pe Strada Viitorului. Subiectele au fost accesibile, dar nu lipsite de unele dificultăți
Bacalaureat 2012: Câți elevi maghiari au dat astăzi proba. Vezi subiectele by Stan Aurica () [Corola-journal/Journalistic/22535_a_23860]
-
pot explica astfel. Acestea nu au implicații psihice. Numai durerile de ochi pot fi cauzate de acest sindrom. — Un alt lucru pe care l-am observat de-a lungul interviurilor este acesta: toate persoanele suferă singure. De exemplu: „Am devenit uituc din pricina vârstei“, „Nu mai am putere fizică din cauza bătrâneții.“ Nu pot să-și împărtășescă simțirile altor oameni care nu au trecut printr-o experiență asemănătoare și nici să meargă la un specialist să se sfătuiască cu el pentru că nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Uneori nu-mi amintesc nici ce am făcut cu puțin timp în urmă. Dau să caut ceva și, pur și simplu, uit ce căutam. Înainte eram o persoană cu o putere de memorare deosebită. Dar, în ultimul timp am devenit uitucă. La câteva luni după atac m-am dus la firmă să-mi iau niște lucruri personale, dar nu îmi mai amintesc ce anume. Așa cum am menționat mai devreme, din ziua atacului nu-mi mai amintesc decât niște secvențe. În anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văd de unde venea duhoarea, dar ceilalți nu s-au sinchisit. Am stat o noapte în spital. Nu mi-a mai fost rău după perfuzie și vederea mi-a revenit treptat. Acum nu mai am nimic. Doar că sunt mult mai uituc decât înainte. Sau, mai bine zis, pur și simplu îmi pierd memoria. Dispare complet. Sunt oameni care se întreabă: «Oare ce trebuia să fac?» E o chestie de moment. La mine nu e așa. Nici nu mai știu că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că mi-a revenit astmul. De aceea am și stat două nopți în spital. Asta m-a dat peste cap, dar m-am obișnuit. Extenuare... asta simt, dar nu știu dacă sarinul este cauza. Am și îmbătrânit... da, sunt din ce în ce mai uituc în ultima vreme. Nici cauza acestui fapt nu o cunosc. Mai am și dureri de spate. Le simțeam și înainte, dar în ultima vreme s-au întețit. E o realitate a celor care ajung la vârsta a doua. Îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zicem că vreau să iau un castron. În loc să-l apuc, îl răstorn. Mi se întâmplă tot felul de lucruri ciudate. Se poate să fie din cauza vârstei. Oricum, mi se întâmplă mult mai des de la atacul cu gaz sarin. Am devenit uituc. Uit imediat ce mi-am propus să fac adineaori. E posibil ca asta să aibă legătură și cu moartea soției. Cu toate acestea, am impresia că, după atac, s-au schimbat foarte multe lucruri.“ „Nu mai aveam nimic în stomac. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și când citesc o carte, trebuie să reiau de mai multe ori unele pasaje, pentru că nu-mi intră nimic în cap. Îmi fug literele din fața ochilor. Înainte citeam destul de multe cărți, însă acum înaintez destul de încet cu lectura. Am devenit uituc. Dacă nu îmi iau notițe imediat, uit. Asta poate fi și din cauza vârstei. La golf obosesc foarte repede. Mă plimb un pic pe acolo și îmi vine să mă așez imediat. Și colegii de la muncă au început să râdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îmi spune că e din cauza vârstei, dar nu sunt de acord. Nu e adevărat. Am discutat și cu observatorul acela care a căzut în stația Kodemmachō. A stat internat o lună de zile. Mi-a spus: „Am devenit atât de uituc.“ Am încuviințat și i-am zis că și eu pățesc la fel. Mi se întâmplă să uit că trebuie să mă întâlnesc cu cineva. Mi se șterge pur și simplu din minte. Până acum nu am avut așa ceva. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am vrut s-o iau cu mine, însă n-am mai găsit-o. Acum nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile unui bătrîn uituc. Situația se împute tot mai tare, și îți va fi din ce mai greu să scapi basma curată la capătul aventurii, analizează. A fost o nimica toată, îl ia gura pe dinainte pe Părințel, doar un control de rutină, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se schimbă nimic, că totul este staționar. În felul ăsta de Univers timpul este peste tot același, materia este omogenă, adică nu este mai concentrată la noi decît la alții. — Felicitări Tîrnăcop, zice Dendé, dacă n-ai fi fost un uituc și jumătate, s-ar fi dus naibii tot suspansul, adio punct culminant, adio renaștere din cenușă, gen pasăre Phoenix. Eu în locul vostru aș începe în gînd numărătoarea inversă, zece, nouă, opt, șapte, zice Roja, amintindu-și de crenguța pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată și tulbure. Părea neatent și uituc; nu era decât unul dintre efectele imediat vizibile ale unui eficient sistem de selecție și apărare; fără greș În a-și urmări disponibilitățile, stăpânea o adevărată strategie a priorității ce nu trebuie nicicum abandonată. Mereu „Între”... de la o Întâlnire cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sau nu jaluzelele era ca și cum ar fi trebuit să rezolve criza din Orientul Mijlociu. O zi abia îi ajungea ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să-și pregătească un bol cu cereale chiar lângă cel pe care-l lăsase pe jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile se întind în timp ce picioarele atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își scutură aripile, cu anvergura mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împotrivă. Tata transpira pe la subsuori, iar mâna îi tremura când a arătat la ghișeu scrisoarea cu invitația. A fost cât pe ce să n-o găsească și a trebuit să-și întoarcă pe dos toate buzunarele. Tata era cumplit de uituc. Când el nu găsea un lucru, venea rândul meu. Atunci trebuia să caut cu el împreună, deși uneori n-aveam nici un chef. Auzeam înjurând din dulap ori de sub pat și înjurăturile aveau glasul tatei. La intrarea în ambasadă, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zâmbesc. — Cum te cheamă cu adevărat? A evitat răspunsul. Nu știu de ce Jerry e atât de nervos. De obicei e blajin. Câinii simt răutatea din om, poate din cauza asta. — Eu nu sunt un om rău, poți să mă crezi. Ești uituc. Da, și-mi pare cu atât mai rău. Dacă ai știi ce curat am făcut în apartament... Credeai că o să intru direct la tine în casă, nu-i așa? Luase un ton destul de periculos și mă temeam să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încă vreo câteva zile. - Da? am exclamat eu. La 2 Mai? Ce mișto! - De aia te întreb dacă ți-e bine, continuă taică-meu, ca să-ți pun mai multă apă de pe acum. Mamaia stă acasă, dar știi că e cam uitucă și s-ar putea să... - Ai dreptate. Păi, uite cum facem, pune-mi de acum și-o să-mi ajungă vreo două săptămâni. - Bine. Silviu, du-te tu sus și roag-o pe maică-ta să aducă un lighean cu apă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sunt grăbiți, pentru a-și spune părerea într-o privință, sau poate pentru a comunica o dorință, dar vorbesc așa de greu, că nimeni nu-i înțelege; ei mai vorbesc sau au intenția de a spune ceva atunci când au emoții. Uitucii vorbesc numai atunci când cred că-și amintesc ceea ce au uitat, "aha, asta era!" ca imediat să spună ceea ce și-au amintit, divagând imediat de la subiect și oprindu-se mirați: "Hm, oare ce-am vrut să spun?"; Șoferii vorbesc numai despre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia mea m-am milostivit și... am dat și am întărit mai sus zisei sfinte mănăstiri acest loc”. Hrisovul mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
fost decât o eroare oarbă a zeiței Fortuna; banii ar fi trebuit să ajungă la fiul lui P. Pentru el ar fi trebuit să fie cheltuiți, nu pentru mine, care nu sunt decât rodul unui capriciu fantastic al ușuraticului și uitucului P. Dacă aș fi pe deplin onest, delicat, nepărtinitor, ar trebui să-i cedez fiului acestuia jumătate din întreaga mea moștenire; dar, întrucât, înainte de toate, sunt un om calculat și știu prea bine că afacerea nu e juridică, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat. Dacă spunem asta, care va fi răspunsul turcilor? Nici unul! Există o singură cale de-a te Împrieteni cu turcii: să fii exact la fel de dezinformat și de uituc. Fiindcă ei refuză să ni se alăture În recunoașterea trecutului, se așteaptă ca noi să ne alăturăm lor În ignorarea trecutului. Dintr-odată s-a auzit o bătaie ușoară În ușă, iar apoi mai multe. Armanoush s-a lăsat moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]