523 matches
-
de uimit de ceea ce vedea Rocar căzu lat pe culcușul de lângă vatră și, evident, adormi. Deceneu, om trecut prin multe încercări în viață, îi mai masă puțin urechile egipteanului și când constată că acesta-și revenise complet mai aduse o ulcică plină cu licoare și începură taclalele. Nu înainte de a-i arde un șut în coaste ucenicului și de a-i porunci să-l aducă pe Rogvaiv să scoată de la nivelul inferior al peșterii un ulcior cu vin din cel bun
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
mână turma din munte la câmpie. Iar când se-așterne bruma, vin în gospodărie. Când Soare-i ascuns în nori și-ntunecată-i zare, oameni alungă fiori, cu vinul din pahare. Se strâng la gura sobei, să bea vin cu ulcica. Iar la povestea vorbei, torcănd, doarme pisica. Eu știu să torc poeme de dragoste și dor, cu prinți și Cosânzene din lumea basmelor. © Maria Filipoiu 4.11.2014 Referință Bibliografică: ÎN TOAMNĂ TÂRZIE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN TOAMNĂ TÂRZIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349814_a_351143]
-
al nostru. Cu mult mai bun și de încredere ca mulți dintre-ai mei. În tine am încredere și-ți voi povesti ceva care numai noi vom ști și te vei îngrozi de ce vei auzi. Adă-ne Ionele încă o ulcică de vin și ceva să înțepăm pe lângă ea până ce voi ajunge acasă. Am un mare necaz și durere la inimioară! Totul părea atât de frumos în viața mea, familia credincioasă, grupată în jurul meu și dându-mi ascultare totală, toate bune
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > LA CASTELUL LUI URZICĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului LA CASTELUL LUI URZICĂ La Castelul acidului Urzică Facem chef, spunem povești Se bea vinul din ulcică Hai noroc, să tot trăiești! Bun venit Paharnice Costel La Urzică, în micul Castel S-ascultăm și noi povești De alea simple, bătrânești Sus, la Castelul lui Urzică Acum când este ziua mică Se adună zilnic pe-nserat Cei bătrâni să
LA CASTELUL LUI URZICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365372_a_366701]
-
în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost părtașe cu mine la
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
Constiinta > TAINELE PICTORULUI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Tainele pictorului Lui Vasile Grigore Azi, am poposit în dimineața unei povești codalbe. S-a creat, după ploaie, în balconul curcubeului. O ulcică neagră, ca pisica și cu trei garoafe albe, Erau pe o copertă roșie, scriind o fabulă, maestrului. Îl adunară din petice, fiindcă suferă de întuneric, Și pe arlechinul melancolic... Dialogul a fost prielnic, Înroșind penelul. Dintr-o taină, totul devenea
TAINELE PICTORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364827_a_366156]
-
Capu’ Satului, chiar peste drum de casa noastră, unde începea ulița care cobora în vale, pe sub Gorniș, la moara lui Ionel Teșcuț. - Acuș’ toarnă!, mi-a cerut moșu’, după ce i-am dat bucata de săpun. Am apucat de ureche o ulcică de pământ și am vârât-o în cazanul cu apă de pe „plat”. - Moșule, da’ apa asta e cam rece, dacă recești?, l-am întrebat. - Las-o, bă, așa, tu nu știi că eu nu suferi apa fiartă? Ș-apăi, pân’ mă
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
ani scurși pe apa Jiului și a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare și am presărat câteva boabe de tămâie pe niște cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuța „+ Morților”, am privit fumul care se ridicase liniștit și se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana Infinitului, antenă intergalactică
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
se rupe-n paișpe de mine cu toată avocatura mea. De aia mă abțin, băi, paparudelor! a explicat el, ridicând vocea la ultimele cuvinte și trântind cu pumnul în masă. Două sticle s-au răsturnat și vinul a săltat în ulcica gazdei, vărsându-se și pătând fața de masă care deja purta destule urme de grăsime de la bucățile de carne și resturile aruncate neglijent pe lângă farfurii. Fetele au întrerupt masajul și l-au privit speriate, după care l-au țintuit pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
au privit speriate, după care l-au țintuit pe Doru cu ochi întrebători. Începuseră să se teamă. Acesta a zâmbit larg, acordându-și timp să-și găsească cele mai potrivite cuvinte. A tușit ușor, s-a ridicat de pe scaun cu ulcica în mână și, legănându-se ușor, mimând instabilitate exagerată pe picioare, s-a oprit în fața lui Mișu cu brațele ridicate a slavă. - Ciocnește oala cu mine, că-ți dau vestea cea mai bună omule! Interlopul sperietoare este după gratii. Nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
a putut el de fălos. Cu toate pilele lui de sus de tot, este arestat, băiatule! Dacă n-ai știut, află de la mine! a rostit el, mândru de vestea dată, bătându-se cu pumnul pe piept și ridicând mâna cu ulcica mai sus, în gest de triumf. Mișu îl privea și-l asculta atent. Nu clipea. La ultima frază a început să se ridice, încet, cu o mână împingând în masă și cu cealaltă apucând ulceaua cu vin. Fetele-l priveau
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Și eu tot la Violeta m-am gândit, băieți! a exclamat Angelica, de parcă făcuse o mare descoperire. Mișu a ridicat brațul drept, cerând liniște. A împins-o pe Jana de lângă el, s-a apropiat de masă și a turnat în ulcica de pământ până a dat vinul peste ea. A băut vârtos, ținând ochii închiși. L-au imitat și fetele, nemulțumite că au fost neglijate. Doru, rămas în picioare, îl analiza pe Mișu. „Omul ăsta nu-i întreg la minte, frate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
curcubeie se-nalță fum de carne arsă și unduindu-se-o femeie îmi toarnă vin de tămâioasă și amețit de toate cele ce parcă tot se-ndepărtează mă prind în dansul lor de iele ținându-mă strâns de spetează privind ulcica plină-rasă mă trece un fior prin piele că din parfum de tămâioasă mă-mbăt cu vinul din... surcele. Referință Bibliografică: iluzie sprințară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ILUZIE SPRINŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352008_a_353337]
-
viitoarei fântâni, așa cu le spusese sacerdotul încă nerecunoscut Lică, devenit acum, „cel beteag”. Într-un târziu cocoșul se potoli, rămânând țeapăn în ușa bucătăriei de vară, iar Lică reuși performanța de a bea cu degetele-n gură, încă o ulcică de vin, pentru a împlini tot ritualul magic al nașterii unei fântâni. Se despărțiră, când luna era sus pe cer, cu legământ de revenire a doua zi, tot în faptul zilei, pentru a duce mai departe lucrarea, cu specificația expresă
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
una hazlie, petrecută aici, la han. Cică Vodă Mihalache Sturza, Domnul cel care stăpânea moșii și-n coastele satelor noastre, căzu și el pe nepusă masă aici, la han, într-o bună zi. Nici măcar unul însă din cei aflați cu ulcica-n brațe nu-l cunoștea pe Vodă și toți îl luară drept un boier oarecare. Printre meseni, se afla și-un răzăș de prin părțile Sucevei, un îndrăzneț limbut, care intră-ndată în vorbă cu boieru’. Boierului nostru, adică Vodă
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
timpu’ de pierdut/ cât îi vinu’ de băut...Că aici, la Hanu’ Ancuței, se știe bine zicala vinului: “Vinu’ îndulcește inima omului și folosește mădularelor lui”. Așa că... Zâi din cobză, măi cioroi, Cât ’oi be’ măcar un țoi Ș-o ulcică rotunjică Cu vin scurs din cofăică. Zâi, țâgane, din vioară, Sî-mi toarne Ancuța iară Vinu’ cât încape-n oală Și focu’ în inimioară. *** ...Și exercițiul meu romantic, în acest chip sau în altul, mă însoțește mereu aici, la Hanu’ Ancuței
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
din roua cerului senin de vară. Căldura ta mă topea într-un fluid în care eu germinam și mă întindeam ca o rădăcină din fundul pământului, să caut lumina cea dătătoare de viață. Te priveam cum mă modelai, ca olarul ulcica lui de lut; să fie mai frumoasă și mai trebuincioasă pentru nevoile semenilor. Zâmbeai. Cum a zâmbit, probabil, și Dumnezeu când l-a zămislit pe întâiul bărbat, pe Adam. Încercam să pătrund în gândurile tale, să aflu ce alchimie a
ŢĂRÂNA LACRIMILOR TALE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351351_a_352680]
-
pământu Și viața după mormântu Colindemi dom`... Vestea v-o dădui și vouă Preacinstita lume nouă, Înălțați cu noi colind Domnului, să-l preamărim! Dați la copii colăcei Mere dulci și covrigei, Noua ce-n colind ne-am ars O ulcica cu ginars. Referință Bibliografica: Ninge Doamne apăsatu, colind / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NINGE DOAMNE APĂSATU, COLIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356733_a_358062]
-
apoi le dădea celorlalte babe, care se mișcau încet cu ele aprinse, până le puneau în fața icoanelor. Pe preot nu-l scăpam din ochi, numai că uneori se ascundea după niște uși și când apărea cu ceva în mână, o ulcică legată cu lanțuri, care fumega și mirosea a tămâie din are fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
are fumul se ridica spre bolta bisericii mie îmi era frică să nu o scape în cap la vreunul, deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu miros de tămâie și am aflat că se numea cădelniță, iar bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
de potere sau din diferite motive, nu se mai puteau strânge toți să-și împartă prada, aceasta rămânea ascunsă pe veci. Rar, câte un țăran mai norocos, mai scotea de sub brăzdarul plugului sau găsea în câte-o scorbură câte-o ulcică doldora de monezi de aur sau argint. În nopțile de Sfântul Gheorghe amatorii de comori, mai stau la pândă să vadă pe unde mai ”joacă” banii și, a doua zi, înarmați cu lopeți și târnacoape, sapă cu frenezie în speranța
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
colțul meu de răi Printre-al păsărilor grâi, Sub cetina odihneam, Obosită de eram. În poiana cu bujori Roșu' îți dădea fiori Iar mai jos, lângă izvor, Se-adăpau ciute, cu dor. Fă-mă Doamne, tinerica, Să car apă în ulcica Și-apoi sete de-oi avea Nu-mi da voie a o bea, Căci atunci când am băut Patimă eu am avut. Să-mi spargi, Doamne-al meu ulcior Să curgă-n vale un dor, Cu-al meu cântecel de jale
CÂNTEC DE DOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370708_a_372037]
-
de cheltuială, necuratul naibii! Tu ce-ai căutat acolo, mă? se răstește tata spre Nicu, pleznindu-l după ceafă cu palma lui tare ca lemnul apoi iese în curte, să se răcorească. A doua zi a venit și baba Vasilichia cu ulcica ei plină cu minunății, amesteca acolo ierburi necunoscute nouă, tăciuni, mucuri de lumânări, pene și multe vorbe rostite șoptit, apoi ne stropea, ne ungea și ne trăgea cu leacurile ei, vinecându-ne și de gâlci, și de tuse măgărească, și de
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
minune. Degeaba am dat vina pe țigani. Practic, uitasem locul unde o lăsasem. Scene înduioșătoare puteai întâlni la tot pasul. Un copil de șapte ani, venit cu mama sa la cules de zmeură: - Mamă! Vino la mine, c-am umplut ulcica!... - Vine mama, vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]