695 matches
-
tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Apăru întâi Maestrul Beheshti, pe când ceilalți se smereau, cu bărbiile în piept. Omar simți boarea care se strecura printre frunzele din ghivece și trecea mai departe, umflându-le fustele ca pe velele bărcilor, când ieșeau în larg. Simți și parfumul uleios de tămâie și trandafir și încă ceva ce avea să-i rămână nelămurit. Ultimul în cerc venea tocmai șeicul, care era Shams și care purta, ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se sfârșise tot acolo... Ceva perfect rotund, ca un cerc. Simți o dorință sfâșietoare să vadă din nou țara aceea minunată cu portocale roșii, cu trotuare murdare, cu femei grase și oameni gălăgioși, cu vinuri ușoare și galbene, grele și uleioase, cu soare și cu cer mult, imens care nu semăna cu nici un altul. " Aș vrea să mor acolo... Nu doresc nimic altceva, gândi Scarlat stăpînindu-și un hohot mic. O dugheniță în care să vând pizza și clătite, jumătate de metru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și dădea încă bine seama despre ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert: aici se aflau piesele cele mai de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a apărut densă ca de catifea, suplă și lucioasă ca un animal. S-au așezat pe stâncile întoarse spre larg. Apele se umflau și se retrăgeau cu încetineală. Această respirație calmă a mării făcea să nască și să dispară reflexe uleioase la suprafața valurilor. Înaintea lor, era noaptea fără margini. Rieux, care simțea sub degete suprafața zgrunțuroasă a pietroaielor, era stăpânit de-o stranie fericire. Întors spre Tarrou, el ghicea pe chipul calm și grav al prietenului său aceeași fericire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o scară cu două pachete lunguiețe învelite în pânză uleioasă. Au luat-o pe o stradă care înconjura grupul de case din fața imobilului lui Grand. Nu mult după aceea, mai curând puteai ghici decât vedea un fel de agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat. Câinele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tatăl ei stă aplecat asupra motorului mașinii sale, Înjurînd. Se Îndreaptă de spate cînd ea Îl strigă pe nume. Drept prezentare, Susan spune: — L-am adus pe domnul Wakefield, ca să te cunoască. Domnul Petrovici Își șterge mîinile pe o cîrpă uleioasă și mormăie un salut, care nu-l face deloc să sune ca marele fan al muncii sale pe care Îl descrisese Susan. Fiicei sale Îi spune doar: Îmi dai și mie curent? Ai cabluri În mașina aia a ta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea bine starea asta și nu avea nici un chef să se îndrăgostească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așezase deasupra ei, frecându-și ușurel penisul de chiloții roz, în timp ce ea încerca să și-i scoată. Își rulase fără grabă prezervativul, cu gesturi pe care le știa foarte bine, căci îi plăcea să se masturbeze în cauciucul moale și uleios. Se simțea puternic și știa ce urmează, ca și când ar mai fi făcut-o de o mie de ori. A intrat singur, dându-i la o parte mâna, pe care și-o strecurase între corpurile lor. Nu era nimic spectaculos, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cele care aveau lâna perfectă și pielea curată. Mioarele brumării fătau miei gemeni mult mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeii acoperite cu văl. S-a interesat dacă nepoții lui au mâncat la fel de bine și, din când în când, se întindea și-l atingea pe Iacob - își punea o mână tremurătoare pe umărul lui sau pe obraz lăsându-i urme uleioase pe care tata nu le ștergea. Urmăream scena din spatele unui copac, pentru că nu era nevoie de mine să aduc mâncare sau băutură, erau destule ajutoare. Frații mei erau flămânzi și au terminat repede, iar Zilpa a venit și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din București, după ce stătuse două săptămâni la casa de creație din Baltă, publicase o cronică la cea mai recentă carte a lui Burtăncureanu, Murmură Balta, din care nu se putea înțelege dacă îl lăuda sau îl termina - era cunoscut stilul uleios al criticului -, doar inducea o persistentă senzație de silă, teamă și nedumerire că astfel de ființe încă mai sunt în libertate sub cerul scump al patriei socialiste, ai cărei cetățeni făceau cumplită foame și exemplare acte dăruire Revoluționară, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
joasă e temperatura la care se lichefiază. E unul dintre metalele cu care lucrezi cu cea mai mare satisfacție, e atât de poros - cât e încă fierbinte, îl dai cu seu animal ca să absoarbă. Așa se obține luciul ăla mișto, uleios. Ție chiar îți place, nu? Nu se vede? zise Hugo alene. Îmi place la nebunie să schimbăm puțin rolurile. Ah, că tot vorbeam de roluri, ai auzit ultima veste? Violeta 1 noastră, nici pe departe atât de fragilă pe cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zile de lupte nesfârșite, când cu o lamă de ras, un ac și cu răbdare, trebuia să deschidă acolo unde se simțea prima mâncărime, să scormonească grijuliu, să rupă punga cu ouă, să le lase să iasă cu lichidul lor uleios, să urmărească acea căpușă până să o strivească și apoi să dezinfecteze rana cu spirt, iod sau zeamă de tutun. Tot corpul - în special picioarele și brațele - devenea atunci o hartă de răni supurând cu o durere surdă și permanentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se opri, neștiind ce se putea spune aici. Înainte să fie pusă cealaltă substanță În ea. — La ce-a fost folosită la Început? — Nu-s sigur, dar e posibil să fie vorba de brânză. Există urmele unui fel de reziduu uleios pe interior. Iar punga aia-i clar c-a fost manevrată mai mult decât cealaltă, are Îndoituri, așa că aș spune c-a fost folosită la altceva, apoi s-a pus... ăă... praful În ea. Pentru că Brunetti nu spuse nimic, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-i permită trecerea. Merse În urmă câțiva pași și găsi un loc pe unde s-ar fi putut strecura printre ele. Materia de sub picioarele sale era acum mai mult decât o pastă; se transformase Într-un strat subțire de noroi uleios care-i urca pe laturile tălpilor de la pantofi. Înaintă și mai mult printre butoaiele ridicate În picioare, aplecându-se din când În când pentru a căuta vreun semn de identificare. Lovi cu piciorul În una dintre pungile negre de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
judecând după mesajele scrise pe ele, nu numai din gunoiul lui Jake. Silitoare, Alice a legat diverșii Moși Crăciun, prihori și clopoței cu fire de bumbac deșirate din haine vechi și a încercat să le atârne pe crengile de carton uleios. În timp ce lucrau, amândoi cântau versiuni reciclate ale colindelor tradiționale pe care Alice le învățase de la Jake. „Noaptea, când ciobanii împleteau ciorapi/ Din lână reciclată...“ Alice nu se putea abține să nu compare cu caseta Crăciun la King’s College și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copilul ud începea să urle de-ți spărgea timpanele și așa o ținea tot timpul cât Hugo încerca să-l șteargă și să-i dea cu ulei pe corpul care se zbătea de moarte. La finalul acestei etape, ud leoarcă, uleios, sleit de puteri și asudând din cauza fricii și efortului, Hugo ar fi sărit și el în baie. Dar nu avea timp. Trebuia să se ocupe de scutece. Oricât se străduia și cu toate că era conștient că milioane de alți părinți, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe Laura, care-i zâmbea. Nu era un zâmbet amabil. Hugo și-a spus că, din cauza straturilor uleioase de farduri și a luminii de lumânare care-i lungea trăsăturile, femeia arăta ca un gargui malefic. Când a recunoscut-o pe Alice, strălucirea Laurei a pălit. —Și eco-prințesa! a exclamat ea. Apoi ochii i-au revenit asupra lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi fi târât... va
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zi. Dacă vi se pare că tărâțele vă irită intestinele, lăsați-le la îmuiat timp de câteva ore înainte de a le consuma. Semințele de in sunt mai dulcegi decât tărâțele, dar acțiunea lor este asemănătoare. Conținutul lor bogat în substanță uleioasă determină un bun tranzit intestinal. Se utilizează la fel de simplu ca și tărâțele. Și acestea pot fi amestecate în alimente, dar într-o cantitate mai mică: între 15 ml și 30 ml (între una și două liguri) pe zi sunt suficiente
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
Acum o adulmeca, liniștea avea un miros anume, aducând cu mireasma florilor de gutui. Nu poți ști din ce parte vine tăcerea. Uneori se iscă din senin, ca o adiere. Alteori crește din crăpăturile pământului sau coboară, ca o funie uleioasă, din cer. Unii se tem când e prea multă tăcere. Au impresia că, dintr-o clipă în alta, se va întâmpla ceva, aud zgomote care nu există decât în închipuirea lor, simt priviri care le străpung ceafa, zăresc ceva cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de rosturile ei. Și nu atât celelalte corpuri aruncate deasupra ei o treziră, cât atingerea persistentă a apei, căreia suprafața verde și catifelată de mătasea-broaștei îi arăta rezistența încăpățânată la lumină. Câteva clipe crezu că e noapte și urmele moi, uleioase de pe degete sunt țesuturi ale întunericului umed. Abia când numără și văzu că degetele sunt prea multe ca să fie toate ale ei înțelese că era îngropată de vie. Dar nu aruncaseră peste ea cu țărână, ci cu alte trupuri. Unele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nicovală, și necheză scurt, toți ceilalți se opriră, așteptând. Magdalena, în schimb, nu putea stârni vreo îndoială. Pe chipul ei palid, semnele bolii se vedeau cu o limpezime tulburătoare. Avea părul negru și întins, de parcă îl netezise cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțească fără leac, își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ducea nicăieri și nu avea decât un mal, părea un râu nemișcat. Maca opri motocicleta și stinse luminile. Dibui o sticlă de plastic din cutia ținută ca portbagaj. Băgă un furtun subțire în rezervor, supse din el până simți gustul uleios, apoi puse furtunul la gura sticlei și ținu așa până ce firul de benzină se subție. Motocicleta rămase sleită, rezemată de zid. Privi peste poarta ferecată. Nici nu era nevoie de atâta fereală, curtea era pustie. Scutură lacătul, care se deschise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]