218 matches
-
pe neașteptate în fața fermei Amorne, loc evitat, în general, de mine. Am trecut repede, însoțiți de corul unor dulăi întărâtați, și tocmai încercam o senzație de ușurare când, deodată, Bob Arkwright, patronul „Leului Negru“, s-a ivit de după colțul unei ulicioare. S-a apropiat de noi, cu expresia îndârjită a unui câine care-ți iese în cale tăcut, dar gata să mârâie și să muște. — Urâtă treabă, domnule Arrowby! — Da. — Eu te-am prevenit cu privire la mare, ții minte? — Da. — N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
II-a în funcția sintactică de subiect; în consecință, prezența lor marchează stilistic enunțul sintactic: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri.” (M. Eminescu, I, p. 35), „Pe aceeași ulicioară/Bate luna în ferești,/Numai tu de după gratii/Vecinic nu te mai ivești.// Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum,/Numai eu rămas același,/Bat mereu același drum.” (Ibidem, p. 113) b. caracterul, în general obligator, al întrebuințării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casei cu numărul 14 din strada Gheorghe Asachi, unde între anii 1874-1876 a locuit familia Micle, pe când profesorul Ștefan Micle era rectorul Universității ieșene. Mergând apoi pe firul legendei, aflăm că poetul ar fi avut un „idol blond” pe o ulicioară liniștită din Tătărași, unde la umbra plopilor din poartă se ascundea o căsuță cu cerdac. Al treilea loc ar fi cel aflat pe șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a poeziei: „Pe aceeași ulicioară...” de Eminescu. însă, pentru starea lui Bacovia, întreaga strofă era de actualitate: „Vîntul tremură n perdele/ Astăzi ca și altă dăți,/ Numai tu de după ele/ Vecinic nu te mai arăți!”4). Problema citatelor se pune și mai încolo. De pildă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o colecție de schițe despre târgurile moldovenești, Ițic și lumea lui, de Victor Rusu (București, Hasefer, 1999): „Aici sau peste țări și mări, unde viața ne-a purtat să ne împlinim destinul, târgul e cu noi și în noi, cu ulicioare strâmte și cer înalt, căsuțe scunde și oameni traversați de neliniști.” Fapt semnificativ, Moshe mi-a trimis acest citat într-un e-mail despre cartea altui om pornit din târguri și rămas cu nostalgia lor: Johnny Răducanu - tocmai citise Țara lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aflat mai întâi de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
golf cu case destul de rarefiate pe șesul și dealurile alăturate. Întregul sat îl poți străbate numai în 10 minute, însă te poți opri la oricare din barurile îmbietoare, la cafenele stilate sau la un restaurant. Alături de strada principală, pe o ulicioară, se află templul Tin Hau, cu doi lei din piatră ce păzesc intrarea și zeițele acoperite de un voal și podoabe de nuntă. Tin Hau este considerată Regina Cerurilor și Protectoarea pescarilor pe timp de furtună. De-aici ai o
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
prieteni. Am aflat întâmplător sau nu, după ani de zile, cu jale în suflet, că unii dintre ei au trecut deja în lumea umbrelor. Pentru unii dintre noi, drumurile s-au despărțit pentru toată viața. Fiecare cu destinul său, cu ulicioara lui. Așa s-au dus vremurile, cu totul deosebite față de cele ale generațiilor trecute. Pe atunci, omul avea 7-8 copii, îi creștea pe lângă casă, pentru a-i împroprietări cu câte o jumătate de hectar de pământ și îi făcea gospodari
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la număr - flutură adesea pe buzele sutelor de coriști care poartă, astfel, pretutindeni, mesajul dragostei pentru om și popor. Autor a numeroase cântece pe versurile marelui nostru poet (Sara pe deal buciumul sună cu jale; Când amintirile Ă; Pe aceeași ulicioară; Atât de fragedă etc.ă, compozitorul a adus, astfel, nu numai un original omagiu lui Mihai Eminescu, dar s-a dovedit și un subtil interpret, un fin tălmăcitor pe note al unor creații lirice ale geniului poeziei românești. Creația sa
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de obicei dormise prost. Coșmarul lui obișnuit nu-l cruțase nici de data aceasta. De câte ori Închidea ochii, vedea parcă aievea marea albastră și cupolele aurite ale Bizanțului, forfoteala ulicioarelor Înțesate de negustori, soldați și prostituate. Simțea În nări mirosurile ascuțite ale mirodeniilor și pe cele sărate ale mării. și retrăia pentru câteva clipe acea perioa dă liniștită din viața lui când ucenicise la cioplitorul Tzamblakis, pentru care piatra nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată Că-ndărătu-i și înainte-i întuneric se arată. (M. Eminescu) Casa bunicilor mei era situată undeva la ieșirea din sat, la capătul unei ulițe strâmte și sinuoase. În partea opusă gardului curții, dincolo de ulicioara îngustă, se ridica un alt gard din nuiele împletite. Aici, lângă gard, se afla fântâna săpată de bunicul cu feciorii lui mai mari. Avea o apă rece, proaspătă și bună încât așa cum se spune ținea și de foame. Vorbă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat." Nu reproduc atrocea poveste a uciderii câinelui de către bunică, reproduc doar fragmentul în care ea comentează moartea bunicului: "Am traversat ulicioara și am trecut dincolo de gardul de nuiele. Bunicul, privegheat de o lumânare, dormea. Dormea somnul drepților. Bunica l-a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lor, idiomatice și universale, și care este, e drept, speculat cu abilitate și insolență de stăpânii zilei. Când Goma și Liiceanu „se supără pe Români” acablându-i cu toate relele - mi se pare că și dl Patapievici a călcat pe această ulicioară, invocându-l pe maestrul său, scepticul Al. Paleologu, ambii nemulțumiți de prestația istorică a acestor populații de pe ambii versanți ai Carpaților! - se Înșală, o spun cu toată răspunderea. Ei trebuie, la urma-urmei, dacă sunt consecvenți cu sine și suficient de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de geamuri, foarte vechi, de pe la începutul secolului probabil - se clatină și scârțâie din toate încheieturile, dându‑ți senzația că este pe punctul de a se desface în bucăți. Are și prostul obicei de a se opri la tot pasul din cauza ulicioarelor înguste, unde o mașină intrată mai tare pe carosabil îi blochează drumul pentru vreo 5-10 minute. Nervozității mele progresive îi răspunde însă calmul imperturbabil al celorlalți pasageri. Sunt ritmuri naturale aici. Lisabona nu ar fi Lisabona dacă am emite pretenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asurzitoare. Vedeta, cu chitara în mâini, este practic obnubilată de fâșiile de lumină care invadează scena în jerbe multicolore, asemenea unui OZN înainte de zbor. Renunț prea curând să mai „savurez” pe viu rockul francez. Plec în neștire, mă afund pe ulicioarele înguste. Mai târziu, rupt de oboseală, încerc să ajung la hotel, făcând slalom printre mașinile celor care se întorceau de la concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un dragon. Vizavi de Primărie se află fostul Palat Regal, care adăpostește muzeul orașului Bruxelles. În Grand-Place, se așterne la anumite ocazii festive un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și „un arhetip al propriei situații a omului în lume”, ceea ce explică întrucâtva indicațiile primite de flăcăul vânător chiar de la leu: „- Lasă-te tu de luptat,/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară” (CasimceaTulcea). Asemenea cerbului care își dezvăluie funcția de revigorare prin sacrificiu, leul devine aici maestru inițiator pentru voinicul care i-a ținut piept. Regimul vânătorii leului este diferit însă și are semnificații mai ample față de vânătoarea cerbului, datorate specializării figurii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învață pe flăcău modalitatea prin care poate supune haosul imanent, precum și dobândirea recunoașterii sociale, datorată contagiunii dintre profan și energiile sălbatice: „- Lasă-te tu de luptat/ Și pe mine de săgetat/ Și mă leagă de cureară/ Și mă du pe ulicioară,/ Pe ulița grecilor,/ În cinstea fetelor,/ În ciuda nevestelor./ Și cînd te-or vedea,/ Pe tine te-or lăudară” (Casimcea - Tulcea). Monstru devorator din aceeași clasă cu lupul, de care îl apropie și funcția psihopompă, leul reprezintă timpul mistuitor, în fața căruia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru care fapte mărețe, În afară de discursuri, li s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo cinței (artă amăgitoare, mai amăgitoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
critic. Minunatul decor în care se așează mai toată poezia lui Eminescu e desigur Natura, liberă și sălbatecă, natura noastră, cu aspectele și cu cerul ținuturilor noastre Nu arareori însă, peisajul se schimbă iar fantezia marelui poet întârzie "pe aceiași ulicioară", "pe lângă plopii fără soț", printre căsuțele albe unde "ramuri bat în geam...", în vechiul decor provincial, atât de familiar spiritului nostru, care evocă tihnitele orașe ale Moldovei. Dar după cum "Codrul" lui Eminescu nu e decât codrul copilăriei lui, pădurea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
M. Sadoveanu și Const. Kilimoglu; în fine în ultimul rând sus: Ioan Botez, Octav Botez, Const. Botez, C. B. Penescu, Mihai Carp, Mih. Jacotă, G. Pascu, D. Loebel, Petru Bogdan și Mih. Pastia. Pag. 141. Turnul Golia. (Foto-Regal) Pag. 142. Ulicioară. (Polyfoto, București) Pag. 143. Brâu în piatră, din decorațiunea interioară a Bisericii Golia. (Foto M. H.) Pag. 144. Spărtură în zidul gradinei fostului Consulat rusesc, prin care se întrezărește cupola turnului Sf. Spiridon. (Foto-Regal) Pag. 145. Vedere lângă Manufactura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care domnea În cartierul evreiesc din Iași, mulți au scris pagini docu mentare, de la Iuliu Barasch În 1842 („maidanul din Cracovia - nota el - este un rai față cu Târgul Cucului din Iași”) <endnote id=" (194)"/> până la F. Brunea-Fox („Iașul [...] cu ulicioarele evreiești, triste, sărace, scufundate parcă Într-o veșnică beznă”) <endnote id="(792, p. 233)"/> și Tudor Arghezi În epoca interbelică: „La Iași, am cercetat vastele cartiere [evreiești] de mahala, construite din moloz, muca vale și mucegai, Încleiate cu materiale umede
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
paradoxal, nu de cuceritori, ci de cei cuceriți cu spiritul caracteristic acestui popor, vesel iubăreț și muncitor. După ce-am dormit câteva ore, am ieșit seara la plimbare, din nou urmărind splendidul apus de soare și continându-ne plimbarea pe străduțe, ulicioare, la întâmplare, descoperind imagni și trăind senzații de neuitat. Balcoane, flori, taverne, muzică grecească, castele ruinate transformate în elegante restaurante, băbuțe ascunse sub câte un portal, descoperite în ultima clipă... și câte și mai câte... Ne-am prelungit plimbarea până
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]