561 matches
-
și sufletească. Sunt luptele cu alții care vor să-ți prindă zmeul - și unde dibăcia, repeziciunea și curajul au un rol foarte mare. Țin minte că în vacanță venea un elev care învăța la Iași și care era un adevărat uliu al zmeielor. Cu acela aveam noi de luptat teribil. Când venea - se auzea pe toate ulițele: "A venit Cilibiu!" Spuneam mai sus că nu prea am ce spune despre această epocă. Dar văd că-mi vin în minte multe lucruri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
parcursul acestei pseudopolemici, nu văd cum s-ar putea deduce, în mod rațional, că acest zvon (emfatic) nu ar fi bazat pe un adevăr substanțial. Câtă vreme a trăit acea distinsă rudă a mea, l-am urmărit - literalmente, ca un uliu, îmi spun deseori. Potrivit oricărei definiții logice, a fost un specimen morbid, iar în nopțile și după-amiezile lui târzii de frământare a scos nu numai țipete de durere, dar și strigăte de ajutor și, când i s-a oferit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
încurce și ea. Mi te-a luat intenționat fiindcă știa cât de mult țin la tine. Vă urăsc pe toți, spuse printre sughițuri de plâns și făcând stânga împrejur se năpusti asupra bagajelor ei, înhățându-le din mers ca un uliu care și-a localizat prada. Le împrăștie pe jos, în camera de cămin, apoi se aruncă în pat, cu mâinile la ochi, ferindu-se parcă de realitatea care nu-i convenea. Petruș fu din doi pași lângă mine și își
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
l-a întins pe buze, s-a admirat în oglindă, iar apoi a fost copleșită de remușcări: — Îmi pare rău, Anna. Am încercat să mă abțin, vreau să spun, date fiind împrejurările... Și mi-e silă de ceilalți, sunt ca uliii. Dar uită-te la mine! Sunt la fel de rea ca ei. Nu fi așa de aspră cu tine, Maggie. Nimeni nu se poate abține. E o putere mai mare decât noi. — Este? În regulă. Mersi. A continuat să scoată tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă râd pentru a demonstra că ei urmăresc povestea și că s-au prins cum stăteau lucrurile. „Uliu, fi-r-ați ai dracu, făcea nea Mite, v-ați Îmbătat! El stătea aicea la foc, nu să mișca și zicea: Ia vezi, măi Costică, ce fac ăia p-acolo prin curte? Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ordin ni se indică exact drumul pe care l-am parcurs de pe pozițiile noastre până aici. Cei din jur priveau la căpitan cu ochii dilatați a așteptare... Ședeau ciucure în jurul lui, ca puii în jurul cloștii, când în înalturi se rotește uliul... În cele din urmă, căpitanul a scos harta operativă și, la lumina lanternei, a început s-o cerceteze, desenând cu arătătorul câteva drumuri, apoi a început să le explice celor doi, Dumitru și comandantul grupei de avangardă: ― Pentru a ieși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aruncături de săgeată, se auzi cântecul grav și prelung al unui tulnic. Nu vedea dealurile din jur. Vedea doar o ceață care avea culoarea violetă a Înserării. - Ce e asta, căpitane? Întrebă sultanul, scormonindu-l cu o privire rea, de uliu flămând. - Ce anume, Înălțimea voastră? - Cum ce? Nu vezi departe, spre nord? Și acum mai jos, spre vest? În vârfurile dealurilor? - Ce să văd, Înălțimea voastră? - Focurile!! izbucni Mahomed, enervat. Focurile care se aprind unul după altul! Credeam că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spectacol. Invitații săi își duc băuturile pe veranda casei Flagstaff, să-l conducă. Pran nu umblă pe aleile laterale din Jallianwala Bagh. Simte povara unei absențe plutind deasupra locului și se grăbește. Singura mișcare este în aer, o pereche de ulii, care încă mai dă din aripi cu speranță, deși totul s-a petrecut cu o săptămână în urmă. O intrare îngustă, dincolo de care se află acel lucru pe care Pran nu-l știe, dar nici nu vrea să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
alb în Asia, adică trăgea o linie clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate de șacali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
America și forma particulară, hibridă, ascunsă a lui Robert poate fi semnul unor tendințe antisociale. Preocuparea exagerată pentru felul în care arată ca și fumatul conduc în aceeași direcție, în timp ce examinarea nasului și a urechilor relevă o acvilinitate de tip uliu la cel dintâi și de tubercul în cazul celor din urmă (mai pronunțat la stânga decât la dreapta) pe care antropometrul italian o identifică drept trăsătura unui criminal înnăscut. Pe moment, se întreabă dacă n-ar fi mai bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau. Știau până și copiii că șerpii, oricât de zdrobiți ar fi, nu mor de tot decât după asfințit. În rest, n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trândăvească la soare cât vor. Timp de câteva minute, o urmăresc pe Lucy care aleargă pe peluză, aruncând bețe câinelui. La stânga mea, Tom citește o piesă de Don DeLillo. Mă uit în sus, la cer, și studiez norii trecători. Un uliu se rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva secunde, adorm buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
urmăresc pe Lucy care aleargă pe peluză, aruncând bețe câinelui. La stânga mea, Tom citește o piesă de Don DeLillo. Mă uit în sus, la cer, și studiez norii trecători. Un uliu se rotește în raza vederii mele, apoi dispare. Când uliul se întoarce, închid ochii. În câteva secunde, adorm buștean. La ora cinci, Honey Chowder își face prima apariție, trăgând în fața casei cu mașina plină cu de-ale gurii și cu două lăzi de vin. De-acum, Tom și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dă în ea, și iar își aminti și-i aminti și lui că e o femeie liberă și nu depinde de nimeni, și de astă dată gata, să nu-l mai prindă la ușa ei! 8. Rotea priviri mari, de uliu, peste cârdul de femei, schimbându-și dispoziția de la o secundă la alta, foamea se suprapune peste greață, oh, cum e să ți se aplece de-atâta, oh, lasă-mă să te-ating, să pun mâna, să intru, să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Râdea...! Râdea...! Râdea...! Ho, ho, ho, hooo! Hu, hu, hu, huuu! Vino...! Vino la mine, Sile, băiatule! Lasă-i pe ceștilalți! Abandonează-i! Părăsește-i! Debarasează-te, dezbară-te, desparte-te, uită de ei! Te-ai împreunat cu dușmanii, cu ulii, cu lupii, cu procleții, cu detractorii și cu defăimătorii tăi! Nu-ți trebuie ție preoție! N-ai tu nevoie de așa ceva! Nici gând! Iată ce am eu aici, surpriză, pentru tine! Numai și numai pentru tine! își ridică momâia tigva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede, frățiorilor! Repede, repede! "O, ce socratic daimon, mă-ndeamnă la răscruci, Cu cuiul îndoielii, să mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa! "Va, pensiero, sull'ali dorate...!" Merită să fim băieți buni, uneori. Iute! Vă explică mandea ce și cum, din mers! Nenea Sandu stă și se uită și dumnealui, inexpresiv, cum oaspeții, îndrumați de către Poet, iau pe brațe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
minte, că unde să ne mai ardă de băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung și deșirat cum era, ajungea cu capul până în grinzile tavanului. Luă registrul de la strajă, însemnă ceva și rupse o foaie. ― Ascultă, Ignate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ei, să nu crezi că ăia cu gripa lor aviară mi-au luat toate golașele! Pe una am ascuns-o bine, o știi, pe cea care o strigam Norocoasa scăpată din gura pisicii, când era pui și apoi din ghearele uliului. Acum taman a căzut cloșcă. Așa că pregătește-i cuibarul de clocit și du-te și o pune să nu se răsclocească și nu te mai holba la mine, că mă cunoști de-o viață. Badea Geluțu nu a mai contrazis
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Nu știu cine a inventat jocul căruia îi ziceam Vrăjitroaca și pe care l-am jucat ani de zile fără să ne saturăm, ba, prin clasa a opta, îl mai jucam încă. Era o combinație de jocuri mai blînde: Hoții și gardiștii, Uliul și porumbeii și Gardiană zece-zece. La început era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască și avea pe deasupra și un băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
între umeri, ca în fața unei primejdii iminente. Știau că în miez de noapte au fost ridicați de la casele lor câțiva profesori de la liceu. „Și uite la Toader cum vorbește!” Ce ați rămas așa, fraților? Ce stați ca găinile când vine uliul? Se vede treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-a admonestat Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și care, la ora bilanțului, când stau deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
busuioc verde! În stânga mea se observă mielușeii veseli care saltă pe câmpuri, fără a da seamă nimănui... iepurașii albi și pufoși ca un ghemotoc de păpădie -gata- gata să-i ia vântulaleargă și se fac una cu pământul la vederea uliului care survolează neîncetat, și care, atunci când ostenește, se așează bătrânește pe câte un stâlp. Macii roșii ca para focului parcă dau viață peisajului prin faptul că par aruncați ca pe o coală de hârtie de penița cu cerneală roșie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
să afli ce mai doreau cei de la Sfântul Mormânt în afară de mănăstiri cu tot cu averi? Uite-te, ți-am pus pe masă un hrisov din 8 iunie 1733 (7241), dat de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod.” Împins de curiozitate, mă reped ca un uliu asupra hrisovului și încep să silabisesc...Mă opresc, însă, și constat: Păi vodă o ia cam pe departe, părinte, și este oleacă de cale până ajunge la ce vrea să spună cu adevărat. „-Trebuie să ai răbdare, dragule. Știi cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din toate părțile lumini de reflectoare, albastre, roșii, verzi. Căruciorul a început să circule, făcea viraje repezi, totul se petrecea cu o viteză nebună, făcea și opturi, ca la patinaj. Din când în când se repezea spre mine ca un uliu cu aripile desfăcute. „Maestre“, îmi striga Jeni Pop, „eu l-am iubit, maestre...“. O priveam cu inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]