370 matches
-
la o populație totală de 569.983 locuitori. Toate funcțiile de conducere erau încredințate ucrainenilor, rușilor și tuturor alogenilor. În trei rânduri i s-a modificat suprafața și de două ori își mută capitala de la Balta la Tiraspol. După notele ultimative al Uniunii Sovietice adresate României în iunie 1940, Basarabia, împreună cu nordul Bucovinei și Ținutul Herța, intră în componența U.R.S.S., dar i se amputează teritoriul în nord, sud și în est peste Nistru, în favoarea Ucrainei. O mică parte din fosta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cuvânt unguresc.” (istoricul ungur Köváry) În sfârșit, Marko Bela, ales iarăși în fruntea organizației antiromânești UDMR, n-a mai putut să-și ascundă intenția de a destabiliza situația din statul român, și-a dat mâna cu pastorul episcop spion, cerând ultimativ autonomia culturală și teritorială pentru secuio-maghiarii din Ardeal. Până acum poetul care semăna la înfățișare cu Lenin, de la care și-a însușit dogma „autodeterminare până la despărțire”, era considerat un moderat, își lua conștiincios tainul de la București, intrând în toate guvernările
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de fluiere pentru bugetari și funcționari, să aibă lumea în ce sufla, fiindcă, nu-i așa, „Eu când vreau să fluier, fluier”, chiar dacă e a pagubă. Ca să nu rămân chiar cu mâna goală, îi voi cere președintelui pe un ton ultimativ: „Dă, bă, Jupuitule, o țigară”. 12 mai 2010 Carcase și belerege Motto: „Doamne, nu-i ierta, pentru că ei știu de fac!” Nici nu vă puteți imagina cu câtă nerăbdare aștept să mi se ia banii din pensie, ca să am și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Tismana de teama invaziei rusești și înapoiată integral Poloniei în 1947; 3) de a adăposti pe teritoriul său guvernul polon, unități ale armatei polone, sute de mii de refugiați civili scăpați din urgia germano-sovietică. Toate acestea, sfidând amenințările și presiunile ultimative germane. Adăpostirea tezaurului Băncii Poloniei, în condițiile enunțate de guvernatorul Mugur Isărescu, n-a fost un episod singular, întâmplător, el s-a înscris în politica externă promovată și urmată de România în perioada interbelică: respectarea tuturor angajamentelor asumate prin tratate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din Petrograd drept “criminale” în Nota înmânată ministrului Diamandy la 16/ 29 decembrie 1917, precizându-se că “Puterea sovietică nu va pregeta să ia cele mai aspre măsuri împotriva trădătorilor contrarevoluționari români”. În aceeași vreme, reprezentanții Puterilor Centrale făceau presiuni ultimative asupra guvernului de la Iași să accepte ieșirea separată din război printr-o “pace” ale cărei condiții erau dictate și nu negociate. Situația era de o gravitate fără precedent, România, redusă la un teritoriu ce se rezuma la o mică parte
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
conform indicațiilor generalului Hoffman, lui Wolf Vonigel, expert german. Statul-Major german a aprobat măsurile de mai sus. Dispozițiile date Consiliului Comisarilor Poporului au fost puse imediat în aplicare: la 31 decembrie 1917/13 ianuarie 1918, concomitent cu trimiterea unei Note ultimative Guvernului român la Iași, având caracterul unei declarații de război, în baza unui ordin semnat de Lenin, ministrul plenipotențiar al României, C. Diamandy, și personalul diplomatic sunt arestați și încarcerați la Petropavlovsk. Eliberarea s-a obținut, cum se știe, în urma
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a admis arbitragiul. După cererea lui Mihalache s-a admis că propunerea Axei a fost prezentată ca un ultimatum. D. Arge toianu, care votase cu majoritatea, a făcut spirit și de astă dată - că nu era ultimatum, ci un timp ultimativ. A doua zi s-a publicat comunicatul fără nici una din aceste restricții. Indignat, Dinu a făcut un protest cu un rezumat de[spre] cele expuse și semnat de 8 protestatari; gl Văitoianu și mitropolitul Bălan au refuzat să subscrie. D
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Prefer să nu fac nimic altceva În problema asta decât ceea ce ți-am spus că voi face. — Și de ce? Întrebă Brunetti. — Fiindcă, răspunse contele, nu mă pot convinge să-mi pese de nimic dincolo de familia mea. Tonul vocii sale era ultimativ; Brunetti nu avea să mai primească vreo explicație În afară de aceasta. — Îți mai pot pune o Întrebare? zise Brunetti. — Da. — Când am sunat și am Întrebat dacă pot vorbi cu tine, ai Întrebat dacă nu cumva vreau să discut despre Viscardi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Entertainment cu vastă experiență în lumea show-biz-ului și-a rezervat lui însuși rolul unui factotum, maestru de ceremonie într-o hazardată campanie de lansare a unui film inexistent. Aflat pe punctul de a fi concediat pe nedrept, personajul este însărcinat ultimativ cu organizarea unei conferințe de presă menită să reabiliteze un faimos cuplu marital ce tocmai s-a destrămat punînd în pericol viitorul peliculei în curs de lansare. După secvențele de pregeneric în care sînt trecute în revistă crîmpeie din poveștile
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
socială, care impune criterii de selecție formală de tip discriminatoriu. Criteriul unic este conservarea integrității individului și eliminarea din societate a persoanelor cu defecte fizice, senzoriale sau psihice. Reintră din nou în acțiune eugenia, ca formă de manifestare de tip ultimativ a unei selecții sociale, mascată de ideile purității rasiale și ale igienei sociale. Se poate desprinde din cele de mai sus concluzia că atitudinea societății față de deficienți poate fi protectiv-tolerantă sau discriminator-eliminativă. De aici se deduc cu claritate statutul social
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
moleculară, secvențializare de acizi nucleici, bioinginerie, ADN recombinat, clonare etc.) precum și în acele științe paralele ca biofizica, biochimia, tehnologiile de investigație microscopică și electrono-optică, care au adus acel spor de cunoaștere care permite o privire optimistă, dar realistă, pentru realizări ultimative în acest domeniu, chiar dacă nu în viitorul imediat. În ceea ce privește virusurile oncogene umane, este perfect posibil ca lista curentă a acestor virusuri oncogene de la om să se extindă în viitorul apropiat (Feng și col., 2008). C) ERA POST-GENOMICĂ definește carcinogeneza ca
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
În noiembrie, În Întreaga Transilvanie s-au format, după modelul C.N.R.C., consilii și gărzi naționale locale. Acestea au preluat controlul politic și administrativ În Întreaga provincie, reușind să mențină ordinea În Transilvania. La 9 nov. 1918 C.N.R.C. adresa o notă ultimativă guvernului ungur, cerând „ Întreaga putere de guvernare’’. În acest context, s-au desfășurat la Arad În 13-14 nov.1918 tratativele cu reprezentanții guvernului ungur. Aceștia au recunoscut organismele politice românești, dar au oferit românilor doar autonomia Transilvaniei. Unirea cu România
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
U.R.S.S. au avut o atitudine negativă; La 27 mai 1940 s-a Încheiat un Pact al Petrolului Între România și Germania . În fapt, se instituia controlul Germaniei asupra produselor petroliere; Pierderile teritoriale 26 iunie 1940 a fost dată nota ultimativă dată de la Kremlin României prin care se cerea cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. 1624 august au loc tratative româno -ungare În timpul acestora partea română susținea principiul etnic, iar partea ungară susținea principiul teritorial. 30 august 1940, prin Dictatul de la
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
intersectate. Pe zona de interferență creată, spațiile de opoziție coexistă, albul și negrul se combină, devenind gri, plusul și minusul se anulează reciproc, determinînd haosul neutralității. Personajul tragic este prizonier în chiar acest interval de suprapunere a antinomiilor, el neavînd, ultimativ, capacitatea fizică de a distinge între bine și rău. Tragicul propune, prin urmare, întotdeauna, în încleștările lui, confuzia morală și neputința alegerii supraviețuitoare. Indubitabil, tragedia trebuie definită drept un antagonism (cu valoare de război) ireconciliabil, creat de două forțe opuse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea ei covîrșitoare. În Hamlet, mai acut decît în oricare alt loc din opera lui Shakespeare, se observă paradigma tragediei ca război de formule mentalitare. Subiectul piesei a fost preluat de dramaturg dintr-o veche culegere de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ramificații de conjuncție cu lumea "fragilă" a Doamnei Macbeth, unde copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor autentice. Orice antagonism ireconciliabil se regăsește ultimativ în interiorul unei paradigme axiologice, de extracție culturală. Marile tragedii shakespeariene demonstrază faptul cu prisosință, impunînd, pînă la un punct, o regîndire a teoriei tragicului. Bibliografie William Shakespeare. The Complete Works. Ed. Avid Bevigton. London: Acott, Foresman and Company, 1980. William
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și haotice, mergînd pe regula unității în dispersie (aplicarea unui concept rațional haosului duce invariabil la inteligibilitatea multitudinii de efecte contradictorii și posibilitatea asocierii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alb și negru reprezintă modul în care se face literatura, "ieșind" din invazia semnelor pe pagina albă și "încifrînd" realitatea într-un cod. De asemenea, ea "țîșnește", căznit, aidoma fantomei apelor din final, din "întunericul" subconști entului, pentru a naște, ultimativ, "lumină". O lecție admirabilă, să recunoaștem, de postmodernitate în plin romantism american! Bibliografie E.A. Poe Călătorii imaginare. Traducere din limba engleză, note și comentarii de Liviu Cotrău. Col. "Biblioteca Polirom". Iași: Polirom, 2008. Balena albă o experiență mesmerică Se presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
inevitabil. Refuzînd orice suport și, în cele din urmă, alimentația elementară, Bartleby moare cu privirea pironită pe un zid, limită insurmontabilă a unei existențe fără orizont. Scindat între sentimente contradictorii, tulburat emoțional și aflat în plină frămîntare etică, avocatul-narator exclamă ultimativ: "Ah, Bartleby! Ah, humanity!" (tradus de Petre Solomon "Vai ție, Bartleby! Vai ție, umanitate!", p. 109), lăsînd oarecum în suspensie semnificația imediată a lamentării sale. În fapt, aici, un ochi atent descoperă incursiunea psihologică cea mai relevantă a povestirii. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ, sugestia interferenței extremelor absolute, zona suprapunerii dualităților majore, intrate, prin însuși caracterul lor radical, într-o sferă a ambiguității morale și a indistincției semiotice. Din punctul de vedere al decorului epic și al mizei estetice însă, nuvela de față se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
elementară de a-i recunoaște pe ceilalți, de a le oferi lor o identitate. Revolta thymos-ului devine la ei, ca atare, complet justificată. Babo luptă pentru a avea un nume, în universul lui Aranda și al lui Benito Cereno, demonstrînd, ultimativ, instabilitatea ierarhiilor clasice. Brutalitatea acțiunilor sale revelă, în fond, brutalitatea cu care lumea stăpînilor l-a transformat într-un anonim. Nu întîmplător, Babo a fost considerat o figură intertextuală pentru Iago (chiar și numele celor doi rezonează mnemotehnic!), maleficul uzurpator
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/ Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm "adevărul", adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, "inventîndu-ne" o existență în interiorul căreia ne distribuim ca protagoniști. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decît reflecția acestei "coruperi" ontologice a realității. Romanul "taie" o bucată din spațiul înconjurător, adică direct din "ficțiune". "Adevărul" său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucît "problema" romanului nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Charlotte Brontë iritată de reacțiile critice ale unor puritani victorieni, care văzuseră în natura revoltată a eroinei demitizarea unui tabu, cel al femeii supuse și marginale constată că moralitatea unei epoci nu trebuie confundată cu convențiile sale. Cea dintîi (redusă, ultimativ, la separarea binelui de rău) e eternă, pe cînd cea de-a doua se supune mutațiilor (fiecare generație își impune valorile sociale și, implict, convențiile). În fond, deși autoarea nu ajunge atît de departe în scurtul ei manifest literar, am
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi susținute în cazul lui Stevens, cred că nucleul simbolic al personalității sale se află în alt loc creionat subtil de autor. Protagonistul nu este un inadaptat mutilat sufletește de o meserie neconcesivă sau abrutizantă. El dorește și reușește doar, ultimativ, să fie un profesionist redutabil. Toate energiile lui sînt canalizate către îndeplinirea sarcinilor zilnice, nu din orgoliu personal, din teama pierderii poziției sau din vreo dorință patologică de înavuțire, ci voi spune un cuvînt prețios dintr-o deontologie singulară, construită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Voi spune însă, de la bun început, că, dacă, la Lodge, "triunghiul amoros" funcționează ca o metaforă de disoluție a identității, la Grandes, acesta reprezintă tocmai cheia regăsirii ei. Optica romancierilor, deși aparent similară în contextul strict al construcției ficționale, diferă, ultimativ, în trimiterile sale etice și psihologice. Home Truths al lui David Lodge este, la origine, o piesă de teatru pe care autorul a prezentat-o, prima oară, în februarie 1998, la Birmingham Repertory Theatre, fără un succes deosebit (după cum amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]