207 matches
-
pe lungime, tăiat în felii sau decojit, cu o grosime nedepășind 6 mm, rindeluit, șlefuit sau îmbinat Înnădire, rindeluire, șlefuire sau îmbinare ex 4409 - Lemn (inclusiv fâșii și frize pentru pardoseli cu parchet, neasamblat) în forme continue (cu lambă, cu uluc, fălțuit, teșit, în formă de V, cu bordură, modelat, rotunjit sau altele asemănătoare) de-a lungul oricărei dintre muchii sau fațete, șlefuit sau îmbinat - borduri sau modele Șlefuire și îmbinare Bordurare sau modelare ex 4410 - ex 4413 Plăci cu bordură
jrc3370as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88528_a_89315]
-
pe lungime, tăiat în felii sau decojit, cu o grosime nedepășind 6 mm, rindeluit, șlefuit sau îmbinat Înnădire, rindeluire, șlefuire sau îmbinare ex 4409 - Lemn (inclusiv fâșii și frize pentru pardoseli cu parchet, neasamblat) în forme continue (cu lambă, cu uluc, fălțuit, teșit, în formă de V, cu bordură, modelat, rotunjit sau altele asemănătoare) de-a lungul oricărei dintre muchii sau fațete, șlefuit sau îmbinat - borduri sau modele Șlefuire și îmbinare Bordurare sau modelare ex 4410 - ex 4413 Plăci cu bordură
jrc3370as1997 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88528_a_89315]
-
De o grosime care să nu depășească 1 mm 10 6 m3 4408 90 99 - - - - - De o grosime care să depășească 1mm 10 6 m3 4409 Lemn (inclusiv lamele și frize pentru parchete, neasamblate) fasonat (sub formă de pene, cu uluc, fălțuit, nutuit, rindeluit, cantuit, fasonat în mod similar), chiar geluit, șlefuit sau lipit prin îmbinare dințată: 4409 10 - De conifere: 4409 10 10 - -Baghete și forme de lemn, inclusiv plinte și alte plăci modelate: 15 3 - 4409 10 90 - - Altele
jrc1253as1987 by Guvernul României () [Corola-website/Law/86392_a_87179]
-
de sute de ani, cu inscripții deasupra curnelor, în limba turcă (scrierea veche), care nu au fost traduse de nimeni, rămânând cu această curiozitate. Când eram copii, 1962-1965, juându-ne săpând mici gropi în calcar nisipos la baza unei cișmele, în fața ulucelor pentru adăpat oile, am gasit multe schelete umane, mici, foarte vechi, cam 140-150 cm, dar nimeni nu a dat importantă, noi copii alegându-ne cu bătaie de la părinți, interzicânduni-se să mai săpăm, și nimeni nu s-a mai interesat
Lespezi, Constanța () [Corola-website/Science/301141_a_302470]
-
Baraolt din județul Covasna, Transilvania, România. Se află la poalele munților Harghita. Localitatea este cunoscută pentru izvoarele de ape minerale aflate acolo, exploatate de compania S. C S. R. L. În vatra satului Biborțeni, se află un zăcământ de apă minerală, în ulucul pârâului Baraolt. Din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de ; până la reședința din județ (municipiul Sfântu Gheorghe) distanța de se poate parcurge pe DJ122, respectiv DN12. Cea mai apropiată stație CFR este la , la
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
partea stângă a râului Putna, în partea dreaptă fiind mai redusă. Clima prezintă aceleași caracteristici ca și cea a Depresiunii Vrancei în ansamblu, cu unele mici excepții cauzate de relieful predominant deluros în partea de vest și forma sa de "uluc" depresionar pe direcția N-S. Iernile sunt blânde, moderate ca volum de precipitații, iar verile sunt calde și bogate în precipitații. În mediul rural, s-au dezvoltat cu precădere industriile bazate pe prelucrarea resurselor locale agricole. Dintre factorii locali care
Comuna Bârsești, Vrancea () [Corola-website/Science/310930_a_312259]
-
de la un soi de arbori, specifici acestei regiuni numiți Ulmi (din lat. "Ulmus"). Sătenii împărtășesc aceiași părere. Deși acest copac se întâlnește rar în zilele noastre, din cauza activității umane, în trecut era folosit mai ales în gospodărie, pe post de uluc (vas pentru apă) pentru animalele țăranilor. La 15 mai 1815 în localitate este sfințită o biserică de lemn cu hramul Sf. Născătoare. Ulmu a fost și este un sat cu un număr de locuitori mediu. În ultimii ani însă, s-
Ulmu, Ialoveni () [Corola-website/Science/305187_a_306516]
-
confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează depresiunile Bîrgăului spre vest (Podișul Transilvaniei) sau un uluc (valea Strîmba) situat la baza reliefului vulcanic înalt din Bîrgău. Limita estică corespunde culoarului văilor Măria-Coșna ce separă Munții Suhardului de cei ai Bîrgăului și al văii Dornei superioare către Căliman. Limita sudică este greu de trasat datorită întrepătrunderii și
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
mari unități este sau nu clară, prin existența depresiunii subcarpatice de contact sau este o întrerupere completă a lanțului depresiunilor de sub poala sudică a Carpaților Meridionali, cu repercusiuni asupra posibilității de fixare a limitei. Trecerea nu se face printr-un uluc depresionar unitar care să urmărească fidel contactul morfologic și structural dintre aria carpatică și cea a Depresiunii Getice. Aici apar mici depresiuni de contact la ieșirea văilor din munte, alternând cu sectoare în care dealurile subcarpatice se sudează direct de
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
naturale: Cheile Zărneștilor (arie protejată de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic, cunoscută și sub denumirea de "Prăpăstiile Zărneștilor"), Peștera Liliecilor (Rucăr-Bran), Peștera Dâmbovicioara, Avenul din Grind, Zona carstică Dâmbovicioara - Brusturet, Peștera Dobreștilor, Peștera nr. 15, Peștera Stanciului și Peștera Uluce. Masivul Piatra Craiului prezintă o arie naturală cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate (Tufărișuri alpine și boreale
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
dintre care: Abruptul prahovean Bucegi, Peștera - Cocora (Valea Horoabei - Cocora), Munții Colții lui Barbeș, Locul fosilifer Vama Strunga Parcul Național Piatra Craiului cu ariile protejate: Cheile Zărneștiului - Cheile Vlădușca, Peștera Liliecilor, Peștera Stanciului, Avenul din Grind, Peștera nr. 15, Peștera Uluce, Peștera Dâmbovicioara, Zona carstică Dâmbovicioara - Brusturet, Peștera Dobreștilor
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
sute de metri cu unele straturi acvifere etajate. În partea inferioară ele des reprezintă unele valuri paralele cu un interval de cîțiva metri, sunt cazuri cîn ele se prezintă sub forma unor mici culmi, paralele cu cornișele separate de niște uluce umedesau ocupate chisr cu bălți și mlaștini alimentate atît superficial cît și subteran. Prin fragmentarea valurilor de alunecare se transformă în aliniamente de forme mai mult sau mai puțin monticulare deosebite de formele eroziunii torențiale. Deluviul de alunecare alcătuit dintr-
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
Dealul Mare, Dl. Platul Sârnei, Depr. Bărbulețu-Râul Alb și Depr. Bezdead. Alternanța gresiilor, marnelor și argilelor puternic cutate, a sinclinalelor și anticlinalelor fac ca eroziunea să fie intensă, procesele de versant foarte active : în lungul principalelor văi apare un nou uluc depresionar: Voinești-Aluniș-Vulcana-Pucioasa-Vișinești-Sultanu-Valea Lungă. Subcarpații externi, formați din depozite miopliocene, mai puțin dure, formează o treaptă mai coborâtă și relativ mai uniformă de unde și denumirea frecventă de plaiuri (Plaiul Măgurei, Plaiul Cărpiniș etc ). Sinclinalele și anticlinalele sunt acoperite de o cuvertură
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
cu altitudini maxime de 250 metri (Dealul Sulița), și cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest și nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă și cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este așezat municipiul Botoșani. Teritoriul orașului propriu-zis are o suprafața de 4132 ha, și un caracter ușor alungit pe direcția nord-sud. Altitudinea medie a orașului este de 163 metri, nedepășind decât excepțional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice. Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu. Toate lacurile de acumulare din Bacău sunt considerate arii naturale
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Condrea, fiind adusă la forma în care se prezintă astăzi. Lăcașul de cult a fost reparat în anii 1956 și 1968 pe vremea preotului Alexandru Țurcanu. Lucrările din 1956 au constat în reînnoirea fundației, construirea unui trotuar din beton, repararea ulucelor, burlanelor și dușumelelor, reînnoirea pridvorului, legatul în ancore și vopsitul pereților, zugrăvitul bolților. Cheltuielile s-au ridicat la suma de 30.000 de lei, donați în numerar, cerarea și zile muncă de către enoriașii satului Vorovești, ajutați de localnicii satelor învecinate
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
bârne rotunde și scurte. Din doi în doi metri se află câte un „șoș” în care se prind capetele bârnelor orizontale. Toate bârnele din perete sunt tăiate numai cu toporul. Cu toporul au fost făcute și „vișuiturile”, un fel de uluc, în care se prind „coarnele” acoperișului de cosoroabă. Când construcția a fost gata, pereții au fost lipiți în exterior, ca și o parte a suprafețelor din interior, cu „tină”, adică pământ amestecat cu pleavă; a urmat apoi „văcălitul”, așternerea unui
Biserica de lemn din Ciuntești () [Corola-website/Science/317692_a_319021]
-
apă minerală naturală carbogazificată Valea Brazilor, limonada Limo și gama de sucuri Bibo (Soc cu Lamaie, Orange și Lămâie - carbonatate și Piersică , Portocală și Multifruct - necarbonatate). Zăcământul de apă minerală Biborțeni se află în vatra satului Biborțeni, județul Covasna, în ulucul pârâului Baraolt; din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de 5 km; până la reședința din județ (municipiul Sf Gheorghe) distanța de 43 de km se poate parcurge pe DJ 122, respectiv DN 12. Cea
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
o structură tipică halelor europene de secol XIX, din oțel nituit, suplă și perforată, acoperită în lateral cu suprafețe mari de sticlă și închideri de lemn. Intradosul acoperișului era format dintr-o astereală din lemn, aparentă, îmbinată cu lambă și uluc. Între anii 1940-1941, halei i-au fost adăugate închiderile din pereți de zidărie, ferestrele cu arcade, basorelieful și în general construcția exterioară care formează aspectul până la demolare. Construcția metalică a șarpantei a fost păstrată și a rămas vizibilă (la interior
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
și termeni românești de căldare sau zănoagă. Excavația este creată prin presiunea exercitată de masa de gheață, prin abradarea (erodarea) patului de rocă. Valea glaciară reprezintă făgașul prin care curge limba ghețarului. În linii generale, ea se aseamănă cu un uluc sau jgheab uriaș, al cărui profil transversal prezintă forma de „U”. Uneori văile glaciare pot avea și forma literei „V” (cazul unor văi glaciare din Munții Vosgi), sau profil complex, adică de „V” și de „U”. În afară de văile glaciare mari
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
V” și de „U”. În afară de văile glaciare mari, există și cele afluente, care se termină brusc deasupra văii principale, colectoare. Ele au primit denumirea de vai suspendate sau troghuri. Un aspect deosebit îl prezintă văile glaciare îmbucate formate dintr-un uluc larg, în interiorul căruia a fost sculptată o vale mai recenta și mai strâmta. Profilul longitudinal al văii glaciare are mari denivelări, formând praguri pe rocile mai dure și cuvete sau bazinete largi pe rocile mai moi. Ele rezultă din procesul
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
Pistolul-mitralieră, calibrul 7,62 mm, model 1963 este o armă individuală puternică fabricată în România de Uzina Mecanică Cugir. Pistolul-mitralieră este varianta autohtonă a automatului de fabricație sovietică AKM. este de obicei ușor de recunoscut după ulucul specific prevăzut cu un al doilea mâner (diferit de mânerul-pistol). Ulucul poate fi înlocuit cu o variantă fără mâner în cazul dotării armei cu aruncătorul de grenade de mână AG-40 sau în cazul versiunilor destinate trupelor speciale. Pistolul-mitralieră este alcătuit
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
este o armă individuală puternică fabricată în România de Uzina Mecanică Cugir. Pistolul-mitralieră este varianta autohtonă a automatului de fabricație sovietică AKM. este de obicei ușor de recunoscut după ulucul specific prevăzut cu un al doilea mâner (diferit de mânerul-pistol). Ulucul poate fi înlocuit cu o variantă fără mâner în cazul dotării armei cu aruncătorul de grenade de mână AG-40 sau în cazul versiunilor destinate trupelor speciale. Pistolul-mitralieră este alcătuit din: PM Md. 1963 este însoțit de obicei de accesorii (pentru
PM Md. 1963 () [Corola-website/Science/325584_a_326913]
-
versiunea autohtonă a pistolului-mitralieră AKM) pentru a facilita producția. Versiunea ulterioară era dotată cu un pat rabatabil similar pistolului-mitralieră MPi-KMS-72, o versiune a automatului AKMS fabricată în Republica Democrată Germană la începutul anilor 1970. Ambele versiuni foloseau de obicei un uluc specific, cu mâner în partea inferioară (al doilea mâner al armei, diferit de mânerul-pistol). Ulucul era înlocuit cu un model fără mâner în cazul dotării armei cu aruncătorul de grenade de mână AG-40 sau în cazul în care arma era
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
pat rabatabil similar pistolului-mitralieră MPi-KMS-72, o versiune a automatului AKMS fabricată în Republica Democrată Germană la începutul anilor 1970. Ambele versiuni foloseau de obicei un uluc specific, cu mâner în partea inferioară (al doilea mâner al armei, diferit de mânerul-pistol). Ulucul era înlocuit cu un model fără mâner în cazul dotării armei cu aruncătorul de grenade de mână AG-40 sau în cazul în care arma era folosită de trupele speciale. A existat și o versiune cu țeavă scurtă (carabină), proiectată pentru
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]