307 matches
-
uiți la el. E Înalt și frumos și tocmai și-a amînat o ședință importantă, ca să vină să mă salveze. E iubire. Trebuie să fie iubire. — Mi-ar face mare plăcere să mă mut cu tine, Connor, șoptesc și, spre uluirea mea, izbucnesc În plîns. TREI A doua zi dimineață mă trezesc cu soarele strecurîndu-mi-se pe sub pleoape și o aromă extraordinară de cafea În aer. — ’ neața ! aud glasul lui Connor, deasupra mea. — ’neața ! murmur, fără să deschid ochii. Vrei cafea ? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mâine înainte de recepție vii pe la mine și-ți dau sabia. Nu-mi vine să cred! Vezi că teacă n-o să aibă. Fă și tu rost de una. Cum? La celălalt capăt al firului, ministrul de externe nu-și revine din uluire. Dar Aurora vrea să prindă barem sfârșitul emisiunii, cu țesătorul Napoleon. Lasă că-ți spun eu mâine. Te aștept. Nu știu cum să-ți mulțumesc! ─ Bine, bine, hai, ne vedem mâine. Noapte bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era foarte foame. Își dădu seama abia acum că era trecut de unu. — Da, domnule. S-a rezolvat cu greva. — Cine a fost În grevă? — CGL, explică el, numind cel mai mare dintre sindicatele muncitorești comuniste. — CGL? repetă Brunetti cu uluire. Într-o bază militară americană? — Da, domnule, zise șoferul și râse. După război, au angajat oameni care vorbeau puțin engleza și-au lăsat sindicatele să se formeze fără să le acorde nici o atenție. Dar odată ce și-au dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
n-ai făcut asta În prima zi? — N-am avut timp, domnule. — Te-ai Întors pe la șase. Ar fi fost destul timp să rămâi acolo și să termini treaba În după-amiaza aia. Brunetti se Înfrână cu greu să-și afișeze uluirea că Patta Își amintea un amănunt cum era acela al timpului când se Întorsese el de la Vicenza. Aceasta era, În definitiv, omul pe care nu te puteai baza să numească mai mult de doi sau trei polițiști În uniformă. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
profund în timp ce-și căuta cuvintele. —Eu nici măcar nu știam că încercăm... Nici n-am încercat, a intervenit Amanda. Dar încercăm acum, l-a lămurit ea trăgându-l către prăpastia decolteului. Dispărând în adâncul lui, Hugo a simțit cum uluirea i se combină cu dorința sexuală. Nici o secundă nu bănuise că Amanda ar fi putut avea măcar un os de mamă în ea. Maternitatea, a declarat gâjâit Amanda, lipindu-și sânii de buzele lui Hugo, este singura căsuță de pe fișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mare greșeală. Se spunea că momentul în care deveneai tată era una dintre cele mai grozave experiențe ale vieții. Când își vedeau pentru prima dată progeniturile, bărbații izbucneau în lacrimi și se simțeau invadați de un copleșitor sentiment de uluire. Cu toate astea, principala senzație resimțită de Hugo în orele care urmaseră nașterii era aceea de inutilitate absolută. Se părea că el nu putea să facă nimic, că nu avea de îndeplinit nici un rol. Când copilul era treaz, Amanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a început să se întrebe de ce o făcuse. I-ar fi fost așa de simplu să mintă și să nu-i ofere lui Jake o țintă atât de facilă. —N-ai reușit să ajungi? Vocea lui Jake exprima o uluire triumfătoare. —Dumnezeule, eu n-aș fi ratat momentul ăsta pentru nimic în lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
văd eu primul, a murmurat el cu dinții strânși. Capitolul 9tc " Capitolul 9" Alice își adora fiica. Din prima secundă în care o ținuse în brațe pe Rosa, un val puternic de sentimente s-a revărsat asupra ei: iubire, ușurare, uluire și hotărârea de a proteja această creatură minusculă de a cărei existență ea și Jake erau complet responsabili. Primele ei impresii legate de maternitate erau exact așa cum își imaginase, dar încă și mai amplificate. Toate clișeele erau adevărate. Nu crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făcut o pauză și a ascultat. S-a albit la față. Când a răspuns, vocea îi devenise tăioasă din cauza șocului. —Cum? Dai dosarul unui alt avocat? Hugo a auzit telefonul închizându-se. Apoi s-a făcut liniște. După care, spre uluirea lui, Hugo a auzit în spatele lui un plânset înfundat, dar clar. S-a întors ca s-o vadă pe Barbara lipită de zid, cu fața roșie și boțită: era întruchiparea disperării. Hugo a ajuns lângă ea în câteva secunde. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gândit el îngrozit o secundă mai târziu, când o femeie cu nas mare și tocuri înalte a venit înspre ei, clămpănind pe podeaua holului. —Huuuuuugoooooo! a exclamat Laura, învăluindu-l într-un sărut elaborat. Hugo mai curând simțea decât vedea uluirea lui Alice. —Bună, Laura, a murmurat el extrăgându-se din decolteul femeii. Ce surpriză să te întâlnesc aici! Ochii strălucitori, încărcați cu mascara, au clipit întrebător de la Hugo la Alice. Gura rujată gros a desenat un zâmbet conspirativ. Hugo și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au cumpărat șiraguri de covrigi. La căderea serii, ajung la Închisoare. „Într-un târziu, când soarele se Îndrepta spre asfințit, am coborât panta abruptă care pornea de la Închisoare. Coborârea sugera, Într-adevăr, povârnișul spre iad. Prima impresie a fost o uluire. Închisoarea domina coama lină, aproape plată, a unei coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
oarbă, adică fără să mă uit la taste, existența mea a devenit un fel de pîlnie : mă scurg direct din creierul meu pe ecran. De ani de zile nu mai scriu pentru ceilalți, scriu doar pentru mine, pentru senzația de uluire resimțită în fața acestui spectacol : ceea ce iese din creierul meu mă fascinează atît de mult încît mă obligă să scriu aproape fără încetare. Dar sunt și momente cînd mă rup de ecrane și merg în bucătărie să-mi prepar un ceai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
începerea unui spectacol. se înălță pe vîrfurile picioarelor și făcu cîteva piruete perfecte în lumina farurilor ca și cum ar fi dansat pe o scenă în lumina unui reflector. — Ce bine că se poate respira... Betty se opri cu o expresie de uluire pe față întrucît descoperi cerul doldora de puncte luminoase, o imensitate de corpuri misterioase pulsînd cu un fel de febrilitate, de parcă și-ar fi transmis niște mesaje. Ce noapte ! nu mă miră că aricii vor să facă dragoste. Ken se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
își scupa plămînii în fața noastră continuînd însă, cu o dexteritate de admirat, să conducă mașina. La un moment i-am sugerat că ar trebui să bea niște apă, ceea ce șoferul a și făcut ca și cum ar fi așteptat sugestia mea. spre uluirea mea, insul avea o sticlă cu apă pe bancheta din dreapta, din care a început să tragă cu nesaț cîte un gît, continuînd să conducă mașina cu mîna stîngă. Ceea ce avea el în gît sau în piept sau în plămîni părea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vorbească. În mai puțin de-o săptămână, sub dicția pedagogică a Suveranului Bolilor Nervoase, au trecut amândoi prin toate fazele de pronunție afazică ale cuvântului scaun: - Șatatami! Șatami! Tapasu! Șatamu! Ștamu! Scaun!... Când au căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și avut, scăpîndu-se pe el cu însuflețire. S-au prins matahalele din personalul medical că se hotărâse și ciopârțitul să funcționeze. I-au acordat considerare, îl ocoleau, nu-i mai călcau în picioare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin exagerate), oamenii pot deveni niște lași (întorcându-și privirile, trădând, fugind), călăi nemiloși, victime încremenite în uluire sau sinucigași. Prin urmare, problema esențială a fricii o constituie "potențialele sale derive" psihologice și morale (ibidem). Resimțită între anumite limite de intensitate și de timp, frica de a ne înșela, de a da greș, de a nu face o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să iasă din albia vieții și să se așeze, punîndu-și astfel de întrebări, pe mal, pentru că asta e calea sigură către nevroză etc. Îi fac repede
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răspunde, le-am scris în cer!" Mă privește drept în ochi pentru a savura surpriza din privirea mea, care, desigur, nu întîrzie să apară. "O! ― spun. În cer! Ce vrea Alteța Voastră să spună?" ― Ei bine, da. În cer, la propriu!" Uluirea mea este totală. "În cer la propriu, Alteță?" ― "În cer la propriu!" Și simțind că mă sufoc de uimire, se înclină complice către mine: "În avion..." ― "În avion... Paginile acestea în a-vi-on, Alteță?" ― "Ei da, în avion, pentru că am aflat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comporta ca un stat mic și subordonat și abilitatea sa de a reduce prezența militară rusă în Moldova -, de la peste 1 200 000 de trupe, la începutul lui noiembrie 1917, până la 50 000 la sfârșitul lui ianuarie 1918 a provocat uluire, furie și îngrijorare la Kremlin. Îngrijorarea s-a transformat în disperare pe 23 ianuarie, când trupele românești au intrat în Basarabia. Combinația de teamă și de furie provenită din convingerea șovinistă că înfrângerile erau provocate de o "civilizație inferioară" a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
înarmeze în pofida tratatelor internaționale, pentru ca, la rândul său, spre contracarare, să primească tot ajutorul de la Statele Unite. Cert e că ambițiile lui Hitler le concurau pe cele ale lui Stalin, încât Pactul din 1939 a fost încălcat, ceea ce a produs Tătucului uluire fără margini în momentul declanșării "războiului-fulger" contra URSS. S-a creat legenda, de către Stalin (Gabriel Gorodețki ș.a. încă o susțin), că Moscova nu era pregătită de război, în 1941. Într-adevăr, nu era pregătită pentru un război de apărare, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
întorcând totodată capul, căci Heracles se grăbise să adauge: „ca și cum i-ai reteza capul Gorgonei”. Abia atunci Heracles va ridica vălul și îi va cere lui Admet să o privească în ochi pe femeia care nu e alta decât Alcesta. Uluirea și nesiguranța lui Admet în fața indeterminabilei imagini care i se arată se traduc printr-o întrebare mută: e adevărată sau e o amăgire, o capcană întinsă de zei, o fantomă fără consistență, fără viață (phasma nerterôn)? Bărbatul ezită să o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
însă, forța viselor rămâne aceeași, intactă: Ațipisem o clipă mi-am văzut dragostea de-atunci mă încred în ceea ce alții vise numesc. Iubita lui Kiyotsune reafirmă astfel puterea visului ca putere de întâmpinare a spectrului. În clipa întâlnirii cu fantoma, uluirea că o vede apărând la căpătâiul ei se împletește cu o întrebare al cărei răspuns rămâne de ordinul indeterminabilului: dar el viața și-a luat-o atunci de nu e vis cum aș putea să-l văd. Și totuși: dar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înnoadă în ultimul act al piesei - „actul Paulinei”, așa cum am mai spus -, actul tuturor magiilor, al tuturor revenirilor la viață ale unor morți adevărați sau doar crezuți ca atare, al efectelor produse de prezența fantomelor; în sfârșit, actul în care „uluirea”, stupoarea chiar, ating apogeul. Este și apogeul întregii povești, poveste care o înlocuise treptat pe aceea începută de Mamillius în prima scenă din actul al doilea și rămasă neterminată: o poveste de iarnă, cu „duhuri și stafii”, cu arătări de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
treptată a Hermionei. Deznodământul Poveștii de iarnă se va baza, în întregime, pe îmbinarea temei „minunii” cu tema înfruntării fantomelor: frumusețea „fără pereche” a statuii ca imagine moartă („her dead likeness”), comparabilă cu frumusețea la fel de „neasemuită” a modelului în timpul vieții; uluirea în fața statuii dezvelite („you wonder”), care nu numai că-i amuțește pe privitori, dar îi și face să rămână înmărmuriți, încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
calibru: ea avusese efectul înfricoșător al apariției unui spectru. Într-adevăr, scena a treia din actul al treilea este, pentru Alonso, o veritabilă scenă cu fantome. Scena întoarcerii fantomei lui Prospero, pe care îl crezuse mort. Un amestec de fascinație, uluire, stupoare, frică îngrozitoare - aceasta este starea regelui (ce se căiește acum) în fața „miracolului” la care asistă, când valurile par să vorbească cu vocea lui Prospero, iar vântul să-i rostească numele, care-i amintește lui Alonso de complicitatea lui cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]