13,247 matches
-
exactă a noii societăți create de PCR: tembelă, uniformizată, lipsită de repere valorice; în ultimă instanță, golită de orice substanță umană. Combinația de psihologie rudimentară (de inspirație faulkneriană) și umanism socialist (de proveniență ceaușistă) face din “glimbocani” niște preistorici luminați, umblînd cu matraca într-o mînă și farul marxism-leninismului în cealaltă, iar din cartea lui Monciu-Sudinski o enciclopedie pasionantă a imbecilizării comuniste. În plus, metafizica de poiată și hambar a eroilor produce, în cele mai multe dintre cazuri, mostre savuroase de gîndire tîmpă
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cel din dreapta îl acoperă pletele grele, aurii, doar sfârcul roz văzându-i-se dintre ele... Sexul, ascuns de capetele lungi ale pletelor, în partea cealaltă ajungând până la îndoitura genunchilor. Laba piciorului drept este puțin ridicată, ca și cum s-ar pregăti să umble, să pășească... E o atracție divină. În orice caz, nu o mironosiță, nimic din ipocrizia creștină. Nu mă mir dacă ar fi păcătuit cu Isus Cristos. Ceva păgân, nordic, de zână nerușinată de la miază-noapte, fiind atât de a naturii, nu
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
împreună de agricultură cultivând canabisul. Astfel stând lucrurile, Domnul Emil Constantinescu abia-abia a reușit să încropească un Guvern pe care i l-a pus în brațe lui Victor Ciorbea spunându-i biblic: - Acesta-i Guvernul tău! Ia-ți-l și umblă... Atunci, în fața reporterilor tv, Victor Ciorbea păruse, concomitent, ciobanul care a pierdut niște oi prin Apuseni și coșbucianul Ben-Ardun privind stupefiat la mia de țechini... ... Mai târziu, prea târziu, s-a aflat despre cei 15.000 de specialiști(-geologi?) că
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
cu rușii, se simte dator să-l consilieze pe Caragea, cu prilejul unei audiențe la Palat, în legătură cu necesitatea modernizării drumurilor pentru călători și mărfuri, a căilor de comunicații, în general, ,,așa cum am văzu prin țara nemțească, pe unde am mai umblat și eu” (vezi C. Aricescu, Istoria revoluțiunii de la 1821). În această îndelungată somnolență feudală, cu instituții publice extrem de fragile și cu o viață comunitară mai mult decît sumară, formele simbolice de reprezentare au lipsit aproape cu totul. Expresiile artistice înseși
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
prezenta în rezumat povestea vieții unui cizmar evreu, numit Ahasverus, care asistase la crucificarea lui Iisus. Textul german, tradus de Avram Rotenberg în carte, istorisește că Ahasverus purta povara nemuririi și că fusese condamnat să nu aibă odihnă și să umble necontenit, colindînd desculț toate colțurile pămîntului, pentru vina de a fi cerut crucificarea lui Iisus și iertarea lui Barrabas. „Apariția acestei cărți populare - notează autorul la începutul studiului - a constituit o piatră de hotar în elaborarea concepției europene despre evrei
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
înghițit cu nonșalanță hapul. Poate urnele mobile au făcut minuni, poate Daciile scoase la mezat și mititeii sfârâind i-au scos din bârlog pe români. Miile de neregularități semnalate de organisme ale societății civile arată, însă, altceva: că s-a umblat în draci la liste, ca s-a bifat în prostie în dreptul morților și-al dispăruților. Că PSD-ul e încântat să domnească peste o Românie virtuală, alcătuită doar din decedați și „necunoscuți la adresă”, era cumva de anticipat: nu e
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
uzul aproape exclusiv al școlarilor, fapt sugerat de publicarea ei într-o colecție denumită Biblioteca școlarului. Ea permite elevilor grăbiți (mă exprim delicat) accesul instantaneu la unele informații minimale despre operele din programa școlară, fără a-i mai obliga să umble la bibliografie sau să-și încarce memoria cu numele autorilor acestora. Așa cum pe Internet, folosind un motor de căutare poți ajunge în același loc folosind diverse cuvinte cheie, și în literatură poți folosi o istorie literară (dacă știi doar numele
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
în iubire încă Să nu credem noi amăgitor? Pentru ce, Destin, ne-ai dat senzații, Unu-n altul să privim profund, Ca să iscodim în ce relații Noi ne-aflăm în vălmășagul crunt? Ah, și-atîta lume-abia-și cunoaște Propriul suflet, fără rost umblînd, Și nădejdi o lasă și o paște Suferința, fără veste,-oricînd, Și exultă iar, cînd aurora Bruștei bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi, făr' a ne înțelege, Ce n-am fost văzînd în
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
îți este cu greu. Nu vii la un ave Maria, tu nu, Căci de țap ți-s picioarele, tu.ť La care răspunse bărbatul hirsut: ŤPicioarele mele, o, ce v-au făcut? Solemni și mîndri, văzut-am pe cîțiva, măcar, Umblînd către ceruri cu cap de măgar."
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
-le lor, ce-mi spui mie. E un miracol că mai am păr în barbă și în urechi. Peste tot unde aveam înainte păr acum nu mai am. Am remarcat asta pe cînd mai puteam să stau în picioare, să umblu și să stau jos. Nu am păr pe cap și nici în jurul sexului. Nu am păr pe piept și nici pe picioare. Nu pe brațe și nici în nas. Nu tu păr la subraț, nu tu sprîncene, nu tu gene
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
fi zis că avea loc o întâlnire normală între doi amici. Omul îl mângâie pe cap, rostindu-i numele, cum se face între prieteni. Cu măgarii lui, Mitică era culant. Când n-avea treabă cu ei, le dădea voie să umble liberi pe imaș, bizuindu-se pe fidelitatea lor.
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
aduna în cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător care știe întotdeauna de ce umblă, dar uită uneori ce anume caută. Cinci ipostaze care permit substituiri reciproce atunci cînd călătoria rezervă o suită de mici suplicii: ți-e prea cald sau prea frig, prea sete sau prea foame, ești precar găzduit sau prost servit, ai
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
Pe jos, în mijlocul odăii, văzu mirat foaia lor de cort, galbenă, întinsă, iar în centrul ei un pietroi alb, mare... De dimineață, când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
saludos. La îndemîna oricui are tăria să renunțe la ceva. Nimic nu se obține fără renunțări. Sînt născut-crescut în București. Locuiesc mai mult la țară. Am renunțat la garsoniera de lîngă Muzeul Literaturii. După o noapte de scris, pot să umblu peste dealuri, să stau de vorbă, cu mare plăcere, cu văcarii, cu ciobanii, să vorbesc singur. Să tac. Să fluier. Să umblu desculț. Să mănînc doar cînd îmi este foame, nu pentru că a venit ora mesei. Nu costă mult libertatea
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
mult la țară. Am renunțat la garsoniera de lîngă Muzeul Literaturii. După o noapte de scris, pot să umblu peste dealuri, să stau de vorbă, cu mare plăcere, cu văcarii, cu ciobanii, să vorbesc singur. Să tac. Să fluier. Să umblu desculț. Să mănînc doar cînd îmi este foame, nu pentru că a venit ora mesei. Nu costă mult libertatea. Scumpă este păstrarea... C.M.: Vă recitiți vreodată cărțile? A.E.: Le deschid, uneori, la întîmplare. Pătrund, brusc, în spații pe care, cîndva
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
ci vindecarea parțială a răului, printr-un rău mai mare, urcă scara răului, ca tine și ca mine. Unicul mod de cunoaștere este cel vizual, care pretinde trăirea directă, timpul prezent și spațiul larg. Te încredințezi văzând cu ochii și umblând. Nu poți cunoaște stând acasă. Cum știți, urmează execuțiile. Timp de trei ani, Șahriar răpește noapte de noapte fecioria unei tinere supuse și o ucide la ivirea zorilor. Repetiția maniacală a asasinatului interzice viitorul, în care se putea instala adulterul
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
Dumitru HÎNCU Ay, ce Revelioane interesante ne-au transmis televiziunile! Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
pierd tramvaiul. Tramvaiul Popescu, despre Popescu, cu Popescu...Am ajuns în Piața Sf. Gheorghe, m-am învîrtit, nu-mi aminteam ce repere îmi fixase regizorul Gavril Pinte, eram zăpăcită. Știam doar că trebuie să mă urc într-un tramvai, să umblu cu el prin tot Bucureștiul urmărind un spectacol făcut după opera poetului. Am ajuns în dreptul unei bombe ordinare - să fi fost chiar întîmplător? - și am întrebat sfios despre un tramvai în care se joacă o piesă de teatru. "Habar n-
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui veche de pe vremea întâiului război mondial din cartierul de țigani. Duminicile uneori își închiriază prăvălia câte unei nunți țigănești... E ramolit. Arată ca un pahidern scofâlcit. Ratatinat, preferă să umble în patru labe, ca să-i fie mai ușor. Memoria, zgârcindu-se din ce în ce, s-a redus la câteva obsesii... niște cazaci trecând pe cai gârla... Costel, băiatul primarului, mort înecat, capela din cimitir care ia foc de la mormanele
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
a cărui confirmare am primit-o pe țărmul Mării Nordului. Dar fericirea constă tocmai în a improviza într-un cadru prestabilit, având totodată convingerea că nu va mai exista o "a doua oară". Când ne întoarcem la Holstebro, actorii se agită umblând de colo-colo cu recuzita, zoriți să-și facă bagajele pentru iminentul turneu al Visului. Ritmul lent al sărbătorii aniversare contrastează cu această accelerare și cu graba impusă de sarcinile zilnice, rapel al realului. Noi, dimpotrivă, suntem ceremonios poftiți în sala
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
bănci prin Kyoto, sub cireșii Sakura... și-o statuie cu zeitatea Kannon! să poți trăi mai multe vieți Într-una singură, depinde doar de felul În care privești răsăritul... el vine mereu cu alta traista! și te lasă, naiv, săi umbli printre daruri, să le admiri... culorile! uneori sunt mere, alteori sunt ouă... dar totdeauna strălucesc! răsăritul te Învață minunea vieții nesfârșite, simplul cu care atingi iubirea... 12 august 2008, 11:05 LUMINĂ DIN LUMINA la majorat, tinerii primesc tot felul
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
pe alta. Străzile nepavate se transformau toamna și primăvara în rîuri de noroi unde trecătorii se afundau pînă la glezne. Vara în schimb, drumul dispărea sub o încîlceală de buruieni. Luminate erau doar cele două artere principale. De aceea, locuitorii umblau noaptea cu cîte un felinar în mînă. Din cînd în cînd dispărea cîte o fată, și se zvonea că a fost răpită și dusă într-un harem turcesc. Pe maidane, printre gardurile știrbite, se aventura uneori cîte o căruță încărcată
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
într-un harem turcesc. Pe maidane, printre gardurile știrbite, se aventura uneori cîte o căruță încărcată cu saci de făină și trasă de deținuții de la închisoarea municipală. Aceiași deținuți aveau misunea de a omorî cîinii vagabonzi, și în acest scop umblau prin piață înarmați cu bice și lațuri. Masacrul avea loc chiar sub privirile trecătorilor. Apa era puțină și poluată. În fiecare sîmbătă, un crainic se plimba pe străzi cu o mătură mare pe umăr și striga: La baie! La baie
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
dat seama că nici nu mă uitasem bine la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Ceaușescu admite totuși că în ultimii ani unchiul ei devenise megaloman și că nu se mai putea sta de vorbă cu el. Tot ea notează undeva că, pe vremuri, Ceaușescu i-ar fi spus că ar fi vrut să mai umble cu tramvaiul, ca un om oarecare, ba chiar să fie și călcat pe picior, la înghesuială. Dacă chiar astea au fost cuvintele lui , nu mi se pare asta a fi fost o dovadă că Ceaușescu tînjea după condiția de om
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]