34,237 matches
-
nici politrucii-istoriografi nu-și băteau capul cu asemenea detalii, cînd voiau să deseneze o caricatură. Pînă tîrziu, în plin naționalism ceaușist, cărți oficiale, precum Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani (penibila însăilare a unui impostor numit Popescu-Puțuri) ori Fapte din umbră de Cosma Neagu și Dumitru Marinescu au repetat pînă la saturație aceleași elucubrații, conform principiului că o minciună spusă de o sută de ori sfîrșește prin a deveni adevăr. În realitate, domnia Regelui Carol II poate fi caracterizată extrem de simplu
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
al doilea -, nea "Milică" s-a dovedit un continuator de nădejde al politicii de cadre ceaușeștian-iliesciene. Restaurația de după 2000 - o restaurație care n-a prea avut ce schimba, de vreme ce efectivul securistic era tot la post, doar că ceva mai în umbră - a readus în prim-plan personaje de tristă faimă. Iată, într-o țară din nordul Africii ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală de capitală - cu fericitele excepții numite Sorin Ducaru sau Theodor Baconski, inexplicabile accidente
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Ceea ce aveți de făcut este să vă înzestrați din belșug vocabularul și să vă maturizați în pretențiile pe care le aveți față de opera dvs. în creștere. În Scutul natal sunt la vedere și hibele naive, dar și energiile promisiunii: La umbra nucului natal/ mă simt mare,/ atât de mare/ încât aștrii ochilor mei/ pot frige inima/ v(i)ermelui gigant,/ care mă mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai firești cu putință, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
m-a felicitat - deși, evident, meritul nu este al meu, ci al Ilenei Mălăncioiu -, câțiva s-au arătat foarte interesați de data când va apărea cartea, au fost ecouri în mai multe publicații, din București și din provincie. O singură umbră în acest peisaj aproape perfect: la Târgul de Carte din noiembrie, întâlnindu-mă cu Nicolae Breban, acesta a ținut să-mi spună (textual): "Ai pierdut prietenia lui Nicolae Breban!". Culmea e că eu îl prețuiesc foarte mult, ca prozator, și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
realități codificate, ci de un continent necunoscut și straniu al relațiilor inter-umane. "Toată lumea se pîndește. Toată lumea se spionează." Este una din observațiile pe care Gide va construi, în 1936, reportajul din URSS. Între oameni și oameni se interpune, spune Gide, umbra atotputernică a statului. Statul "se ocupă" de tot. Își asumă tot ce înseamnă raport între indivizi, adică transformă normalitatea într-o imagine înțepenită, propagandistică, lipsită de viață. Dedesubtul acestei placide acceptări generale se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
și se lăsa tot văzut parcă de foarte sus. Întâmplările se amestecau, aproape, departe, unele nu se mișcau din ceața aceea lăptoasă cu sticlă pisată. Văzu vălmășagul războiului, oameni murind, lume venind peste lume, dar toate astea erau dincolo, ca umbrele, pluteau ca în vis și n-o atingeau". Cornel Ungureanu, într-un studiu mai vechi, vorbește despre "proza etnografică", "descriptivă" a Mayei Belciu, impresionat desigur de capacitățile prozatoarei de a evoca un ținut specific, concurată în acțiunea ei poate numai
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
greu. Da, da, renunț până și la metoda renunțării. În sala de judecată faianțată, un om ghemuit încearcă în zori o mie de jurăminte. Lasă-mă să depun mărturie! Lasă-mă să dovedesc Ordinea! Lasă-mă să fac și eu umbră! Te rog, golește-mă, căci dacă sunt gol, pot primi și dacă pot primi înseamnă că primesc de undeva din afara mea, iar dacă vine din afara mea, atunci nu sunt singur! Nu suport singurătatea. Dincolo de orice, rămâne singurătatea. Nu vreau să
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
tainică și sfîntă, cu vitrina și cristalurile ei, cu obiectele nenumărate și extraordinare care dau misterul deșertului, care îi refac culorile - bronzurile și nisipurile, elementele, mirosul, visele lui, cu deșertăciunile lor cu tot; mă gîndesc la prelungirile liniilor verticale, la umbrele de pe scenă, la foșnetul inurilor, bumbacelor, pielii (ce corespondent frumos între costumul lui Santiago, al Alchimistului - Constantin Cojocaru - și pielea din legătura cărților), la apariția lui Papaiani în Regele Salemului, la nisip, apă, vînt, căldură... Peste toate adaug, în liniștea
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
solidă și strălucitoare. Fata m-a privit cu un zâmbet. - Eu cobor să fac o baie. Sper că nu te deranjează. Mă duc ceva mai încolo. Eu am ridicat din umeri. - Apa e rece, am prevenit-o. Am rămas la umbra colibei. Clipocitul apei întunecoase, când trupul ei alb s-a cufundat și a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a început să înoate, a făcut să răsune ecoul pe stânci în liniștea amiezii. Peisajul își asuma acea noutate, încorporând-o firesc în propria lui măreție. Când s-a întors la cort, am desfăcut ștergarul cu merinde și am mâncat. Umbra răcoroasă a stâncilor te îmbia la somn. Îmi amintesc că am tresărit când a venit căutătorul de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de peruzea și o pală de vânt rece a trecut peste coline. Am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor ca să adunăm vreascuri și am ridicat o grămadă în fața
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
din bucătărie// nu înțeleg" (unu ianuarie). Moraliile apar și ele la o scară (aparent) micșorată: "de fapt se poate plînge/ și la înmormîntarea unei prostituate// ajunge să-ți imaginezi/ că tu ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă ce o înscrie. Minimalizările au un sens ironic. Atmosfera e intens bacoviană, cu toate că limbajul total diferit îndepărtează complet ideea de epigonism
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
sa, argumentele legate de comentariu vor fi luate în seamă. În ultimele două luni, cam de la jumătatea lui aprilie până la jumătatea lui iunie, evenimentele din lumea dansului românesc au fost numeroase și mult deosebite între ele. Marcate de lumini și umbre, unele au fost înscrise în calendare internaționale, altele au avut un caracter de unicat. Pe câteva le vom consemna succint, iar pe altele, pe larg, pe parcursul a două sau trei numere ale revistei noastre. Distincțiile și decorațiile acordate de președintele
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
Checiulescu, Cristian Crăciun, Leni Dacian, Cristina Hamel, Ester Magyar (în absență), Constantin Marinescu, Aurora Rotaru, Simona Ștefănescu, Ioan Tugearu și Francisc Valkay. Toate cele consemnate mai sus alcătuiesc partea plină a paharului. Partea goală însumează câteva deficiențe care au adus umbre pe mai multe chipuri. Astfel, întâlnirea organizată de România Internațional, în sala de spectacol de la Palatul Cotroceni a avut un aer de improvizație, care a nemulțumit pe unii dansatori, jenați de peliculele nesemnificative proiectate, pentru a le ilustra valoarea artistică
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
muzicalitatea tăierii versului în ritm de romanță, "artizanatul"plăcut al sonetului, lexicul clasic dau însă și câteva versuri mai reușite: "De dragă ce-mi rămâi după ce pleci,/ Ți-aș îndura plecările pe veci/ Și m-aș trezi mai mult în umbra ta,/ Până ce totu-n jur mi s-o-nnopta./ De dor ce mi se face când revii,/ Ți-aș săruta genunchii sidefii/ Și m-aș lăsa strivit sub carnea lor,/ Până s-ar face toate un fior."(Reflex 68) sau
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
maladii necruțătoare, necunoscute ție, dar de pe acum încuibărite în trup, te vor trimite la iuțeală pe lumea cealaltă. Sfatul expertului: fiți bogați, imens de bogați și, cu toate că nimeni nu este mai presus de lege, veți beneficia de un loc la umbra acesteia, fără nici o legătură cu răcoarea vulgarei celule. Iar de la câteva sute la două mii de miliarde furt calificat, și ca atare supus prescripției judiciare, veți fi cu siguranță bătut - dar pe umăr, de către cea mai înțelegătoare palmă din lume.
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
limbaj care pendulează cu ușurință între euphemistic și lasciv. Este scris la persoana întâi, nu întâmplător într-o formulă la modă în secolul al XVIII-lea francez și anume ca o confesiune făcută unui personaj care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
lupi, mistreți sau căprioare. Vînători, vînați. Vicontele de Bragelonne e un roman ce joacă pe identități, pe nume, pe scrisori și pe tăceri. Toate - performative și ucigătoare, ca vorbirea. Personajele - indiferent dacă apar ca oameni, zei, mistreți, grifoni - sînt totdeauna umbre sau fantome, vise sau statui. Și în centrul labirintului și la răscruci se află nu numai mormîntul, ci și închisoarea. Prea puțini sînt cei care nu trec pe acolo. E destinul fiecărui personaj și toți o știu sau o presimt
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
în probleme dintre cele mai diverse, începând cu cele filosofice și politice și sfârșind cu felurite dileme și tactici practice, vestimentare, sexuale, sentimentale, ori în general de viață (și de moarte, ținând seama de sănătatea precară a celor doi). Nici o umbră asupra personajului, nici un credit sau drept la îndoială acordat cititorului. La fel de perfectă (dacă se poate spune așa - or,defectul aici este că se poate) ne apare și Rosamund, soția lui Chick, nu doar tânără (calitate elementară, funciară pentru un scriitor
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
e delicată și dificilă. Și la ce bun s-o ascundem? N-am scris aceste rînduri cu intenția de a polemiza cu poetul Geo Dumitrescu. Îl respect prea mult, dovadă chiar nominalizarea cu pricina. Am vrut doar să înlătur niște umbre care planau asupra unui gest de prețuire și să lămuresc funcționarea unui sistem.
Semnificația unui gest by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15101_a_16426]
-
productiv al acestui lirism ce reciclează cu energie o schemă perenă: "Pot vîna lei în jungla de sticlă, luneta trage linie/ de ochire, frații mei rătăcesc prin Est întrebîndu-se unde/ va răsări soarele peste 7 ore, nici o speranță, le simt/ umbra alături, pe aici, din casa din Woodside strălucind/ în beculețe ca beteala în părul unei mirese se vede/ atît de departe, de acolo nici pînă acolo nu se mai vede" (Hurrah New-York!). Sau: "doar gîndul nomad și cuminte stă ghemuit
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]