560 matches
-
2014 Toate Articolele Autorului Deșert și ploaie, dragoste și ura... Mereu vom aștepta să fie, să nu fie Lacuri și râuri s-adape suflete care indura Rigori ale unor vremuri trecătoare cum se știe, Fotografia muta, uitată într-un colț umbros Arată surprinzător câte un zâmbet, sau uimire, Figuri de oameni așezați frumos În cadru, ca s-apară și să rămână-n amintire. În ziua aceea parcă a plouat Din cer, pe iarbă și pământ și pe copaci Parcă ne-arată
FOTOGRAFIA VIEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347760_a_349089]
-
strofe de-ale sale, postate pe Facebook într-o dimineață de duminică. „Scrisul e aerul pe care-l respir. Nu știu în ce măsură chiar am talent (...), dar știu că scrisul este viața mea. Din păcate, o viață dusă doar pe cărările umbroase din pădurile sufletului meu. Pînă într-o zi, cînd minunatul domn Tarhon m-a găsit în Facebook - habar n-am nici acum cum a reușit, fiindcă stăteam foarte ascunsă! - și mi-a dat aripi, permițîndu-mi să particip la acest minunat
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
an de an, semeț și tot mai demn,cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun,dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos,parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... XXIII. VIS DE VARĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015. În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
an de an, semeț și tot mai demn, cu rădăcinile adânc înfipte în pământ străbun, dăruindu-ne, ca rod, seva spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
și - tolănit - am privit - pe perete - imensul joc de umbre al flăcărilor: din cer pe perete - parcă nu mai părea tot atât de spectaculos - tot atât de periculos era suportabil - aproape agreabil - jocul disperat al incendiului - privit dintre așternuturile - călduțe și moi - dintre așternuturile umbroase ale prea puținei păsări ...am început - din acea noapte - chiar să am - inutile și vag încenușate - mustrări de conștiință... - ...dar asta e o altă - cu totul altă poveste - și să-mi fie rușine că era cât pe ce să v-
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
poveste.” (Seara copilăriei). Respiră atmosfera viciată a urbei departe de a fi un poet citadin: „O să încerc în orașul îndepărtat,/ să aflu un semn al trecerii tale.// Pe aceste străzi cu trandafiri galbeni,/ ca soarele verii toride,/ mă ascund în umbroase grădini/ unde norocul mă poate minți.” (Nu am unde să te caut). Cunoscând faptul că poezia nu se confundă cu filosofia, nu se sfiiește totuși să analizeze cu un ochi întrebător viața: „Inima mea să iubească/ nu-i potrivită,/ chiar
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
imitați , nu este nevoie...Singur voi duce povara...Au dispărut irochezii?... Am scăpat de ciumă, au venit dictatorii...Intrăm treptat în lumea numelor...Doamne, dimineața Ta este minunea...Ce poate naște disperarea? Numai speranță...Să fugi de tine în codrii umbroși...Acum totul e limpede. Rebelul cântă...Uneori, întreaga lume este o rugăciune... Acesta este Leonard Cohen. Un mare artist. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Rebelul Leonard Cohen / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015
REBELUL LEONARD COHEN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352546_a_353875]
-
cei care ne iubesc, a dragostei față de semenii noștri, de la care ne vin multe ocrotiri și binefaceri nespus de plăcute.” - Silvio Pellico Este toamnă, anotimp pe care-l îndrăgesc. Toamnă blândă, generoasă. Mă duc în pădurea din apropiere. O potecă umbroasă îmi călăuzește pașii la intrare. Continui drumul printre copacii bătrâni, călcând peste frunze maronii, ascultându-le scrâșnetul, ca un răspuns la gândurile mele. Sus, cerul este mai mult acoperit de crengile groase, răsfrânte, ale copacilor acestei păduri bătrâne. Poteca urmărește
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
reținut, uneori persiflant vine de undeva, din străfundurile ființei rănite, este doar masca de după oblonul bine ferecat; camuflajul ascunde, ca “într-o capsulă de mac”, suferința, sentimentul singurătății, nevoia de celălalt, dorința - argheziană, s-a spus - de a cunoaște (“doamne umbrosule cum aș mai vrea să trag pielea/ de pe trupul drogat al transcendenței/ să privesc prin ea ca prin sticlă cu ochii cu degetele cu limba/ să te văd cum vei putea suporta atâta transparență”). Există în enunț numeroși indici textuali
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
de cercetării și studii. Numai că Marin Popescu-Diculescu este mai „scriitor”, mai „filozof”, mai psiholog, mai pedagog decât Ovidiu Drimba, renunțând la cantitatea de informația în favoarea calității. Textele lui au savoare literară, cuvântul și fraza au suculență, textul are adâncimi umbroase și cotloane misterioase ... După lectura cărții viziunea asupra istoriei culturii umane care ți-a fost formată prin lectură în minte este una cuprinzătoare, explicită, logică, pedagogică. Pentru că într-adevăr, cartea având o mare capacitatea de a te informa asupra fenomenului
„FILOZOFII DE VIAŢĂ ŞI DE MOARTE-INTERFERENŢE” – O CARTEA FOARTE IMPORTANTĂ PENTRU CULTURA ROMÂNĂ ŞI UN AUTOR DE CARE VOM MAI AUZI de GHEORGHE IZNOAVĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345587_a_346916]
-
cameră se simte un miros de vin și mere coapte. Focul arde în sobă, lemnele trosnesc ... și în mine ard intens clipele de dor. Aud ecoul tainic al amintirilor tale. Ele sunt păsări ce și-au făcut adăpost în copacul umbros al sufletului meu, nepărăsindu-l nicio clipă. Trilul lor răsună în inima amorțită de durere. Scriu ... mâna parcă e de plumb, se mișcă anevoios, de fapt în întregul corp simt o mare greutate. Suferința e cumplită, o simt peste tot
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
fiindcă cunosc zona deoarece Mănăstirea Dragomirna, este un loc,unde eu mă simt ca și acasă. Zi frumoasă la început de octombrie, pe timpul culesului viilor. Cu o masă îmbelșugata, întinsă în curtea primăriei din Mitocul Dragomirnei, sub umbră unor arbori umbroși, oaspeții unul și unul, iar gazdele dispuse a face cinstea cuvenită, stimulând închinăciunile pentru sănătate și pentru toata buna-sporire în familiile fiecăruia. Mi se părea ceva ieșit din comun nemaifiind prezența la un asemenea eveniment . Iar în mijlocul comunei Mitocul -Dragomirnei
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
care zboară peste el, decît de locuitorii de dedesubt ... o invitație, adică, la hai să ne jucăm de-a deasupra-dedesubt ... Mă luase foamea și l-am rugat să mergem în grădină. Pregătisem totul într-un coș de răchită, sub mărul umbros era o masă de lemn, înnegrită de ploi și două băncuțe pe cale să se prăbușească. O așteptam amîndoi pe Licurișca, prietena lui. De fapt, el o aștepta dar și eu eram nerăbdător s-o cunosc, pentru că ar fi trebuit să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
în calea mea și duce departe. Arunc o privire spre cerul străpuns de stelele mai mici atât de egale! Amintirea ta îmi mai trezește doar rictusuri ironice visând la reîntâlniri de poveste, la lungi plimbări sau ceaiuri savurate pe terase umbroase. Ce poate aduce acum amintirea ta? Doar doi pasageri ce se intersectaseră cândva atât de demult pentru un timp cât pentru două stații de tramvai în care s-au așezat : duritatea ta, nepăsarea, ironia, tăcerea stingheră, singurătatea ca mai apoi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Toate Articolele Autorului Mama Mi-e dor de tine mama și ași vrea să fii, acum, când plouă, lângă mine, s-alungi tristețea de pe fruntea mea așa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele-n tinda fierbând o mămăligă pentru lapte eu să alerg, voioasă-ntr-un picior pe langă focul scânteind în noapte... Dar unde ești
MAMA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355637_a_356966]
-
îl chinuiesc, purtând în labirintul elevat al imaginației portretele pătate ale lumii înconjurătoare. Aceste imagini îl obosesc și îl supun la munca obositoare de sortare de destine, de caractere, de real zăcut în mantia grea a timpului sau de plăsmuiri umbroase ale firilor corpurilor lor energetice. În mai toate întâlnirile sesiunilor științifice sau a reuniunilor, să zicem amicale, internaționale ale scriitorilor, romanul românesc și, mai toată scrierea noastră este trecută cu vederea, numiți fiind de către acei internaționali copiatori, un fel de
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
pe un raft, caietele și cărțile ce urma să le primescă de la școală. Văzând-o speriată și cu lacrimile gata să-i curgă din ochii mari, albaștri, Nela merse să-i arate toate acareturile, grădina din spatele clădirii, cu nuci mari, umbroși. -Să nu intri niciodată singură în grădină că vine Bardan și te bate, îi transmise Nela una din legendele care circulau printre fete. Măriuca dădu din cap, fără să înțeleagă și a-și putea alunga nodul amar din gât. Se
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
babă foanfă, știrbă și de un timp nătângă Ce numele-mi rostește, și cu înțelepciune Ei sigur au să creadă că-i doar o rugăciune. Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros. Iar tu, o babă șchioapă și de curând și surdă, Mă vei jeli prin lume și nimeni nu te ascultă. De aceea-ți spun: iubește azi cât poți De mâine, pe tine va fi pământ de nouă coți. Fîrtat Ilie
’’CÂND AI SĂ FI BĂTRÂNĂ’’ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369373_a_370702]
-
babă foanfă, știrbă și de un timp nătângă Ce numele-mi rostește, și cu înțelepciune Ei sigur au să creadă că-i doar o rugăciune. Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros. Iar tu, o babă șchioapă și de curând și surdă, Mă vei jeli prin lume și nimeni nu te ascultă. De aceea-ți spun: iubește azi cât poți De mâine, pe tine va fi pământ de nouă coți. Fîrtat Ilie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
să audăO babă foanfă, știrbă și de un timp nătângăCe numele-mi rostește, și cu înțelepciuneEi sigur au să creadă că-i doar o rugăciune.Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros.Iar tu, o babă șchioapă și de curând și surdă,Mă vei jeli prin lume și nimeni nu te ascultă.De aceea-ți spun: iubește azi cât poțiDe mâine, pe tine va fi pământ de nouă coți.Fîrtat Ilie... XXII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine, fiind marioneta marionetei mele. De cine râde lumea? De mine, sau de ea? Pașii mă poartă prin aceleași locuri umbroase. Ba nu, sunt altele. Și tot atât de materne. Doresc maternitatea? Nu știu, dar caut aceleași văioage întunecate. Și iat-o! S-a desprins de mine, o mână apoi alta. Și pielea se lasă sărutată. De mâini? Iar marioneta nu-i. Nici
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Ce este? Negrul se întrerupse brusc. Pete de aur și lumină laolaltă cu cele de un negru strălucitor, arămiu și roșu. Și toate-s în mișcare. Se mișcă maternitatea? Nu. nu-i ea. E o salamandră ce-și caută locurile umbroase. Și ea? Ea nu-i, nu trebuie, este doar o salamandră greoaie și nedorită. Și talpa piciorului meu s-abate peste culorile-n mișcare, strivind cu disperare și spaimă. Spaimă de culori. Nu mai vreau culori, vreau puritatea negrului matern
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
și matureității, amintiri care m-au ajutat să le imortalizez în vers și cânt, să le dau viață spre a ști tot omul iubitor că muzică populară și dragostea nețărmurită de plai natal, de fata cu care am străbătut cărările umbroase din pădurea veșnic tânără și m-am oprit la izvorul cristalin ca să-mi răcoresc fața, apoi am băut stropi fermecați din „apa vie” - dătători de viață; dar după cum observați am trimis un mesaj dragilor mele rândunele care-mi ciripeau în
RIDICÂND CORTINA TIMPULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370137_a_371466]
-
vindece târziu, spre primăvară. De atunci și până când a părăsit lumea aceasta, a mers ajutat de două cârje. Nu a știut niciodată să spună dacă ceea ce a fost și a văzut atunci, în noaptea aceea din Ajunul Crăciunului, în munții umbroși ai Cibinului, a fost un vis sau realitatea binelui divin i-a întins mâna protectoare. Sacul l-a păstrat mult timp, ca pe niște moaște, până când odată nu l-a mai găsit la locul unde femeia lui îl tot punea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]