244 matches
-
o tapetăm cu făină, turnăm apoi compoziția în tavă și o lăsăm timp de 30 minute să se rumenească ușor până devine aurie. Cuptorul trebuie încălzit înainte cu 15 minute. Atunci când este gata, o răsturnăm pe o foaie de celofan umezită și stoarsă în mâini, foarte bine, sau pe un prosop curat umed și o rulăm ușor. Apoi o desfacem și punem peste rulada coaptă și fierbinte 300 g cașcaval ras și o rulăm înapoi. Când este încă călduță, o desfacem
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
Rețeta nr. 64 Ruladă la rece Ingrediente și mod de preparare pentru blat: 200 g nuci pisate, 200 g zahăr pudră, 1 ou, 1 lingură cacao. Se amestecă totul foarte bine și apoi se răstoarnă pe o foaie de celofan umezită. Peste acestea se pune următoarea cremă: Crema: 1 pachet margarină, 200 g zahăr, 1 plic vanilie, 50 g nuci tăiate mărunt. Se amestecă untul cu zahărul și vanilia și se toarnă peste blat. Presărăm 50 g nuci tăiate, apoi se
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
șiretenia ei, dacă nu o taxai drept o naivitate, putea deveni o amenințare serioasă la ordinea și liniștea de stat. Era de fapt un referendum mascat, lăsat să apară, să se dezvolte, să se întindă ca mucegaiul pe un perete umezit. Pentru Radul Popianu nu era greu de înțeles care era planul celor doi ofițeri, acum chiar că nu mai erau doi bătrînei scoși la pensie, inofensivi, nu era greu de priceput ce voiau dumnealor. Era greu, în schimb, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Sanis asculta neclintită, mișcându-și numai mânile deasupra lucrului pe care-l avea pe brațe. Din când în când se oprea și țintea asupra cărții pe care o ținea Tudorița doi ochi arzători, pe care îndată și-i pleca, umeziți, și-i ștergea încet, pe furiș, cu dosul palmei. —Tare-i frumos! zicea ea la urmă, în amurg; și pleca cu părere de rău spre casă. Multă vreme, înainte de a adormi, prin cap îi vâjâiau vorbe și-i tremurau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
BISCUIȚI Foaia 300 g biscuiți, 150 g unt sau margarină, 150 g zahăr pudră, o lingură de cacao și 5 linguri de smântână. Biscuiții dați prin mașină se freacă cu untul, zahărul, smântâna și cacaoa, după care pe un celofan umezit se întinde foaia groasă de un deget. Crema 4 gălbenușuri se fierb cu 150 g zahăr, 150 g unt, esență și coajă de lămâie, până devine o pastă și se pune la rece, după care se întinde pe blatul de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsîndu-i la cheremul întîmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îți vine să dormi, oriunde ai fi? De ce găsim noi atât de normal mâncatul în public, iar somnul nu? De ce gura deschisă a celui care doarme pe scaun lângă tine provoacă repulsie, iar gura deschisă să înhațe îmbucătura de pe furculiță, umezită deja de salivă, nu? De ce este nobil să spui că asculți muzică sau ai grijă de flori în timpul liber, iar să spui că dormi provoacă, în cel mai bun caz, râsul? Ce ne-ar dezvălui despre propria noastră cultură o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din lădițele sale personale de campanie, în apele Berezinei. Cu siguranță, traversarea acelui râu fusese o treabă mult prea cumplită chiar și pentru Napoleon. De nesuportat. Când Dante Negro reveni și se urcă în trăsură, Manuc observă că avea ochiul umezit. ― A plecat? Dante Negro aprobă, mișcând de mai multe ori la rând capul, ca în transă. ― Dar... care dintre cei doi era de fapt împăratul? ― Cel mai umil, mai neajutorat, mai bătrân. ― Vrei să mă faci să cred că marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și îndreptate spre urmele pașilor mei dispăruți, se vor apleca în întuneric prin fereastra deschisă, îmbrățișând și sărutând golul din aerul negru. Ca niște încercați scafandri și zburători fără de pereche, ei mă vor căuta și sus și jos: pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înroșit, plin cu lapte cenușiu, curse afară toată răutatea. Buldogul alb se supără de-a binelea: „Sică Au” te cheamă? Cine dracu’ te-a mai botezat cu podoaba asta de nume”? Apoi, adresându-se unei studente cu ochii negri și umeziți, zise cu severitate: „Domnișoară, te uiți ca o tâmpită, în loc să flambezi instrumentele...” ...Ferdinand Sinidis mă rugă apoi să-i promit că nu voi scrie niciodată, și nici măcar la figurat, despre întâmplarea din patul nupțial, în care doi oameni cu sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se Îmbrăca foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori, duminica, mergeau Împreună la biserică și Amory pășea alături de ea, desfătându-se la vederea obrăjorilor ei umeziți de picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte, nu se dumirise din ce fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de unde nu-i! Nu o văzuse Floare nici pînă În acea clipă, o bănuise doar că-i dedesubt și știuse că de mînat cu atîta iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu am vrut să aflu ce i se întâmplase când au năvălit rușii cu toată violența - „Trebuie să uităm ce-a fost rău, tot...“ -, ea, de la care învățasem, trăgând cu coada ochiului, jocul de skat și care, cu degetul mare umezit, număra bancnote și cartele de alimente, ea, care cânta cu toate degetele piese pentru pian ce picurau ca ploaia și care a pus pentru mine, cotor lângă cotor, cărți pe care ea nu le citea, ea, căreia, din trei frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
călător din acea duminică dimineață, și, la un moment dat, urcă o doamnă roșcată cam pe la 30 de ani, se vedea clar că și ea petrecuse toată noaptea, și se agață de bară fix în dreptul meu. Simt mirosul de parfum umezit puțin, dar puțin, de transpirație, ridic privirea și întîlnesc doi ochi cu rimel ușor deranjat, care oftau evident obosiți ca și cum "tare mi-ar prinde bine să stau puțin jos, că-s frîntă". Mă uit în spate, tramvaiul gol, în față
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a dormit, dar s-a bucurat nespus când și-a dat seama că soarele se află la doar trei sulițe deasupra orizontului. Târzior-târzior, dar încă mai merge! Păcat că am pierdut roua dimineții, că atunci coasa fâșâie frumos-ascuțit prin trifoiul umezit și bine mirositor. Rămâne să ne mulțumim acum numai cu simfonia albinelor culegătoare, a chibzuit el bălăbănindu-se cu coasa în spinare în drum spre ogorul de la Poiana. Voi să știți că Mazilu' cade cu gâtu-n coasă! Că iar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și copiii de pericol. Brava lui. Și vine Vestea. Să merg la gară că am primit un colet. Iau o sacoșă, or fi niște cărți, urc în căruța cuiva și merg la Traian Val. Coletul...Care colet? Înveliți în stuf umezit, sute de puieți de măr așteptau să fie duși spre lo cul care se va numi livada școlii. Și am simțit o săgetătură în dreapta, la stinghie. Nu, nu era prea plinul inimii, era apendicita care chema spre ea peritonita. Gata
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu coada ochiului, temîndu-mă să-i Întîlnesc privirea, care rămăsese pierdută spre nicăieri. Chipul și brațele Îi scoteau la iveală pielea palidă, aproape translucidă. Avea trăsăturile ascuțite, desenate În contururi ferme, sub un păr negru ce strălucea ca o piatră umezită. Am socotit că avea vreo douăzeci de ani cel mult, Însă ceva din atitudinea ei și din modul În care sufletul părea să-i cadă la picioare, ca ramurile unei sălcii, m-a făcut să mă gîndesc că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bun pentru picioare, întâi pe drumul nisipos de țară, abia ultimii două-trei sute de metri pe drum bun. Semiadormit, dau bineînțeles în scândurile căruței postate strategic de-a curmezișul drumului dintr-un gard în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
costum. A fost nevoie să fie asamblate sute de plăci de fildeș și foi de aur, iar pentru a evita ca lemnul să se usuce, ceea ce ar fi făcut ca plăcile și foile aplicate pe el să joace, statuia trebuia umezită mereu. De altfel, era pusă în Parthenon lângă un bazin cu apă în care se reflecta; pe lângă funcția estetică, bazinul avea rolul de a menține, prin evaporarea apei, un minimum de umiditate. Veți zice, probabil, că și asceții au, uneori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și-l informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asemenea gesturi ipocrite. Atingerea încetă. Cu coada ochiului i se păru că zărește coada ochiului ei cercetându-l fără reproș, doar c-un dram de curiozitate. Asta era, curiozitatea care se citea pe un colț al buzei ei de jos, umezită, care schița un început de zâmbet în timp ce privirea ei ezitantă părăsise pentru câteva momente ecranul. Care avea să fie următorul gest? Pe brațul scaunului de alături, mâna ei reflecta magia alb-mișcătoare a ecranului și aștepta. La distanță de un singur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pofta. Într-o zi, o s-o mănânce rău între picioare, își spuneau unii. Simțiseră; Donna Iulia era, uneori, nițel agitată. O încerca, mai ales noaptea, ceva din adânc. Insuportabil, câteodată. Își mângâia pântecul, îl apăsa. Îi era silă de mâna umezită, de miros. Ce drept mai are Tim asupra mea? se întreba. Ar fi bine să nu se mai întoarcă; să-mi scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar trecută... Și soacra; se tot oprea în pragul Donnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
s-au încins toate, suveica, transportorul, apucătorul, axul camelor, m-am săturat să tot aștept. Ai luat-o de tot razna, Delfinașule, nu te mai poți stăpîni, îi atrage Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]