4,931 matches
-
lucrurile de aici vor intra într-o anumită istorie literară (dacă istoria literară va mai fi), pentru un moment scurt. Pe de altă parte, cînd mă gîndesc că o mulțime de inși (în România chiar) se macină în mărunțișele și umilințele lor, sperînd și ei să se salveze prin literatură, m-apucă rușinea. îmi dau seama că lucrul acesta este nedemn, meschin. E lesne să reușești în literatură, tocmai din cauza mediocrității ei. Totuși, încă nu am renunțat ca jurnalul acesta să
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
efort din partea traducătorilor Anei Blandiana. Acesta s-a îndreptat nu către cuvintele propriu-zise și echivalențele lor în limba italiană, ci către "alcătuirea" și "rostirea" lor în discursul liric și mai cu seamă către relevarea, în spatele acestuia, a rolului asumat cu "umilință" de autoare, acela de poeta theologus, după cum a constatat însuși traducătorul italian. Probabil că de aceea și titlul antologiei aparține unui poem aproape franciscan, în care tema vegetală atât de dragă poetei devine o ars poetica: "Cândva arborii aveau ochi
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
despre nimic. Mă întreb dacă este voie să fii, cu mediocritate, atît de retranșat din umanitatea dramatică. E o izolare nu roditoare ci tristă, sterilă. Nu te poți retrage în tine însuți decît într-un chip dureros: din ratare, orgoliu, umilință etc. Nefiind primit de lume, sau neputîndu-te dărui ei, te consolezi, cum poți, în tine însuți, cu tine însuți. Să se simtă însă că aceasta se face cu durere, cu dramă. Succesele personale, de pildă, nu pot fi decît un
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
oleandru se prelinge pe masa la care-nșir versuri până târziu, când capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
văd că este vie Tăcerea care-n mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând ies din exil.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
spre o țintă necunoscută. Poem Dragostea ta " curcubeu aruncat în seva copacului, de unde țâșnește cerul. Sunt prizonierul Sunt prizonierul surdei mandragore, Orice mișcare fac, ea mă pândește, Pașii mi-i numără și-i socotește. Nu pot să o aduc în umilință, Căci umilit la rându-mi sunt; decât, S-o-nvălui cu eșarfa-mi albă suplă Și-un pact să fac pe-un timp ceva mai scurt. Sunt prizonierul surdei mandragore. Haiku De-atâta asfințit, toamna, marea a ruginit în valuri
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
din postura de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj, 1975, este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
cu prundul răspîndit lin, artistic, cu niscaiva nuferi orbitori plutindu-i pe suprafața netedă, lucioasă...Slujbaș conștiincios, scrib vrednic, încovoiat veșnic peste registrele largi, cu mii de rubrici orizontale, verticale, ba și de-a curmezișul filei largi, spre zăpăcire și umilință adîncă, lucram nepotolit de nimic, robotem epuizat, scăldat în sudori fierbinți - valuri leșioase ce-mi opăreau pielea, mi-o jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
Emil Brumaru Pătruns pînă la prăsele-n zbuciumul căutării unei posibilități de a-i găsi un post Tamarei Nikolaevna, sufletul meu nu mai zburdă printre citate, ci se răsucește nervos în carnea cea de toate clipele a umilinței și eșecului. Prețioasă frază, banal sens: n-am reușit nimic pînă acum. Doar că iau tranchilizante mai multe. Și ce n-aș da să mă plimb printre "personaje", nu pritnre oameni! * Citesc cartea despre Labiș cu picătura. Parcă mi-aș
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
va da să bea lapte din pumnii lui însinguratului homer și-l va ajuta să scrie continuarea odiseei bărbatul care sînt va ridica vulturpoema pe catarg va urla la zei în limba lor fără cusur le va spăla apoi cu umilință înzecită gleznele agere și perucile fără de moarte și cămășile de mătase rătăcite printre pădurile de nouri zburători pe cerurile de deasupra scurt pe doi a venit poate clipa în care fîntînile din adîncime ar putea umbla dimpreună cu oamenii pe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
Maicii Domnului: “Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură caracteristică asta, dar și o dovadă de tăria sentimentului religios românesc. Căci puterea și autenticitatea credinței se verifică prin formele firești, umile, omenești pe care le ia o religie. De aceea
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
în care am scris-o e ca și cum ar fi citit-o! Nu-i așa? * Sînt tentat să definesc cele mai simple lucruri: cișmeaua, peretele, cana, cuiul, cărarea. Și nu pot. Poate că aici, exact aici, la întretăierea dintre orgoliu și umilință, m-am ratat. Dar de ce mă laud? A te rata înseamnă a chiar face ceva! * Pe masă, în fața mea, am două tomate. Mult stimate domnule Lucian Raicu, permiteți-mi, pentru a le mînca, să le decupez sadic, cu lama cu
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
dăunează, nu se gândea în mod expres la sănătate sau la oboseala excesivă sau la plictiseala drumurilor sau incongruența dintre firea cu care mă pedepsise soarta și funcția de director, (fie el „adjunct”), cu întreaga cohortă de compromisuri, responsabilități și umilințe ce o însoțește ci la situația duplicitară în care viețuiam, mă suspecta că în lipsa mea de-acasă o duceam tot într-un chef, în zaiafeturi și distracții, (știa ea bine ce hahalere sunt bărbații, cu osebire cei în funcții de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
De laudă, De încântare, Tremurătoare Ca o rază de dimineață În lungul unui zid, La fel de sacră Și atotluminătoare, Vibrația fiecărui cristal Și un fluviu de Aleluia Între malurile fiecărui rostru. Glasurile și uitarea Seminței de a încolți În profunda-i umilință Sub pasul Tău Care nu trece, Oprit e, Un sens al limbii uitate Altminteri, O pulbere în resemnare. Privind printre Degete răsfirate: Salcie, Corzi din care sună Ceva de demult Și de foarte îndepărtat, Mângâiatul de cântec Stârnind plâns După
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
rodnică și cea mai deplânsă de omul dezamăgit de prezent și neîncrezător în viitor care sunt eu acum. În momentele-mi cele mai grele, când grijile îmi atârnă o cruce pe umeri și simt pe limbă gustul de putregai al umilinței statutului profesional și social al scriitorului român "postdecembrist", fac ce fac și mă refugiez în amintire, unde totul e nou ca apa neîncepută, soarele strălucește orbitor pe un cer fără nori, fetele n-au învățat încă să mintă, nici băieții
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Emil Brumaru Un fel de cîntec amplu, o înmănunchiere doldora de umilințe și izbînzi, o înciorchinare-n mlaștinile raiului tuturor cuvintelor cunoscute, o rugăciune laică în roua iadului, răsfăț savant, și naiv, și tămăduitor. Sensul, aprent indiferent, ca vîntul, va bate întruna. Nici nu-i nevoie să-l cauți, te găsește el pe
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
Vei mai scrie până te va privi peste pleoapele din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
însă! Nu răspunde nici Jojo, după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să-l faci gelos pe Voicu?“. Zdrobit de aroganța vedetelor din România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă, plin de speranță, asupra vedetelor internaționale. Începe să vorbească singur cu Tiger Woods, legat de o jucătoare de golf, pe care acesta n-a apucat s-o bifeze pe
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
dar STRICAT, cu unul NOU, dar funcțional. Excelent!, zic, lasă că dealuim la fața locului cu magazinul, le explicăm omenește că după aceasta aventură, nici într-un caz nu ne dorim asta, banii înapoi și plecăm quietly, uităm și de umilință, si de cele două luni în care puteam să am calculator, dar n-am avut. Hai că tre’ să înțeleagă. Ieri seară revin în magazinul HP de la Plaza (care btw ține de Altex, am uitat să vă zic), cu cutia
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
din bogații României se ocupă să doneze puțin pentru așa ceva. Am trecut prin ceva similar-umanitar, cu fiul meu acum cativa ani...Avea nevoie de o operație în Chină. Nu vreu să vă spun la câte uși am bătut...la ce umilințe am fost supusă...Numai că pe ultima sută de metrii s-a găsit un OM care a făcut posibilă operația. Din păcate fiind ceva experimental nu a dat “roade”. Ca părinte speri în orice pentru copilul tău.
Dă șanse speranței cu Hospice Casa Speranței în București! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82401_a_83726]
-
om foarte inteligent, școlit și educat, dar când n-a mai avut argumente mi-a trantit-o ca să mă așeze în bancă mea de subaltern . Bine scris; sper, însă, că cei care i-au fost angajați care și-au luat umilințe, să se fi luminat și ei, altfel, cel mai probabil, victima care devine agresor este astăzi șef. Cam asta se întâmplă. Dar să știți că nu peste tot. La noi în țara încă șefia e luat zeieste dar să știți
Despre putere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82440_a_83765]
-
atingă cu niciun preț. demență rigorilor prost înțelese poate distruge viața unui copil. Asta e România. Taci și fii supus. Indura. Musca din dinți, limba, ce-o fi... Acest exemplu se regăsește peste tot, chiar și la aprozar sau shop...Umilință. Mă doare să citesc asta. Când am fost copil am fost umilit de profesori. Nici acum nu înțeleg, de ce... Dar îi respect și mă rog pt toți. Femeia de asfalt și coapsele albe. Extrapolând, e binele și răul, albul și
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
europa liberă un semn de la regele plecat și-mi spunea că ar lua-o de la capăt dacă i-ar cere-o “încă regele” lui. ar fi luat-o de la capăt cu închisoare și domiciliu obligatoriu, cu interogatorii și bătăi, cu umilință și foamete. simbolul despre care vorbești tu, ionutz, nu a dat niciodată un semn că i-ar pasă de oamenii ăia care refuzau să creadă că istoria lor, a vieților și sufletelor lor a fost scrisă și că chiar au
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
tău...gând la gând cu bucurie! Am văzut spectacolul. Oscar...impecabil.Peggy Blue...pată de culoare vie. Bacon...cuțit strident. Oana Pellea...eject. este un fake. nu e tânți roz a lui schmitt. Actorii sunt cu adevarat mari când au umilință, modestie, curățenie pură. Doamna Oana Pellea, prin tot ce afirmă tinde spre toate acestea dar nu le conține. Pasul umilinței este golgota. Domnia sa are senzația că este în vârf, dar în realitate se află la bază. Căci drumul Golgotei se
Oscar şi tanti Roz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82631_a_83956]