1,469 matches
-
dracu’! Cine mă-ta te crezi, mă-ntreb, să te dai așa rotund cu noi - un bășinos de vânzător de automobile Kaiser-Fraser. Pe unde-oi mai fi acum, băi, cutră pusă pe intimidări? Nu, fără anvelope dungate, mormăie taică-meu umilit, iar eu pur și simplu ridic din umeri, stânjenit de neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de radio și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
carte de Sherwood Anderson, care-mi place mie, intitulată Albii săraci (mi-am zis că titlul s-ar putea să-i trezească interesul). Însemnările unui fiu al acestor locuri de Baldwin. Titlul cursului? A, nu știu - „Introducere în studiul minorităților umilite“ de Profesorul Portnoy. „Istoria și funcția urii în America.“ Scopul cursului? Mântuirea acestei șikse stupide; eliberarea ei de ignoranța rasei sale; transformarea acestei fiice a opresorului inuman într-o studentă aplecată spre studiul suferinței și al oprimării; instruirea ei într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile rămășițe ale provenienței sale, ceva din izul de tejghea? Domnul Stein Îi aruncă o privire. — Cred că n-ar strica, Îi spuse el lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a acapara atenția celorlalți. Îl credeau mai degrabă vulgar. Se cufundă ceva mai mult În scaunul său și-i spuse lui Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a "doamnei Aura", însă, e de ajuns ca a doua zi dimineață, la prima oră, în timpul raportului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
renunțase îngrozită după o demonstrație pe viu a felului în care se aplică o cataplasmă cu tătăneasă și iaurt pe inflamațiile din zona pubiană. Și asta nu pentru că i s-ar fi părut că biata fată suferă, este expusă sau umilită (deși așa era). Se întâmplase mai degrabă din cauza unui impuls atavic ce o făcuse dintr-odată să conștientizeze că este mai bine ca astfel de lucruri să fie lăsate în umbră, acolo unde le era locul. Prin urmare, Carol nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
altul. Ridurile subțiri pe care le observasem mai devreme se desfășoară ca o rețea și țin laolaltă trăsturi amorfe, trăsături care amenință să se schimbe în cu totul altceva. Așadar, putem afirma cu o oarecare certitudine că Dave 2, muls, umilit, cu principiile dărâmate, fusese condus prin apartament de penisul său, ca un câine în lesă. Carol îl făcuse să bea, ticăloasa manipulatoare, distrugând într-o clipă cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cred că-l citești cum trebuie, Juniper. Ai răbdare până la interviu. O să vezi că e doar un tip cu înfățișare amuzantă și cu un complex de inferioritate, care la școală își făcea colegii să râdă ca să nu fie terorizat și umilit. Acum are impresia că asta e marea lui șansă. Du-te și vorbește cu el. Aș fi foarte surprins să aflu că are o explicație logică pentru numărul pe care îl face. Eu cred că are senzația că, vorbind suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unii care o fac din pură revoltă, din instinctul rănit al dreptății, dar câți or fi oare cei pe care îi mână doar pizma, dorința de a înșfăca ei vilele și gipanele, la o adică? Curând după ce au luat puterea umiliții și obidiții conduși de comuniști, s-a dovedit că nu voiau decât să jefuiască pur și simplu burghezia, luând din vechea orânduire vilele din Primăverii și năravurile. Emanații Revoluției din ’89 au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de ani încoace, cam de pe când a început să bântuie moda iraționalului născător de artă, ne stăpânește obsesia că tot ce e popular, ancestral, născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul e dator să se simtă umilit. Încărcăm deci prostul gust, vulgaritatea declarată onest cu felurite „isme”, născute din cealaltă prostie, cea instruită. Și mie mi s-a întâmplat să tresar la două stihuri de pe crucea lui însuși Stan Ioan Patraș: „Vai săracă lumea mea/ Că greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
combustibil și mai puțină poluare. La noi înseamnă o adevărată gherilă urbană să-i împiedici pe șmecherii cu bani să dea buzna în parcurile publice fiecare la volanul gipului său. România se polarizează și în funcție de caracterul oamenilor în umilitori și umiliți. Apar tot mai mulți inși care nu se simt cu adevărat bine decât umilindu-i pe cei din jur, având ce nu au ei, permițându-și ce nu-și permit cei mulți. Umilitorii se hrănesc din privirile uneori speriate, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sîrg lîna. Era un spectacol comic și trist În același timp. Rowe zări buzunarul umflat, În care Hilfe vîrÎse desigur revolverul. Privirea pe care i-o aruncă fratele Annei nu era nici obraznică, nici amenințătoare, nici amuzată, ci mai degrabă umilită: totdeauna se complăcuse În societatea femeilor bătrîne! — Nu putem vorbi aici, Îi spuse Rowe. — E surdă, răspunse Hilfe. Surdă ca un pietroi. — Bună seara, zise bătrîna. Aud că s-a dat alarma. — Da, spuse Rowe. — Scandalos! exclamă bătrîna, și urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acești conducători ai destinului țării noastre în lume. Sărăcia afectează chiar și raporturile dintre oameni inducând o stare de nervozitate și neîncredere. Numărul divorțurilor vorbește de la sine. Nu e prea plăcut pentru cineva să fie sărac și să se simtă umilit ori să fie ofensat de atitudinea celor care iradiază de atâta bogăție. Cândva, La Bruyére spunea că: „Dintre toate jignirile, batjocura este cea care se iartă mai puțin; ea este graiul disprețului.” Chiar și poporul român este ofensat grav de către
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sărăcia și deznădejdea. Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă. Învață să poți să cânți spectacolul lumii întregi. [...] Cel mai mare urât posibil de care trebuie să scăpăm este mândria. Acolo unde nu-i Hristos, este o mândrie umilită. «Să mă vorbească lumea de bine, să nu mă bârfească». Nu contează asta. Totdeauna trebuie să ne gândim ce părere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Căci asta a tăiat zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc o suferință mântuitoare. Spun: va avea o mare misiune poporul român. Sunt foarte optimist, tocmai pentru faptul că noi trăim de două mii de ani pe cruce. Să știți că urmează Învierea. Învățătura creștină, față de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o comedie proastă, că am trecut de la o teroare trivială la o libertate trivializată, îl suport cel mai greu. El mă face să vreau să uit tot ceea ce acești ani m-au silit să aflu. Înainte de decembrie ’89 „libertatea era umilită, jignită, călcată în picioare, batjocorită, dar credința în libertate rămăsese intactă. Teroarea nu putuse distruge în noi și respectul pentru libertate. [...] Comunismul era privit ca o fatalitate, ca o nenorocire de import. Nimeni, cu excepția, poate, a unor dogmatici opaci, nu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Și tot așa până la: Îi datora o grămadă de bani proprietăresei și se temea s-o întâlnească. În acest punct, fraza următoare mă atrage așa de mult, încât nu mă pot împiedica s-o copiez: Nu pentru că era fricos și umilit, dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o stare de iritabilitate asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot am copiat atât, aș putea continua cu întreg paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se prezintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
admitea replică. Bătrînul o să-ți facă socotelile... Nu Îl lăsă liber nici o clipă, amenințîndu-l că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să reușească să se răzbune pe Dumnezeu și pe oameni, iar Destinul avea să-i dea Înapoi cu vîrf și Îndesat tot ceea ce pînă atunci se Încăpățînase cu atîta stăruință să-i răpească. Nu voia să moară acolo, uitat, umilit și Învins, Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Să-l ucidă pe căpitan și să fugă să se ascundă În refugiul său, Îngăduindu-le ca ziua următoare să răscolească insula pînă la ultima piatră, căutîndu-l zadarnic, pentru că În felul acesta aveau să Învețe că nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele din urmă unui bărbat - era oare bărbat acea arătare? -, ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i respinge pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, așa că intru acolo doar ca să mă uit din prag. — Bărbații, zice logopeda, când vorbesc accentuează adjectivul. Logopeda zice: — De exemplu, un bărbat ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
clipa în care a ieșit la suprafață, în clipa în care o simți, suferința aceasta, te-a înfrunt pe tine. Ești la pămînt, iar ea, triumfătoare, îți pune piciorul în gît, făcîndu-te să te simți nu doar lovit, ci și umilit. Din păcate lui i s-a întîmplat pentru prima dată acest lucru mult mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de pauză, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în regulile și tiparele născocite de el. Că voia acest lucru o dovedea chiar primul gînd recensământul, numărarea a tot și a toate. Atunci cînd știi totul despre ceva, acel ceva este lipsit de orice apărare, de orice mister, e umilit, cîntărit, apreciat, poți să-l pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-l pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern. Era buimăcit, indignat, umilit, furios, îngenuncheat, toate la un loc, iar realitatea era limpede, nu putea face nimic în apărarea sa, pentru păstrarea cît de cît a ceea ce era numai el, Radul Popianu. Primul ordin pe care l-a primit de cum a intrat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]