868 matches
-
de discurs mixt, hibrid, cu virtuți fundamentale pentru rosturile culturii românești, dar și pentru metabolismul unei culturi în ansamblul ei. E vorba de starea civilă a discursului polemic, o construcție de prea multe ori abordată, până acum, esopic, aproximativ, cu umoarea simțului comun. Perspectiva aleasă de exegeză nu este deloc comodă. Dimpotrivă. Foișorul cu laboratoarele analizelor făcute actului polemic e situat undeva într-un spațiu cu determinații cvasimetafizice. Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă convingerea, interogând retoric: Există etică sau dogmă care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și înfricoșătoare" suscitând teroare: În zori cineva descoperă trupul meu / Care toată noaptea a săpat un tunel / Către lumea cealaltă". Nici primăvara, timp al expansiunii vegetale și al bucuriei ("mă uit la veverița care se joacă în brad") nu modifică umoarea melancolică; bucurie scurtă: "Mă gândesc, / De ce m-oi fi bucurat?" (Chiar așa). În cimitirul satului (Ce frumoasă grădină), spațiu scăldat în soare, răposații parcă "stau așa de bunăvoie". Propria moarte a cuiva care a râs și a plâns subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
astfel un pre-stil, un poet cu totul personal. Doi ani ulterior, în Aberații cromatice insurgentul impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
implicit în cazul în care sunt dezechilibrate boli sau stări maladive. Sub impulsul acestor teoretizări s-au realizat intervenții medicale până în perioada modernă. În perioada scolastică, înainte de 1135, Anon, în De mundi constitutione preciza: Există, într-adevăr, în om patru umori care imită diversele elemente; ele sporesc în perioade diferite, domnesc asupra unor vârste diferite. Sângele imită aerul, sporește în timpul primăverii, domnește în copilărie. Bila [galbenă] imită focul, sporește în timpul verii, domnește în adolescență. Melancolia [sau bila neagră] imită pământul, sporește
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Istoria Religiilor. Am fost destulde mulțumit de rezultate. Mai puțin Kerényi; este dificil să lucrezi cu el (doamna Frœbe îmi spunea că suferă de un „complex de primadonna”...). Dar eu îl iubesc și îi suport toate aceste salturi de umoare. Știți că reușisem să fac să-i apară la Payot Mythologie, și două alte cărți sunt angajate: ei bine, Kerényi nici măcar nu mi-a mulțumit!...)4 După Alpbach, am vizitat Germania. Tristă călătorie! Orașele distruse, după cum știam. Ceea ce nu știam
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
variantă celebră a tipologiei temperamental-caracteriale este cea a medicinei hipocratice. Ea pornește de la nivelul biologic, de la interpretarea funcționării echilibrate a corpului uman. Așa cum, în gândirea greacă, psihismul era o caracteristică biologică ce se extindea fără discontinuități până la om, cele patru umori ce stau la baza funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității bio-psihice, cât și a legăturii dintre fond și episodul de viață trăit maladiv. La
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității bio-psihice, cât și a legăturii dintre fond și episodul de viață trăit maladiv. La baza sistemului stau patru umori: sângele, flegma (pituitaă, bila galbenă și cea neagră. Ele pot fi în exces sau în deficit, în echilibru sau dezechilibru, în permanență sau circumstanțial. Predominarea constantă a uneia dintre umori definește un tip temperamental cum ar fi sangvinicul sau melancolicul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
episodul de viață trăit maladiv. La baza sistemului stau patru umori: sângele, flegma (pituitaă, bila galbenă și cea neagră. Ele pot fi în exces sau în deficit, în echilibru sau dezechilibru, în permanență sau circumstanțial. Predominarea constantă a uneia dintre umori definește un tip temperamental cum ar fi sangvinicul sau melancolicul. Excesul mai mult sau mai puțin circumstanțial în contextul unui dezechilibru major poate defini însă și o boală, așa cum ar fi mania sau melancolia. Aceeași problemă e pusă în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
transculturale. Primele abordări recunoscute ca atare ale domeniului personopatiilor pot fi legate de perioada apariției scrisului ca modalitate de exprimare și comunicare (Perry și Vaillant, 1985Ă. Se consideră că Hipocrate a fost cel care a postulat existența a patru mari umori ale corpului uman: bila galbenă, respectiv neagră, limfa și sângele, care au fost corelate cu cele patru elemente constituente ale lumii și cu cele patru anotimpuri: focul/vara, pământul/toamna, apa/iarna și aerul/primăvara. Prezența lor în exces determină
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
au fost corelate cu cele patru elemente constituente ale lumii și cu cele patru anotimpuri: focul/vara, pământul/toamna, apa/iarna și aerul/primăvara. Prezența lor în exces determină dezvoltarea a patru tipuri temperamentale corespondente: coleric, melancolic, flegmatic și sanguinic. Umorile descrise conferă temperamentului - deci și personalității - atributele unei structuri dimensionale. Acesta pentru că firea umană integrează mai multe subvariante, cărora le sunt caracteristice nivele diferite de reprezentare a substanțelor respective. Nu există deci tipuri pure, ci doar intermediare. Pe acest teren
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
speciale ale Axei II Axa II din DSM III și DSM IV surprinde și semnifică de fapt problematica terenului. Terenul în medicină este un element deosebit de important al etiopatogeniei și prognosticului. Medicina hipocratică l-a comentat din perspectiva celor patru umori, într-un sens unitar pentru medicina trupului și sufletului. În secolul XX s-a insistat asupra terenului marcat sau predispus genetic, al celui slăbit din cauza malnutriției și epuizării, asupra deficitului imunologic, a terenului sensibilizat alergic. În psihiatrie, după doctrina degenerescenței
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și cea recentă s-au bazat, în general, pe conceperea unui număr finit de tipuri ce rezultă în mod sistematic din principiile de ordonare. Astfel era caracteriologia zodiacală corelată celor 12 zodii sau temperamentele lui Hipocrate, bazate pe cele patru umori. În secolul XX, Jung împărțea oamenii în introvertiți și extrovertiți, iar Le Senne, în funcție de trei parametrii, fiecare cu două variante - activitate, emotivitate, retentivitate. A existat însă în caracteriologie și o tendință nesistematică, de reunire a cazuisticii în jurul unor tipuri pregnant
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de la un om la altul, prin contact direct sau printr-un agent intermediar; e sinonimă cu molipsirea, contaminarea. 340 De la 1750 la 1950, populația Europei crește de la 150 la 575 milioane de locuitori. 341 El a dezvoltat teoria celor patru umori (boala și sănătatea se bazează pe echilibrul între: bila neagră, bila galbenă, flegmă și sânge; aceste elemente sunt integrate într-un sistem mai larg care leagă elementele cosmice (focul, aerul, apa și pământul), anotimpurile și clima (cald, frig, seceta, umezeala
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Hasdeu. [...] Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încântă. G. CĂLINESCU SCRIERI: Încercări critice, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane fugare. Documente omenești, București, 1916; ed. 2, București, 1921; Studii critice, București, f.a.; Noi studii critice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
temporizează înfiriparea noilor coerențe prin efect de sucțiune; altfel spus, cu fiecare rupere a unui lucru, se crează transversal o legătură în sânul a ceea ce diferă de el. Rică nu era conștient de asta, și totuși se simțea sinistratul unei umori întunecate, ce-l inunda cu regularitate. Vedea tabăra de corturi numită acasă ca pe un dar îndoielnic al noroiului înconjurător, subțiat într-o drojdie plumburie doar spre a-i putea pătrunde lui mai adânc prin piele și nervi, până în suflet
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
uscatul locuibil e doar o concesie temporară făcută cu larghețe oceanică de Poseidon. La teoria sa arhimedică încă de formulat, Rică ar fi fost gata să adauge, în lumina ultimelor revizuiri, că mediul cel de pe urmă al imersiunii îl constituia umoarea dominantă a celui îmbarcat. Bineînțeles, mai rămâneau inexplicabilele desprinderi de ghețari din calotele polare, capabile să stârnească valuri mai mari chiar și decât munții cei mai semeți. Talazurile astea înspăimântător de înalte și aleatoare făceau ca realitatea oricărui demarcaj litoral
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și afla. Căci bietul băiat se simțea neliniștit ca o Atlantidă ale cărei fundații ar fi scoase la suprafață de-o schimbare aberantă a densității apei. I se făcu greață și icni la gândul unor variații năzdrăvane de densitate a umorilor proprii. Se sprijini de un coș public de gunoi și, din străfundul slăbiciunii ce pusese perfid stăpânire pe el, slobozi cu obidă: "Dumnezeul mă-sii!" Învățat cu franceza, coșul de gunoi îi răspunse la binețe cu imaginea unei femele gravide
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă, Îi modelează trupul astfel ca În starea de vis sa se poată anula corporalul. Alte figuri geometrice. Același spațiu casnic. Imaginea cercului este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fereastra unde-n colț / Luceafărul așteaptă” Fereastra este un loc minim de Întâlnire, este prima poartă care face legătura Între cele două lumi. Este un element care de-construiește și filtrează cele două realități, este un modelator spațial. Ea limpezește umorile. De fereastră se leagă și celălalt element de asumare a fenomenului și anume privirea. Există o axă ascendentă privirii fetei către astru și una descendentă cea a privirii astrului către fată. Punctul de Întîlnire va fi o suprafață plană fereastra
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Pajul este și el un copil găsit asemeni lui Moise, Ghilgamesh, el este cel nehrănit la sîn, nepruncul, nebăiețandrul. În bună tradiție șarpele a introdus În Grădina erosul și nu iubirea. Cătălina vrea și ea o oră de eros. Patima, umorile, transpirația, Îmbrățișările. După cădere s-a putut auzi pentru prima dată această propoziție fundamentală: există o singură artă creștină, care nu-i nici barocă, nici gotică, nici romantică, nici clasică, nici postmodernă, nici transmodernă și aceasta se numește arta de
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
miozei și midriazei se realizează prin acetilcolină în cazul căii parasimpatice și, respectiv, prin noradrenalină în cazul inervației simpatice. De menționat capacitatea irisului de a sintetiza prostaglandine cu rol de modulatori ai transmisiei simpatice. Producând vasodilatație și secreție crescută de umoare apoasă, prostaglandinele vor modula în sens inhibitor efectele noradrenalinei. II.10.2. ADAPTAREA LA DISTANȚĂ Pentru a vedea obiectele apropiate sau depărtate intervine, de asemenea, adaptarea cu participarea de această dată a cristalinului. Proprietatea cristalinului de a-și modifica raza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fiecare dată, pe un alt criteriu de clasificare. Criteriul morfologic, cel al considerării diverselor elemente constituitive ale organismului, a fost utilizat poate cel mai mult. În antichitate, Hipocrate și Galenus au luat drept criteriu predominanța în organism a celor patru umori (sânge, limfă, bila galbenă și bila neagră), stabilind patru categorii temperamentale: sanguinic, flegmatic, coleric, melancolic. De la ei au fost păstrate până astăzi denumirile temperamentelor, nu însă și criteriile de clasificare, dată fiind naivitatea lui. La începutul secolului al XX-lea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ar fi înțelept să ne implicăm, prin legături artificiale, în vicisitudinile obișnuite ale politicii sale sau în obișnuitele combinații și coaliții bazate pe prietenie sau dușmănie”. În 1796, politica europeană și politica de putere erau identice. „Capcanele ambițiilor, rivalităților, intereselor, umorilor și capriciilor europene” erau singurele manifestări ale luptei internaționale pentru putere în ochii Americii. Retragerea din politica europeană, proclamată de Washington, putea fi interpretată și ca o retragere din politica de putere în sine. Totuși, distanțarea americană față de politica de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
32). Cealaltă dimensiune a reprezentării acestei boli aduce la suprafață o percepție specifică asupra modului de contaminare, care "s-ar face și prin intermediul altor lichide corporale decît sperma, în special saliva și transpirația". Este vorba despre vechi credințe referitoare la "umorile" corpului, observate de Jodelet în RS a bolilor mintale. "Aceste credințe [...] raportează contagiunea prin lichide corporale la osmoza lor cu sîngele și sperma. Astfel decurg lucrurile în cazul bolii mintale, a cărei degenerare afectează nervii, sîngele și se transmite prin
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]