867 matches
-
fanatic îl poți recunoaște după trei carențe: lipsa umorului, lipsa imaginației și lipsa empatiei. Nimic nu e mai străin unui exaltat decît simțul umorului. Fanaticul nu numai că nu știe să se privească pe sine sau pe semeni cu acea umoare sarcastică ce descrețește frunțile în clipele de încordare, dar nici măcar nu acceptă ca altcineva să glumească pe seama cauzei sale. A-i lua în derîdere noblețea luptei este o insultă care cere imediat represalii. Lipsit fiind de virtutea ironiei, un fanatic
Radiografia fanatismului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
-
apetitul și debitul verbal al personajelor din F și din celelalte romane ale ciclului început în 1969 (Cei doi din dreptul țebei, 1973, Vânătoarea regală, 1973, O bere pentru calul meu, 1974, Împăratul norilor, 1976, Ploile de dincolo de vreme, 1976). Umoarea schimbătoare a eroilor, modificările bruște ale dispoziției lor sau amestecul bizar al unor stări contradictorii plutesc pe o mare de vorbe, lungind dialogurile până la a le desființa. De unde vine această logoree a sătenilor din Pătârlagele, de ce vorbesc ei cu atâta
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
poate ieși de sub tirania temperamentului, modulîndu-și reacțiile în funcție de anturaj. Inteligența este o unitate a libertății interioare. Cînd spunem de obicei că destinul unui om este temperamentul lui, surprindem tocmai gradul de aservire pe care majoritatea oamenilor o acuză față de propriile umori reactive. Ideal ar fi invers: ca destinul să nu fie temperamentul omului, ci expresia puterii de a scăpa de el. Din păcate, una e să scrii despre emoții și alta e să le înduri. Tocmai de aceea nimeni nu ar
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
se conturează acum ca unul răzbunător, de o duritate extremă . Paul Georgescu e un fel de tiran, "momâia imbecilă, din pricina căruia se trag toate relele", "molusca cu ochelari", "cinică și perfidă". Asemenea rânduri, conținând atâtea calificative invectivante, scrise cu o umoare neagră, ce deformează profilul criticului, care, deși ideolog marxist, nu ducea lipsă de calități și de remarcabile intuiții literare. Era, într-adevăr, bășcălios, luându-i pe mulți peste picior, uneori, putând să se înșele, cum s-a întâmplat cu soții
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
fost dictate, nu redactate direct de autor!) ; analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor ,chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd În verdicte nedrepte : dau doar cîteva exemple - Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin Însă, un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care „conține mai multe cărți” (cum remarcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
își construiește Versailles-ul său". Sau: "Trăim într-o epocă de uriașă, fantastică explozie, expansiune și înstăpînire a prostiei, ca valoare. Prostia inteligentă, științifică, descurcăreață, șmecheră; prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1,90 înălțime și de 90 de kg greutate era că, în ciuda unor apucături a căror grosolănie te-ar fi tentat să-l așezi în rîndul avangardiștilor
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Florile de mucigai drept o sumă de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între postúri extreme, între beatitudinea credinței și simțămîntul lipsei de har, între entuziasm și scepticism, între puritate și abjecție, între ciclopic și miniatural, între umilință și trufie etc. în limbaj clinic, autorul Cuvintelor potrivite ar fi un ciclotimic. însă
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
fapt pe care-l regret enorm. Să fiți convinsă că nu am nici un fel de resentimente față de Palmer. Această dezlănțuire singulară m-a ajutat, prin aceea că m-a făcut mai conștient de persoana mea, să-mi eliberez imaginația de umori diabolice și să mă apropii mai mult de acea persoană generoasă al cărei rol am încercat să-l joc. Vă spun aceste lucruri pentru eventualitatea că, după episodul de ieri seară, v-ați putea teme de o posibilă agresiune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
periculoasă, pentru ordinea de stat." Vorbise ca din carte și pe deasupra foarte exact. "Exact" însemnînd nu doar exprimarea clară a gîndurilor sale, ci și a ceea ce simțea. Altfel, ca orice om, tot ce simțea era destul de învălmășit, supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și să asezoneze tot ce trebuie să însoțească o dizgrație. Torii, cu mareșalul de Tallard în frunte, profitară de această afacere, care deveni pentru ei o lovitură bună dată adversarului. Ducesa de Marlborough căzu în dizgrație în scurt timp, și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori, ca să-și golească pieptul de umorile rele și, simțindu-se perfect stăpân pe sine și Într-o formă bună, ieși de sub portic cu spada În mâna dreaptă, În timp ce cu stânga scotea din teacă daga vizcaína. La jumătatea drumului, din bezna porții ieși Încă o umbră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
joc. Ideile explicite, impulsurile analitice, cu atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
că pămîntul începe, atunci, cu tine. Fiecare mimică își are o lume. Fiecare este o lume. Nimic nu se pierde, actoricește, pe drumul spectacolului. Cei doi bărbați, actorii Florin Lăzărescu-Manolo și Cătălin Babliuc-Jesus, au adus exact picăturile de schimbare de umori, un soi de visceralitate, de trepidație, un umor, și el, fin. Mi s-a părut că sîntem parte a discuțiilor, împreună în aceeași cameră, cu ticuri și obsesii, îmi venea să răspund la cîte o întrebare, să particip la exasperările
După douăzeci de ani. Varianta feminină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7855_a_9180]
-
ce ni se oferă e cel al lui I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de extrema dreaptă, pe care ne-am obișnuit a o vedea sancționată exclusiv prin prisma propagandei
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
astă dată neașteptat de sfătos, într-atît de dornic este să-și povestească concluziile privitoare la farmecul vieții. Și chiar dacă în final tenta cugetărilor sale e pesimistă, tonul cu care le scrie e deconcertant. E ca și cum filozoful, aflat într-o vădită umoare duioasă, dă sfaturi semenilor spre binele sorții lor, și asta dintr-o pornire filantropică ce îmbracă forma unei pledoarii cu iz de predică morală. Un vademecum în fericire alcătuit dintr-o colecție de sfaturi, recomandări și constatări sapiențiale - acestea sunt
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
Român, cu o prefață analitică de Gh. Ghibănescu. Revoluția, în ale cărei focuri și ecouri și-a conceput paharnicul darea de seamă, după ordinea alfabetului chirilic simplificat, înăbușise vocea sîngelui albastru. O recuperare, fie și pîndită, la tot pasul, de umori și de retezări piezișe de prestigiu, se cerea, pesemne, făcută. Și bine spune Ghibănescu, editorul, să zicem, acestei opere postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
interval, bunurile artistice n-au circulat și, în consecință, valoarea lor a fost stabilită în mod artificial, în funcție de interese de grup sau în funcție de comandamente politice. Singurul cumpărător cu putere financiară mare era statul, iar el cumpăra discreționar, după cum îi dictau umorile și nevoile propagandistice, pentru că artistul asta era: un simplu agent de propagandă și de influență, un fel de apostol laic al teologiei negative pe care comunismul a reprezentat-o în mod exemplar. Deschiderea spre lume n-a existat aproape deloc
Valoare artistică, valoare comercială by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6874_a_8199]
-
cu o duritate inimaginabilă. Numai un individ opac intelectual și emoțional nu poate vedea faptul că Radu Duda este un gentleman real, unul dintre cei foarte puțini pe care România îi mai are astăzi. Discursul lui articulat, atitudinea lipsită de umori, de acel pathosprimitiv ce ne-a particularizat comportamentul politic în ultimele decenii, îl arată ca aparținînd unei alte culturi, o cultură pentru care, probabil, România nu e pregătită încă. În contrapartidă, zîmbetul sănătos al domnului Băsescu face în continuare furori
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Vasile Lucaciu: gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
evoluții a omenirii, însă care e cel mai greu de acceptat. Deoarece coincide cu timpul individual, unul din cele trei timpuri ale istoriei, după Fernand Braudel (celelalte fiind timpul geografic și cel social), timpul coincident cu criteriile, cu sensibilitatea, cu umorile existențialului fiecăruia dintre noi. Astfel încît nu mai avem a face cu o confruntare speculativă a ființei numai cu istoria, ci și cu una concretă, vitală, la intersecția unicității persoanei, avînd o durată limitată, cu mediul dispunînd de o durată
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
nuanță insolită. În fine, a treia confuzie privește starea de spirit a filosofiei, care e cu totul alta decît cea cerută de lumea bancurilor inteligente. Filosoful trebuie să aibă un ochi contemplativ cu deschidere spre tainele lumii, iar nu o umoare cabotină pusă pe brodit scenarii umoristice. Riguros vorbind, marii filosofi nu numai că nu stîrnesc deloc rîsul, dar te înfioară pînă la acel prag de emoție cînd simți că, prin scrisul lor, o altă dimensiune a lumii îți vizitează înțelegerea
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
și plasează o ironie. Când și aceasta începe să se absoarbă în porii hârtiei, și-aduce aminte de cele câteva cărți pe care le are la suflet. (Exerga, de pildă, e o reverență făcută lui Gore Pirgu.) Ambiguitatea aceasta de umoare e doar una dintre premisele succesului. O alta, nu neapărat a doua pe listă, e oferită de structura cărții. Titlul e grăitor: multe pagini creează spațiu de desfășurare pentru o galerie de portrete trasate, cel mai frecvent, din câteva tușe
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]