8,223 matches
-
n-ar fi căzut așa jos după moartea nevestii. în cîțiva ani, situația s-a degradat. Rareori mă mai recunoaște și am crezut că această pierdere de spirit antrenează moartea fizică, uitînd că există come lungi și come prelungite. Pe măsură ce unchiul s-a transformat într-un cadavru, tot mai cadavru, dar încă viu, relația mea cu el a devenit relație a mea cu mine însămi. Am început să mă întreb dacă și cît merită să-l vizitez; datoria pe care mi-
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
c-au mare merit fiindcă își stăpînesc repulsia și se poartă milos, că se obișnuiesc cu un spectacol dezolant, fiind zilnic confruntate cu el. Ba încă am aflat cu surprindere de la aceste îngrijitoare că există cazuri și mai disperate ca unchiul, cînd bătrînul nu conservă strict decît funcția digestivă, de la cea de îngurgitare la cea de excreție, adică o formă extremă de decrepitudine despre care pînă acum nici n-am știut că există. Datorită acestor îngrijitoare, m-am umplut de admirație
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cred că bătrînețea decrepită, destul de frecventă azi, e doar o etapă în vederea unei mai mari și fericite longevități, așa cum ar indica-o și numărul de centenari crescut, dar nu-mi pot învinge groaza, și asta nu numai cînd îmi văd unchiul, dar și cînd văd pe Jeanne Calment care a împlinit o sută douăzeci de ani. O performanță, dar ce spectacol trist! O formă de bătrînețe atît de urîtă că ideea morții e exclusiv izbăvitoare. (Martie 1995) Despre laudă În Franța
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
în București (pe altă pagină, la Chiriac la București), iar actul II și III la Chiriac, la Dobreni. Aflată în apropierea Bucureștilor, comuna Dobreni (în care m-am născut eu însămi) era probabil locul unde își avea moșia Ivanciu Ganciu, unchiul foarte bogat și răposat soției lui Chiriac (Pulchérie Sotirescu, născută "de Gantscho"). Iată spre edificare câteva secvențe din actul I (chiar începutul piesei). CATAVENCU: cu Rică (după împăcare) - Mă rog dă-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
rând, o melodie, un murmur continuu al cuvintelor care au ceva blând, ușor stângaci, voit stângaci, în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat în mătase neagră versuri". "Casa asemeni unei ființe (s.n.) inconștiente și oarbe..." Mărirea și decăderea "mătușei Valeria, a unchiului Rubin și-a spațiului" lor! Amănuntul formidabil, cehovian, al strângerii cioburilor pozei sparte de ofițerul beat în chipiu! O, ce strună lungă a vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil de descris, poate trecerea, trecerea, trecerea trăsuricii timpului nostru. Cum îl înțeleg, acum, pe Sorin Titel! "Să-ți încălzesc puțină supă, spuse înduioșat unchiul Rubin". Ce-am putea face altceva? Dar Desideriu "...descoperi, în acea trecătoare clipă a trezirii din leșin, lumea cu splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe-n
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
mai știi? - Și p-asta o știu. S-a aplecat și m-a sărutat. Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin am cui să mă plâng. își lipise buzele de obrazul meu și vorbea abia îngânat. O mângâiam ușor pe genunchi. Se răsuci cu spatele la mine apăsându-mi mâinile pe pântece. Caimacamul se
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Danilov care, printre altele, îl citise pe Dostoievski. Prilej de lungi și cam porcoase comentarii privind-o pe Nastasia Filippovna, pe Grușenka etc... Notez toată chestia, fiindcă, întrebîndu-l ce-i place mai mult din bătrînul Dosto, mi-a răspuns: visul unchiului Stepancikovo și locuitorii săi! Și mi-am amintit că și dumneavoastră preferați acest scurt roman, pe incomparabilul Foma Fomici. Voi reciti cartea! Acum cîteva zile, la radio, aud pe cineva, un moșneguț, că scrie multe scrisori, chiar de patru pagini
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
mașini, cîte, cum le-a înstrăinat. Limbi străine cunoscute, condamnări. Cont la bancă. Despre familie: Tatăl - nume și prenume, ocupație, loc de muncă, apart. politică, avere, în trecut și în prezent, condamnări. Mama - la fel. Frați, surori - la fel. Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecați din țară, în ce împrejurări, unde sînt stabiliți, condamnați, cu averi naționalizate etc.) Căsătorit, necăsătorit, recăsătorit, divorțat - toate datele. Soția, numele, prenume, ocupația, loc de muncă, apart
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
muncă, apart. polit., avere. Dacă a mai fost căsătorită, perioada, cu cine? Mențiune după actul de divorț, căsătoria s-a desfăcut din vina cui?. Părinții soției, nume și prenume și toate celelalte date. Frați, surori ai soției - toate datele. Cumnați, unchi, mătuși din partea acestora - la fel. Rude ale acestora, cu probleme (plecate din țară, cînd, unde, în ce împrejurări, unde s-au stabilit, cu averi naționalizate, condamnări etc.). Copii, nume și prenume, ocupație, apart. politică. Locurile de muncă pentru fiecare. Ce
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
Izbitoare e, mai întîi, voința “organelor” de a ști totul despre tine și, dacă se poate, chiar ceva în plus. Ca laitmotive ale setei de exhaustiv apar sintagmele “la fel” și “toate datele”, repetate obsedant de cîte 3-4 ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
permanent? Mă gîndesc la Caragiale! Poate că scria în draci din cauza berăriei pe care o patrona! * Ciudat! A scrie în draci! De ce nu, a scrie în îngeri? Nimic nu-i inventat! Pe la 2-3 ani am locuit la Curtea de Argeș, la un unchi de-al meu care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit pentru prima dată de bile! Erau albe, de marmură, galbene, de fildeș, roșii. Mă fascinau ultimele, le doream, le pîndeam ceasuri întregi lunecarea pe
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
cu delicatețe, ca niște lănci, pe vîrf. Mirosul de cafea turcească mi-a învăluit de-atunci, ca un nor dulce-amar cerul gurii! Țin minte și marea primă deziluzie. Vroiam să am o bilă a mea, numai a mea! Mama acelui unchi, o bătrînă urîtă și gheboasă ca-n basme, într-o iarnă, a făcut un bulgăre de zăpadă perfect rotund, l-a muiat în apă, l-a lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
lăsat să înghețe și mi l-a dăruit: „iată o bilă albă de biliard!” Desigur, s-a topit. Am plîns neconsolat și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de marmură. Roșie nu mai avea. Cele două bile sau rămas la Dolhasca. Le țineam în două pahare vernil, cu picior înalt
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
se pună sigilii sau să se deschidă, pe din dos, nevăzută, mâna își va face datoria"15. Obsesia focului arzând scrisori, documente, scrieri este prezentă de la începutul romanului: naratorul își arde scrisorile părinților, Pantazi își arde polițele ascunse în casa unchiului său mort, dar numai prin Pașadia focul cucerește o valoare simbolică mai adâncă. În cursul vieții, Craiul a citit foarte mult; cu privire la aceasta Gaston Bachelard afirmă că: "L’animus lit peu, l’anima lit beaucoup ( ...) Mais quand après avoir tout
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur și omenesc bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
spus mai înainte, orașul este ctitoria emigranților scoțieni de la 1848 și această grupă a fost condusă chiar de un nepot al poetului, preotul Thomas Burns. Acest mai tînăr Burns pare să fi fost plămădit din cu totul alt aluat decît unchiul său. Era adeptul unei morale și discipline severe. Scopul său a fost să realizeze o așezare calvinistă model, ceea ce nu i-a reușit chiar întru totul. După moartea lui, cînd comunitatea a ajuns la o oarecare bunăstare, cîțiva coloniști s-
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
care nu este antiburgheză, în tradiția mai vechiului estetism. Naratorul îmbrățișează implicit valorile liberale burgheze, bunăoară dreptul sacrosanct la proprietatea individuală, pe care-l reafir-mă chiar în mijlocul jocului său cu umbrele prin refuzul de a renunța la moștenirea pe care unchiul Petraș i-a lăsat-o printr-un capriciu neașteptat, în favoarea tatălui său, cum ar dori acesta, figură de tranziție între autoritarismul paternalist tradițional și lumea modernă (simbolizată prin instituția la care lucrează, Banca Națională). Pe aceeași linie, manifestările patologice ale
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
aminteau de casa părintească vîndută înainte de a se muta pe Strada Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzînd că l-a întîlnit și plastografiind un autograf de la acesta. Vania, unchiul Olguței, are lecturi serioase din literatura rusă. Îi adoră pe Tolstoi și Dostoievski. Îl detestă pe polonezul Joseph Conrad. Rezultă că un absolvent de liceu la început de secol putea citi curent în franceză și geramană. Nu și în engleză
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
însăși La Medeleni, în schimb dacă ar fi încercat să citească Arghezi ar fi fost pedepsită la școală, ne asigură ea și implicit G.Călinescu. Ștefan Gheorghidiu e un student cu lecturi filosofice, dar și literare. Tras în piept de unchiul rapace, în legătură cu interpretarea unui testament, el găsește puteri să compare situația diatei cu obscuritățile lui Kant, care e dificil din exces de preciziune. Tot el îi face nevestei un curs scurt de filosofie în patul conjugal, scenă rămasă de pomină
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
mezalianței (sau a încanalierii), amorul pentru Wanda, ignobil și funest, amarnicele "coarne", ca și, apoi, deriva, deboșul și ruina (nu fără, știm, concursul cutărui 'Nea Scarlat) și, în sfârșit, psihoza suicidă, de care-l mântuie numai năpraznicul deces al hrăpărețului unchi Iorgu, în urma căruia, ajuns din nou un posident, nu face alta decât tocmai să "închidă" zisele case de prea răi auguri, mutându-se intempestiv "în Mântuleasa". Că, între altele, "Cișmeaua Roșie" nu este o ficțiune mateină, dar un loc binecunoscut
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
armata, o altă slăbiciune a Reginei. îi plăcea tot ce e militar. S-a simțit întotdeauna fericită să se afle între soldați și ofițeri încă din 1896, când la ziua de naștere a prințului moștenitor Carol, știind-o călăreață pasionată, "Unchiul" (Carol I), spre marea ei bucurie, a făcut-o colonel, comandant al Regimentului 4 Roșiori. Mai târziu, e decorată de Regele Ferdinand și primește epoleții de general. Regina iubește atât de mult armata, încât, după încoronare, la întoarcerea în București
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
bine în așa-zisa viață politică de aici ! -... s-a cățărat în Parlament pe cadavrele nenorociților ăia de Branea care au putrezit în închisori! mârâie Petru. Nu îi amintesc niciodată lui Petru cât mi-a scos ochii pe vremuri cu unchii mei care au putrezit în închisori.Am uneori senzația că se consideră și acum victima dosarului meu de familie "care i-a blocat cariera și l-a silit să plece din țară. în mintea lui, uneori teribil de lucidă, alteori
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]