1,003 matches
-
pofte sub bluze;Pârjolești de sub gene cu vii aștri de noapte,Și așterni peste răni vraja fructelor coapte.Fir de praf, pus sub talpa dorințelor tale,Mă visez, să-ți simt trupul cu aluri tropicale.Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet,Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet.Inima, palmele, gura - ca niște cățele!-S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
se poartă, doar ne pupap din când în când cu ochii ficși spre poartă să nu ne prindă cineva. Îți mai aduci aminte, într-o seară m-ai pus să sar un gard dintr-o hârtie creponată și așa se unduia uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor ține la mal și nu
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit, colorat în zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Macii sângerii din lanul de secară, Grâul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea, când e de cosit. Să văd pâinea bună, în spicul de grâu Și sămânța vieții în apa din râu. Pe Iisus să-l văd, răstignit pe Cruce, În prescura care la altar s-aduce. ,, - Ochiul curat - ......................................................................... Am început
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383347_a_384676]
-
care e momentul să ieși ! Și vezi că lecția se repetă, până se învață...„ * În ceair, doi cai pasc de câteva zile iarba crudă de vară. Plouase și plaiul întins de-a lungul râului Doamnei se înviorase cu iarbă. Vântul unduia sânzienele, iar mai spre râu, în locuri ușor nisipoase, crescuse siminocul. Fusese cândva pășune pentru cai, acum terenul gazonat ținea de spațiul public, în imediata apropiere a blocurilor , numai că nimeni nu știe de unde apăruseră cei doi frumoși roibi. Oamenii
SEMNE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383494_a_384823]
-
Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tărâmul visului din noapte, În care mă cobor ușor E populat cu voci și șoapte Și totul e încântător. Și elfli, și îngeri, și serafimi Dansează-n cercuri unduind; Nu-i încleștare și nici patimi, Doar dragostea hălăduind. Fântâni cu lapte și cu miere Cu clipocit te-ademenesc, Iar grijile sunt efemere: Toți le-au uitat și prăznuiesc - Sunt mese-ntinse sub terase, Cu tot ce-ai vrea și
TĂRÂMUL VISULUI... de NELU PREDA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383636_a_384965]
-
cât dintr-un imagism avangardist și globmodern(noul curent apărut după postmodernism și teoretizat de Al.Florin Țene, încă, din 1997 ). O asemenea mentalitate izvorăște dintr-o tangență cu lumea fenomenală și din psihologia dezasperată, scoțând efect din oniric: “Se unduiau ușor/ În apa verde-albăstruie,/Păreau smaralde/Împăcate cu soarta lor.”( Lacrimi ).Sau: “A nins până la ușa sufletului./ Am încercat să dau nămeții deoparte,/Pentru ca inima să fie la adăpost.“ ( Urme...). Spre a stinge anxietatea lui adâncă, spiritual fuge în descripția
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă. Visam cum îngeri negri mă ridică Cu aripi jumulite se-opinteau De rădăcini pierdute mă loveau Iar stelele se zgribuleau de frică. Reci șerpi se unduiau din vizuină Târându-se pe trupu-mi ud și rece Pământul crapă -adânc la doisprezece Și râuri sapă șanțuri de ruină. Mă zvârcoleam, și ale mele brațe O rugă către lună înălțau Iar ochii mei de ramuri se-agățau Săltând în
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
Doar astfel ne explicăm de ce uneori, transpare pân-la noi, o șoaptă strălucindă: „Ce liniște crepusculară este azi!” Da, și-avem a reține, că ori de câte ori îi vom lectura versurile, paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar binefăcătoare liniște crepusculară. Astăzi, acum - la 135 de ani de la nașterea sa - și-ntotdeauna! Să-ți rămână amintirea floare înmiresmată în crepuscularul înnobilării! Livia Ciupercă/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
ascunselea” cu moartea, își risca viața pentru a-i ajuta pe oamenii de la baricadă. Parcă îl vedeam cu ochii minții cum, pentru a procura muniție, „Se târa pe burtă, alerga în patru labe, lua coșul în dinți, se sucea, aluneca, unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea ațintită
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
din centrul Încăperii. Avea impresia că tocmai acolo se ascundea atacatorul, după ce Îl lăsase liber pe neașteptate. Nu văzu pe nimeni. Nici ceilalți nu găsiră nimic În explorarea lor de-a lungul Îngustelor defileuri de pânză. Țesăturile continuau să se unduiască ușor, mișcate de adierea uscătoriei. Dar asasinul dispăruse. 17 În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea În valuri pe ferestrele Înalte ale sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse tăcerea Nino cu glasul lui moale unduindu-se monoton pe volutele fumului de țigară, - „Îndrăgisem o pasăre de lemn cu două cuie mari În loc de picioare iată apa peste care coboară lumina dacă joc nu mă crede nimeni dacă stau cine mă alungă au fost toate plătite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de ceilalți oameni din zonă. Auzisem că era din Atlanta, dar nu ăsta era motivul. Era felul în care se purta, asta îl făcea ciudat. Nu avea mersul ca al celorlalți bărbați. Mergea mai mult ca o femeie care își unduiește șoldurile. Îl puteai distinge mereu pe domnul Farney după mers, indiferent ce haine purta, chiar și dacă era cu spatele. Avea picioare mici, care se orientau cumva spre înăuntru când pășea. Avea păr negru și rar, care îi stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-l pe înaltul Meyindir, care tocmai încerca să-și acordeze basul cu braț de caracatiță drept grif și corzi din trunchi de copac. Aceștia doi nu se înțelegeau mai deloc dar, în mod absolut ciudat, se iubeau. Angestaitn, pianistul, se unduia într-un dans știut numai de el, verificând indicatoarele și cesulețele unor aparate mici și negre, zbenguindu-se apoi de zor prin fața boxelor de o înălțime amețitoare. Retras în marginea uriașei platforme de lemn care era scena, nervos, încercând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Sus, cât și noaptea cerului cu sunete ciudate de corzi amestecate cu nisipuri și scurgeri ale timpului. Meyindir pișcă abia auzit mi-ul basului său construit dintr-o caracatiță, obținând astfel și un pleoscăit carnal de coloratură, întrucât chitara se undui în brațele sale, gemând de plăcere. Tema propusă de Ionescu ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe care cântau Ioneștii începu să zboare și să unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le cereau ajutorul, invocându-le sau divinizându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Își amintea că de fiecare dată privirea îi zăbovea pe gleznele ei subțiri și coapsele ce se arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se unduiau în ritmul pașilor. Căzut în reverie, lui Cristi i se așternu un zâmbet pe față. Se scutură repede, oare ce se întâmpla cu el? Începea să creadă că nu mai gândește limpede, iată la ce îi zbura lui mintea! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l să transpire. Își dezbrăcă din mers hanoracul, în timp ce își continua drumul. Pe măsură ce mergea, privea țintă spre stânca cenușie din fața lui. Ceva în sunetele din jur se schimbase. Vântul continua să sufle destul de slab, numai cât să facă ierburile să unduiască ușor. Se auzea un fâșâit continuu care nu știa dacă se datorează milioanelor de fire de iarbă ce se atingeau unele de altele ori curentului de aer ce îi trecea pe la urechi. Dintr-o dată își dădu seama ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]