600 matches
-
Vei rămâne același: bun și dulce. Dar că nu tu vei fi dulcele vis, Ci sufletul meu, oglindit în pupilele tale. Cluj Napoca, 6 iunie 2015 Ursită De mână cu Tine, Pășesc peste lume, Plutesc peste aștrii cu aripi de jar. Unduirea clipitei e harpa Cu strunele sfinte, Ce cântă lumina cu mâini de crital. E o taină, ursită, Să fiu veșnic iubită De Tine, legat mi-e destinul... Și ca-nchinare aduc ca altar Viața-mi întreagă, Ce-aduce ca jertfă A
OGLINDIREA NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365915_a_367244]
-
mai 2014 Toate Articolele Autorului Mai cânta o vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai rămas, o singură vioară mai cânta azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
liliac umbrele alunecă aerul pare de platină bat căutările briza primăverii și ochiul tău se face drum prin tălpile mele ca-ntr-un vers de valery părul de aur inelar trece prin coapsele mele ca un vis și șoldul cu unduiri de mătase se lasă dulce peste lacrimi eu însumi spălat și curățat de zgură mă întreb sub ce totem și lupte m-am născut ca o rană vie de umblu după harfe pierdute prin nisipul anticului egipt prin sarcofagele vremii
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
doar părea să fie aceeași. Fiecare îl stârnea pe celălalt, ceva se împlinise în fiecare ; ceva se cerea împlinit. Când s-a întâmplat a plâns, a plâns amarnic din tot sufletul, dar în același timp trupul ei trăia bucuria în unduiri, contorsionări și spasme. I-am sorbit lacrimile și de atunci gustul lor îmi stăruie pe buze ”. - Ai întâlnit-o acum, în concediu ? - Nu !... Golul creat a lăsat ocazia celorlalți să-și depene amintirile. Bert doar a ascultat, atât cât a
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
-i de parada maeștri cărturari au adâncit averea îmbogățind în strălucirea ei cuvântul magic aducând iubirea. Eminescu, Creangă sau Nichita, și alții prin cuvântul sfânt au făcut această limbă îngereasca și început și jurământ. Frumoasa-i limba noastră Românească, cu unduirea ei, simțirea, e limba neamului, istoria, e simplă regasire. Chiar unirea! Referință Bibliografica: Cuvântul sfânt / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 970, Anul III, 27 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CUVANTUL SFANT de PETRU JIPA în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364942_a_366271]
-
Toate Articolele Autorului Dulce Limbă Românească Dulce Limbă Românească, Grai sfințit dumnezeiesc... Mamă blândă și-nțeleaptă, La mulți ani!... fiii-ți doresc. Când eram în leagăn, tu ne alintai Cu Doina străbună care o cântai. Slova ta de aur, blândă unduire... Armonii celeste, dintr-o mânăstire, Era a ta rugă spre Domnu ceresc; Putere ne-ai dat, toți fiii-ți vorbesc În același grai, sfânt și românesc. Camarad de arme tu ai fost cu noi Și nu ne-ai lăsat singuri
DULCE LIMBĂ ROMÂNEASCĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365000_a_366329]
-
mea cu acest miracul dăruit nouă. Nu aș putea să mai spun la fel ca atunci. Adaug doar că, prin cuvânt ne întregim și noi zi de zi.. Cuvântul poate fi arșiță în plină iarnă, poate fi vijelie sau sabie, unduire, alinare, alintare sau venin. Poate sugera orice. Iar noi îl putem manevra cum vrem. Înțelegem oare cât de norocoși suntem, ce dar minunat ni s-a dat de către Dumnezeu? Cuvântul ne-a salvat de la uitare. Existăm în memoria universului datorită
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
născută din lacrimi și dor și-n dulce visare te-aștept năzuind fericire... De vorbă cu stelele Stele-mi vorbesc astă seară doar despre tine și-mi dăruiesc, ca o dulce povară în ochi licărul lor mi-este bine... în unduiri feline frunzele dau ultimul sărut vântului și se-aștern ca o mătase încă vie peste iarba verii ce trece, în odihna pământului un greier ratăcit sub fereastră fredonează sprințar un cântec de dor în noaptea cu lună albastră rămân nestingherită
POEME DE DRAGOSTE (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366683_a_368012]
-
desprins de țărm în largul lui San Francisco Bay de la Pier 39, cu o barcă cu motor acoperită țintind colonia de lei de mare care populează de câțiva ani această porțiune a țărmului, cu urlete și șuierături nazale sinistre și unduiri băloase și mirosind a baltă stătută, animale asemănătoare focilor dar și morselor, fără mustățile primelor sau colții de os ai celor de-ai doilea - ca niște colți de mamuți preistorici, aflate totuși într-o captivitate abia sesizabilă, alături cu un
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
pe spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescărușul zboară
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
sunt reținuți de absolut nimic. Cu acest gând, dar și cu multe altele, Dragoș străbătu liniștit culoarul spitalului, îndreptându-se spre Terapie intensivă. * O rază alb-roșiatică filtrată de frunzele plopului din fața geamului, aidoma unei armonii de văluri suprapuse ce stârneau unduiri de lumină, părea că se așază dureros între pleoapele grele ale Emanuelei. Era lumina soarelui în apus. Aceasta a întredeschis ochii și i-a închis imediat la loc. A repetat gestul de câteva ori, întorcând capul în partea opusă sursei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
foc de către buzele cerești ale Artei. O, dacă ați ști câte bogății rupe dintr-un suflet, cât zbucium, cât vis, cât fior sau cât uriaș cântec interior, stau concentrate, ascunse, sintetizate, într-un singur chenar de chilim românesc, în singura unduire a liniei unei anfore, într-un singur stih de doină legănată, în singura înflorire a troițelor noastre, pe drum prăfuit de țară!... „Cine știe dacă nu chiar acesta fusese și intenția olarului popular: să cânte în lut îmbrățișarea îndrăgostitului și
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
spre alte și alte castele. Nu mai vreau să caut. De ce să caut iar și iar? Contează ceea ce ducem cu noi în suflet. Chiar dacă zilele aleargă nemiloase fără să îl văd, gîndul la el îmi dă străluciri în ochi și unduire caldă în glas. Chiar dacă nu are cum să îmi mai vadă izbậnzile, pășesc cu grijă și cu folos, așa încật să fiu sigură că ar fi mîndru de mine. Și chiar dacă nu îl găsesc lậngă mine cậnd plậng sau rậd
AUTOR GEORGIANA ELENA FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352322_a_353651]
-
cununa verii din flori-cuvinte care sorb izvoare, adună-mă în codru în clipa înserării și lasă-mi taina ta mustind de soare. Și-atunci voi ști sub zbaterea nebună că ram din codru sunt printre cărări iar glasul tău cu unduiri de strună mă va chema din aspre depărtări Leonid IACOB Referință Bibliografică: ram / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1021, Anul III, 17 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RAM de LEONID IACOB în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352461_a_353790]
-
înțelege eul și îi petrece cuvântul în sens: „Iar studiul crește cu tactul tăcut... / O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște” (Amurg, 1965:139). În concluzie, retrăirile lui Bacovia rămân doar mișcări energetice pe care singur și le recunoaște ca unduiri ale unei lumi neînțelese. 2. Anamneza și înțelegerea sensului vieții prezente Teama, firească omului, se transformă în cuget când poetul străbate lungimi de undă, pe care de multe ori le asociază prezentului trăirilor sale din lumea de dincolo: “În haosul
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei răspundea foarte bine la noile mișcări și comenzi. Când era lipită de pieptul meu, când se depărta și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PE UNDUIRI DE SARABANDĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe unduiri de sarabandă Cuvinte în poezie pe formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PE UNDUIRI DE SARABANDĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe unduiri de sarabandă Cuvinte în poezie pe formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe gleznă de alabastru în jurământ pe unduiri de sarabandă în sufletul pulsant pe al minții versant în timp râu
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe unduiri de sarabandă Cuvinte în poezie pe formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe gleznă de alabastru în jurământ pe unduiri de sarabandă în sufletul pulsant pe al minții versant în timp râu de stele pe lacrimi vărsate în clepsidra de argint pe forme de trup în fântâni cosmice pe nectar de cuvinte în armonie de flint pe carminul buzelor în
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
catifeaua pielii în glasul chemării pe aripa visului în adierea vântului pe șuvițele nopții în sclipirea stelelor pe tărâm al iubirii în profunzimea privirii pe cristalinul ochilor în picuri de rouă. Autori : Antonella Mocanu și Gheorghe Șerbănescu Referință Bibliografică: Pe unduiri de sarabandă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
salbă Peste ochi, legată mie - Negri ochi, în zarea albă - În fântână, argintie Boltă-n fagure de stele, Gură dulce, la chindie, Zbor zvârlug de rândunele - Pas mlădiu de căprioară În izvor, clătindu-și ochii, Trup de stea în dulcea-amară Unduire-n mări, sub rochii - Te respir, necuvântato, Te iubesc, nemărginito, Ființa ta de iarbă, iat-o, Ca un spic în rod, iubito ... 8 decembrie 2011 Referință Bibliografică: FIR DE IARBĂ / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul
FIR DE IARBĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351431_a_352760]
-
pe agresor. Parcă erau niște monștri în miniatură. Aveau gura mare ca știuca și dinții puternici, ascuțiți. Ei îți pot pătrunde foarte ușor în deget, dacă nu ești atent când recuperezi cârligul. Căldura a pus stăpânire peste liniștea mării, doar unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
Ediția nr. 903 din 21 iunie 2013. la marginea mării în adierea brizei ce se învăluie pe trupul fragil al cunoașterii tale înainte de a spune lăcrimând bună ziua porumbel al trecerii din aer în stea să atingi liniștea apei cu piciorul unduirilor strigată călcâiului te iubesc te iubesc nu pleca înainte de a strivi norii incandescentei atingeri a nopții de mai să te cunoști apoi cum nu se cunosc lacrimile între ele când se ating de același tipar al giulgiului serii să te
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
că exiști pentru că eu te-am zămislit ... Citește mai mult să crești umbra cum îți spunla marginea măriiîn adierea brizeice se învăluie pe trupul fragilal cunoașteriitaleînainte de a spunelăcrimândbună ziua porumbel al treceriidin aer în steasă atingi liniștea apeicu piciorul unduirilor strigată călcâiuluite iubesc te iubesc nu plecaînainte de a strivi noriiincandescentei atingeria nopții de maisă te cunoști apoicum nu se cunosc lacrimile între elecând se ating de același tiparal giulgiului seriisă te știisă te simți aeveaca facerea luminii în dumnezeireși
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
ar fi înregimentat și Fiuliță, dragul de motan... o amendă în sine Nicole. Trecuse aproape un an... și nu-și reveniseră după irosirea animăluțului. Șaptesprezece ani le îmbogățise căminul purtându-și blănosul trup prin camere, lustruind gingaș orice atingea prin unduirea dezmierdătoare a fracului galben-dungat, purtat peste albul fin al gâtului și pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau în față, doar purta inscripționat pe frunte însemnul majestuos M, făcându-le să se considere avute datorită imenșilor
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]