1,249 matches
-
dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile întunecate ale eului tău, mașini gânditoare, pe care niciodată nu apuci să le vezi de aproape ecranează constant lucrurile și-și rulează singure propriile programe de secretizare. Poate întrezărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care, pentru că nu m-am putut împotrivi, m-am gândit la Scout și la mine. Oare Clio ar fi făcut ceea ce făcuse Scout? O, haide, știi care-i răspunsul la întrebarea asta. Uneori, atunci când ești somnoros, ideile și sentimentele din ungherele minții capătă voci proprii, șoptite. Nu face decât ceea ce-a făcut întotdeauna, ceea ce-i mai bine pentru tine, fie că-și dai seama atunci sau nu. Am încercat să le opresc, dar lucrurile acelea absurde nu voiau să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poate vedea fereastra, sau cel puțin pentru el acesta era locul. Și când vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani fascinația acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în care Luna nu-l putea vedea, cu degetele în urechi pentru a nu mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru o parașută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu poate fi mai plăcut decât să mănânci în bucătăria altcuiva. În frigiderul american, era cu ce să hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu mâncase cu siguranță și el așa ceva la ultimul său mic dejun. În vreme ce devoram, auzii deschizându-se ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dacă o să vă ajungeți n-o să uitați de noi, dom’ Roja, îl rugă Gulie, privindu-l cu ochișorii lui mici, de șoarece. Nu avea voie să intre în panică, trebuia să se miște repede, începu deci să cerceteze atent toate ungherele camerei trăgînd în același timp atent cu urechea la susurul apei din chiuveta de la baie. Acum că sînteți cu toții la mîna lui, încercase să-i sperie Curistul, ce vă mai holbați așa? Voi ați vrut-o, adăugase, mai bine l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
purtate În mare taină de către patru cinci babe urâte și pretențioase, cărora nu se știa din ce cauză, Mamaia insista să li se spună „doamnă”, discuții la care Va, indiscret și atras mai mult de misterul anunțat, asista ascuns prin unghere ori chiar pe sub paturi. În șoaptă și stăpânite de teamă, mironosițele care pretindeau că-s bune creștine, spuneau: Să știți că nu numai cotuna noastră știe, ci tăt satu’ până-n „Trei calici” și „Peletuci” că femeia lui face vrăji și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai apărut un cocoșat în literatura lumii: cocoșatul din muzeu. Se numește Seec Nolty, este ghid într-un muzeu de artă și obișnuiește să se masturbeze, ascunzându-se într-un ungher inaccesibil camerelor de luat vederi și privind obsesiv un nud feminin sculptat în piatră. Acest Seec Nolty este protagonistul romanului Cocoșatul din muzeu de Petre Bucinschi (Transilvania Expres, 2006). Spre deosebire de personajul lui Victor Hugo el nu are nimic măreț. Totuși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Slatina, 2007), la persoana întâi, într-un stil prețios, chinuit-metaforic, asemănător cu mersul în pantofi prea strâmți: ‹ „N-ai elementara educație ! bălăbăneai tu lăbuțele peste teritoriul ochilor mei, apărându-ți specimenul și ăla culcușit în cochilia lașității, retras într-un ungher al bucătăriei. Iartă-l, dragă, te-ai adresat lui ghebușilă, metamorfozat din ogar în cățeluș, cu coada, cât o mai fi fost, făcută covrig, îl știi doar - mă înfierai cu degetul arătător tremurând, ca de obicei sub efectul alcoolului -, e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie, / apoi de o pungă, două
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a prăbușit în pat. Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doi munți într-un ocean de lavă și cum se numește lava ce se întrupă într-un munte de lumină? S-au oprit la mijlocul întunericului, câteva becuri oarbe abia mai puteau stoarce umbre. Păienjenii se deșirau în voie prin toate ungherele, prea puțină țesătură pentru o asemenea porție de noapte. Puțină și rară, prin ochiul urzelii lumina aluneca șarpe. Visul unui păianjen este să spânzure soarele în firele sale, să îl sugrume și să-i sugă seva ca pe a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rost, mergea ținând-o de mână, o strângea în brațe. Petru locuia în umbră ca într-o cămașă de împrumut. 40. O ședință de terapie ținea două ore. Cabinetul era luminat de un neon, 200 de wați descompuși prin toate ungherele; lumina, ca un picamer de spart stâncile, sfredelea ochii a trezire. Pe un perete, proiectorul derula imagini, indicatoare pe ambele sensuri, viața autostradă suspendată de nicăieri. O bulină neagră capul, un dreptunghi pe verticala cerului trunchiul, patru tușe îngroșate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în firul de iarbă. Nevertebrata, ermetic, golește fiecare ungher de absență ca pe o ulcică umplută cu vin, nevertebrata își leapădă casa (piele strâmtă în care marea zornăie a bulgări de sare uscată), apoi se ascunde sub o frunză de brusture, ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de clopot. Cine-ți permite să învinuiești marea de incest când în burțile scoicilor abia că se mai aude furtuna? Încerci sa resuscitezi fotografiile, imagini descompuse sub o grindă! La dracu cu toate actualizările tale, nu mă regăsesc în nici un ungher, poveștile acestea miros a biserică de lemn putred. Au îmbătrânit hainele pe tine. Despre ce tinerețe vorbești? Gata, ajunge! Nu observi, pe partea nevăzută a lunii răsar brusturi? Domnule doctor, nostalgia este o oală cu lapte pusă la fiert: crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coșarului; nici un ciob de lumină în vatra cerului; Dumnezeu, ca un balaur cu 7 capete, scuipa rouă peste fiecare stea coaptă. Viața dă în foc, se scurge peste jeratic, clocotește precum smoala în cazanul constructorului, se depănușează viața prin toate ungherele, desface picioarele cât să încapă un înger; primul drum, în podul palmei, ultimul, printre fire de iarbă îngerul desenează indicatoare de circulație. Fierbe domol viața la foc mic, nu scoate fum, nu emană nesaț; Dumnezeu coace pâine în buzunarul cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea pe din două: dincolo de zid, libertatea luneca printre degete, dincoace, precum niște grăunțe de smoală, întunericul se rostogolea în sânge. O stare de biserică părăsită umplea toate ungherele. Să fii prieten cu Dumnezeu, noaptea, într-un spital de nebuni, nimic mai intim. În genunchi păcătoșilor, în genunchi! Paște calul floarea de păpădie până-și umple burta cu rouă, potcoavele îi scapără scântei de lună plină, coama înverzește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calorifer, să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi tremurau precum un resort de ceas grăbit să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îndură-te de noi, păcătoșii, nevrednicii și ticăloșii robii tăi! Economul Visarion privea neputincios cum focul se strângea cerc în jurul stăreției, în jurul bisericii, în jurul hambarului. Focul, precum o ceată de copii, se juca de-a va-ți ascunselea prin toate ungherele. Privea neputincios cum se topea schitul ca o lumânare pe pieptul mortului. Starețul încă nu ieșise; de obicei, era atât de vigilent, încât ar fi putut număra frunzele căzute în somn, starețul își hodinea oasele pentru ultimul drum: "Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în închisorile de-aici..., vorbi atunci cel de-al patrulea oaspete al lui Iorgu. Era un bătrân slab și sfrijit ca un ascet, care până în acel moment se mulțumise să asculte ce spuseseră ceilalți, stând retras și tăcut într-un ungher al salonului. Iorgu îl apucă de braț pe Stelian și îl conduse în fața acestui ciudat oaspete al său. A, iartă-mă că am uitat să ți-l prezint tocmai pe bunul nostru prieten și sfătuitor..., spuse el. Bătrânul cu chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai grele și mai cumplite încercări, dar întotdeauna apele mării s-au dat într-o parte din calea noastră și am găsit în cele din urmă drumul spre limanul izbăvirii și al fericirii... Tot așa și acum!... Ridicându-se din ungherul său, bătrânul Zalman continuă să li se adreseze celorlalți vorbind în ebraică, precum un profet. Toți îl ascultară într-o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își plecă la rându-i fruntea și ascultă cu atenție alături de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]