338 matches
-
tatăl lor, zdraveni și bine legați, care neîndoielnic erau prieteni buni cu sportul. Cei doi frați semănau atât de mult de parc-ar fi fost gemeni; însă îi deosebea un lucru șocant, inimaginabil, cutremurător: unul dintre ei avea o prietenă unguroaică! În opinia publică fapta constituia o crimă națională, o jignire profundă și intolerabilă adusă neamului nostru daco-roman. Cum, domnule?! Chiar cu o unguroiacă?! Dar ce, Doamne iartă-mă, nu se mai găsesc românce în țara asta? Și se ține ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meu, să devină ungur, nelăsându-se intimidat de presiunile la care era supus, nu știu. Nici de câte ori mi-a spus Papago (căci așa Îl poreclisem pe tata, și mulți din prietenii lui au preluat bucuros porecla): „Orice, dar cu o unguroaică să nu aud că te Însori!“. Nu am Îndrăznit nicicând să-l contrazic. Într-un fel Îl Înțelegeam. Impresiile copilăriei nu se șterg ușor. Dar mie mi-au plăcut Întotdeauna ungurii. Cultura și rafinamentul, delicatețea și bunul-gust, Îmi pare bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dispreț mi se strecoară în suflet. Atitudinea mea față de el, admirativă fără rezerve până atunci, suferea o primă modificare. * Dintre servitoarele care ne-au intrat rând pe rând în casa de la Cluj, în primii ani după război, de toate naționalitățile (unguroaice, nemțoaice, românce) și de toate vârstele („decana” lor fiind o anume Erji, guralivă și țicnită, poreclită de Jeni și de mine „papricaș”, pentru că se tot lăuda cât de bine știe ea să-l prepare - și nu mințea) cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
secol al curvelor, al sutelor de curve de pe maidanul și din hotelul Duca, de pe străzile Belvedere, Brezoianu, Câmpineanu, Domnița Anastasia și intrarea dr. Marcovici, găzduite, dichisite și dădăcite de patroanele, de „țațele“ lor, șchioapa, Pica, tanti Berta, ovreica, madam Gonda, unguroaica, și țiganca Măndica, pro tejate de eroii inimii lor, Iancu Chelbosu, Mitică Buzatu, Gonea și de eroul Între toți eroii bordelurilor, Victor Talianu, pe care l-am văzut mort În furgonul Morgii, ucis În bătaie de un birjar cu cheia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fetei când se mărită. Mama nu a făcut excepție. Grijulie și harnică, tot anul avea în vedere să ne completeze lada (cu zestre). Încă de când eram mici, a început pregătirea. Țineam multe oi și din lâna lor (toarsă și vopsită) unguroaicele de la Măneuți ne-au țesut câteva scoarțe cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și înflorată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Mircea, Ileana, Varvara și Maria). Masa o aranjam în casa cea mare, unde aveam o mobilă adecvată pentru asemenea ocazii (aniversări, hram, botez, nuntă etc.). Aici, aveam pe pereți, de jur împrejur scoarțe de lână în trandafiri, țesute de priceputele unguroaice de la Măneuți. Pe o comodă era așezată cu grijă zestrea noastră (a fetelor): lăicere, covoare, sumani, plapome, chilote, perne mari și mici (cu fluturi). Pe grindar, era atârnat, cât e camera de lungă, un scorțăraș (mai îngust ca celelalte scoarțe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
gușă, părul breton vâlvoi și ochi holbați, înaltă, solidă, nemaipomenit de vitală și petrecăreață, în cele mai bune raporturi cu cei din clanul Cotuțiu - înțeleg prin asta mai ales tinerii -, fără să fi știut vreodată o boabă românească: Karola Vikol, unguroaică dintr-o familie de origine armenească cu ramură și în Vechiul Regat, unde a existat un general cu numele Vicol (nu voia nici să audă de „rudele“ scăpătate de peste munți). Bogată încă - posedând și alte case, în alte părți ale
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în salonul Cotuțeștilor, unde medicinistul, arătos ca un actor de cinema și căruia începuse să-i placă a trage la măsea, invita colegi și colege la adevărate festinuri urmate de dans, foxtroturi și charlestoane organizate cu contribuția generoasă a veselei unguroaice, prezentă și ea întotdeauna. Bătrânii nu și făceau niciodată apariția în atari ocazii, popa neavând nimic împotrivă din moment ce nu cheltuia un sfanț pe aceste „dezmățuri“. Iar generozitatea maghiară nu se mărginea doar la atât, extinzându-se și la daruri prețioase
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și chiriașii lor, toți unguri cu progenitură numeroasă: cei mai vechi prieteni de joacă, de la care am deprins să vorbesc atunci la fel de bine maghiara ca și româna și dintre care n-am mai reîntâlnit-o apoi decât pe Irma, țigancă unguroaică, mai mare ca mine cu vreo doi-trei ani, căpetenia droaiei de pueri, „amanta“ mea, inițiatoarea mea primordială în ale erosului. Ferestrele mărunte ale acestor apartamente dădeau spre canalul Someșului, care mărginea de partea asta ulița, iar de partea cealaltă direct
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-a spus niciodată nimic și nu am mizat niciodată pe aspectul meu fizic, ba pot spune că aceasta este epoca în care am început să mi detest imaginea în oglindă). O curioasă apariție a fost fiica unui colonel (mama unguroaică, nemțoaică, evreică ori ...poloneză?), tot elevă de liceu (habar n-am de unde am pescuit-o), înaltă, mlădioasă fără a fi exagerat de subțire la trup, blond roșcată, care mi se părea o minune de frumusețe. Româneasca ei avea un ușor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
estimat mai bine după ce vor trece niște ani și se va putea face un examen imparțial al evenimentelor care au precedat primul război mondial. Cu prenumele său, Lexa, ce ascundea unele ascendențe evreiești, Aehrenthal, printr-o căsătorie cu o contesă unguroaică de viță nobilă, pătrunsese în aristocrație fapt cu importanță în cercurile vieneze. Diplomat de carieră, fusese secretar la Petersburg înainte de a se reîntoarce ca ambasador, fiind chemat din Rusia pentru a fi Ministrul Curții și Cancelar al imperiului. Astfel, în timpul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru el de cele întîmplate. Nu e singurul, dar uite că i a fost dat să se întâmple. E un băiat bun care nu merită așa o emblemă, să fie hrană pentru gurile rele. Fata respectivă, aia deci, e o unguroaică prăpădită care mai are un copil cu un ploieștean. Acum vine al doilea. Unii zic că ar fi fost șmecheră și că ar fi vrut să pună mâna pe băiatul acesta. Nu i-a spus nimic decât numai acum două
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toată țara a domnit doi ani, cu aprobarea lui Ladislau Cumanul. Pentru a le răsplăti faptele de vitejie, regele a acordat românilor vechi ortodocși „pământ în Maramureș între râurile Mureș și Tisa, locul numit Criș”, unde ei luându-și femei unguroaice din legea latină, trăiesc „până în ziua de azi”. În temeiul celor scrise destul de nebulos în această cronică, că românii vechi ortodocși au fost trimiși în ajutor de către Romanovicii din Roma Veche și românii noi de împăratul și papa de la Roma
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
făcând parte din specia „pișcotarilor”, indivizii cu vagi preocupări literare, care nu ratează nici o agapă în branșă. A apărut și la Chișinău specia asta. Aceleași mutre, pe care le vezi peste tot. O altă întâlnire-surpriză, la Trakai, este o tânără unguroaică născută în România și stabilită la Vilnius (soțul său e lituanian) după 1989. O cheamă, dacă am reținut bine, Ildiko Rimas. Lucrează ca translatoare din maghiară, mai face uneori traduceri din limba română, însă relația ei cu țara de origine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Prezan (viitorul mareșal) în campania din Ungaria. Acum păștea vitele colectivei din sat și noi copiii ne adunam uneori și-l puneam să povestească. Atunci am auzit eu prima dată despre viața oamenilor din Ungaria. De la el am aflat că unguroaicele sunt date dracului, numai că nu ne-a spus la ce, așa că am lăsat-o baltă ca să aflăm noi mult mai târziu. Povestea moș Cioată de niște aluni cu alune foarte mari de aruncau soldații cu pușca după ele, despre
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din aceia care aveau de toate. Un vatman își lăsă tramvaiul pe șine și se prinse în lanțul tinerilor. Urcau Copoul răcnind: "Noi nu trăim în grotă! Nu trăim în grotă!" Lângă Luana, urla din toți rărunchii un grup de unguroaice. Fetele strigară și strigară, mai-mai să-și spargă plămânii, iar la un moment dat una din ele se întoarse spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu, Târgușor, toată studențimea Iașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
însă foarte bun, de aceea m-a luat meșterul cu el, cu atleții aveam mult de furcă, ba erau prea dezbrăcați pentru vremea aceea, ba le lipsea tinerețea fericită de pe chipuri, când pictam o horă, iile nu erau destul de înflorate, unguroaica trebuia să stea lângă bravul român și românca trebuia jucată de ungur, de fiecare dată se găsea câte un tovarăș binevoitor care să pună lucrurile la punct în ordinea lor firească statornicită de sus, în schimb pe oamenii credincioși e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
păru să-l calmeze pe roșcovan. — SĂ-ți explic atunci, spuse olandezul. Fac asta de zece ani și pot să spun că e foarte mare cerere În Europa, În special În Finlanda și În Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii dispusă să călĂtorești cu diverși oameni de afaceri, să te Îmbraci după gusturile lor, să Îi Însoțești peste tot și să cauți să Îi mulțumești, dând dovadă de discreție și eleganță. — Cum adică să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
alte grădini, săli de dans în aer liber în care colonia germană se consacră exercițiilor coregrafice de duminică, precum și consumării unei cantități infinite de pipe și de halbe de bere. Merg acolo o mulțime de blonde fiice ale Germaniei, de unguroaice brune cu purtări energice, de românce cu umeri generoși. Nimeni nu rămâne acasă, afară de matroane și de bătrâni. Balul începe în plină zi și se termină la miezul nopții; diversitatea costumelor le dă acestor reuniuni câmpenești o notă originală; tinerele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
opresiunii naționale. Dimpotrivă, R. manifestă o rară înțelegere pentru toate categoriile de năpăstuiți pe motive șovine, așa cum o dovedește și nuvela Ițic Ștrul, dezertor. Prin Pădurea spânzuraților, unde pe Apostol Bologa îl plâng, la execuție, noua lui logodnică, o țărăncuță unguroaică, tatăl ei și consătenii lor, trece un intens sentiment de compătimire umană. Nu o dată interesul arătat de autor naturalismului aduce la suprafață, în planul investigațiilor psihologice, mișcările interioare obscure, determinările inconștiente, instinctuale, o intuiție freudiană, prozatorul având și aici rol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
Paleologi), soție a lui Radu I Basarab și mamă a lui Mircea, amintindu-le pe catolicele care au fost măritate cu Nicolae Alexandru (Clara, descendentă a banilor de Severin, „români unguriți și trecuți la religia catolică” - afirmă învățatul; Clara era unguroaică din neamul Dobokay - Dobâca - Dobca) și cu Vlad țepeș (o rubedenie a regelui Matei Corvin), evocându-le, în fine, pe soțiile - de neam polon și de rit catolic - ale lui Alexandru cel Bun (Margareta întâi - se pare -, cu care Mușatinul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Poloniei) în seria matrimoniilor domnești sunt ceva mai rare (grecoaicele care s-au măritat cu Iancu Sasul sau cu cei doi frați, Alexandru al II-lea Mircea și Petru Șchiopul - Maria Paleolog, Ecaterina Salvaressi [Salvaresso] și Maria Amirali din Rhodos, unguroaicele [?] căsătorite cu frații Ieremia și Simion Movilă, circaziana Ecaterina - dovadă că impresiile iluminiștilor din veacul al XVIII-lea, care așezau „polul frumuseții” în Caucaz, elogiindu-le pe georgiene [„Neamul georgienilor este cel mai frumos din Orient și aș putea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și că „îi otrăvea pe fiii popei”; pe reclamanți - aflăm din hrisovul dat de Mihnea Turcitul în 1586 - pâra i-a costat moștenirea 428) se îndreptau spre practici magice acute. Mereu în campanie diabolică și cu auxiliari specifici: despre o unguroaică se spunea (Șarolta Solcan, p. 263, trimite la o cercetare maghiară) că „umblă pe pisică neagră cu urechea despicată”; chiar ocupanții turci erau socotiți aliați ai celor ce făceau farmace. Mai mereu malefice. Să nu uităm că Antim Ivireanul incrimina
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de acesta să fie dat fetiței sale, caz clasic de psihanaliză ce poate fi exploatat. Fosta amantă este pe jumătate evreică și va juca un rol de seamă în formarea eroinei principale. Există totuși o măruntă diferență grafică, Nora, fiind unguroaică, semnează numele cu h la urmă, numele de familie fiind Horvath, tot cu h. Acest h conține de fapt o deosebire enormă în caracterele celor două personaje feminine în ciuda diferenței de vârstă. Autoritățile satului Curechi se opun față de alegerea numelui
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
o deosebire enormă în caracterele celor două personaje feminine în ciuda diferenței de vârstă. Autoritățile satului Curechi se opun față de alegerea numelui din motive mai mult șovine, apoi și la intervenția mamei adevărate, din gelozie. Tatăl va reuși să impună numele unguroaicei atât de iubită de el în tinerețe. De fapt, când te botezi și capeți un nume, e cum te-ai naște a doua oară. Moment solemn plin de urmări. Așa se va întâmpla și cu viața eroinei. Cap. II. Călătoria
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]