474 matches
-
regionale, mai ales tendința partidelor la putere de a tot amîna aplicarea reformelor, chiar de a le sacrifica de dragul alianțelor, nu fac din regionalism punctul forte al politicii creștin-democrate. Nu același lucru se poate spune despre făurirea unității europene. Deschiși universalismului preluat din mesajul creștin, ei au favorizat depășirea structurilor naționale. Europa Făurirea unei Europe organizate, chiar limitată la statele din partea de vest a continentului, este, fără îndoială, unul din evenimentele foarte importante ale istoriei celei de-a doua jumătăți a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al lui Maurice Vaussard. Un nou spirit adia. Se dezvolta ideea că Europa trebuia reconstruită incluzînd și Germania, pe baza reconcilierii franco-germane. Acest spirit nou era un spirit european, susținut de popularism. Acești democrați, creștini și sociali scoteau în față universalismul ce decurgea din creștinism, relativizau factorul național și propovăduiau o construcție europeană. PPI-ul a fost primul care a afirmat necesitatea de a depăși împărțirile în învingători și învinși și a înnodat legăturile internaționale. Conducătorii lui călătoreau prin toată Europa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cultural și politic important. Dar particularitățile regionale au făcut ca unificarea prin intermediul structurilor transnaționale să dureze mult. În mod paradoxal, aceste partide care se referă la o religie cu vocație universală nu au manifestat aproape niciodată un simț ascuțit al universalismului. Dacă astăzi există astfel de structuri, acestea sînt rodul nu al unei dinamici interne, ci al constrîngerilor impuse de progresul de integrare europeană în Vest. Intuițiile lui Luigi Sturzo Ca și în multe alte domenii, Luigi Sturzo a jucat aici
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fericirea omenească, amintindu-ne întotdeauna că oricare ar fi acestea nu este posibil ca ele să fie respectate în mod universal.“45 Și aceasta nu fiindcă deosebirile culturale ar fi ireductibile, ci deoarece nu toți oamenii ascultă glasul rațiunii. În numele universalismului rațiunii, Russell nu ar fi acceptat calificarea culturii raționaliste moderne și a civilizației tehnico științifice a Occidentului drept o cultură printre altele. Pentru el, ca și pentru gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
presupus o relație strînsă, nemijlocită și permanentă între cele două realități spirituale. De aici, la Noica s-a născut ideea că există o necesitate a eludării adevărului (științific) în analizarea limbii în favoarea investigației filozofice (speculative), pentru a evada dintr-un universalism construit (și, prin aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și dominat de caracteristica unui exercițiu insolit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care le-o oferim ne unesc și ne procură, provizoriu, iluzia unei conjugări de forțe în măsură să combată suferința, consolidând prin chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate sudată de suferința împărtășită, adesea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instituțiile comunitare și organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din acest moment se intră în exclusivitatea unei memorii care marchează distanțarea de universalism, atât de indisociabilă, până atunci, de vocația evreului modern de a dori să schimbe lumea. Ruperea contractului dintre evrei și țările în care locuiau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pregătise această turnură, care devenea tot mai vizibilă odată cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Această tendință ne vine din Statele Unite. Dar acolo legitimitatea multiculturalismului limitează dezechilibrele prea flagrante. Aici suntem abia la începutul procesului, iar această concurență riscă pe termen lung să acopere în Franța adevărata dezbatere politică. Cu atât mai mult cu cât universalismul din care Republica și-a făcut stindard este și el o identitate construită pentru a uni națiunea. El este alb, catolic, deși laicizat pe parcurs, și mai degrabă masculin. În ciuda evoluțiilor pe care le-a traversat, acest "universal" a creat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
războaiele dintre israelieni și țările arabe și evoluțiile conflictului israeliano-palestinian, această speranță nu a reușit totuși să potolească definitiv perpetua neliniște în care trăiesc evreii, acel "triumfalism al suferinței" care-i închide în ei înșiși și îi îndepărtează adesea de universalismul care mult timp i-a caracterizat. În fapt, această speranță este ea însăși o neliniște, neliniștea ce-l chinuiește pe orice evreu care se teme de ce e mai rău pentru Israel. Aplecându-mă și asupra teologiilor genocidului articulate în mediile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între victime și călăi. Această victimitate în transformare constantă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea între victime și călăi. Această victimitate în transformare constantă ne pune zilnic în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
menită să stea la baza eliberării lor. Această ipoteză pornește de la convingerea că metodele de producție moderne vor genera sisteme de orientare modernistă, inclusiv promisiuni de guvernare reprezentativă. Mai exact, se așteaptă de la adoptarea tehnologiilor automatizate să promoveze normele raționalității, universalismului și egalitarismului, care, la rândul lor, să ducă la mobilitate și împlinire. În principiu, aceste reguli ale societății „moderne” neagă faptul că standardele atribuite - inclusiv pe motive de gen - ar fi determinante pentru statutul politic și socioeconomic al individului. Astfel
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Pentru a nu mai lăsa niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu măreț pentru operele sale. Cu ce scop se ocupa de tradițiile și obiceiurile populațiilor de la capătul lumii? Pentru a promova un perspectivism, pentru a pune problema universalismului, pentru a vorbi despre relativism. Fiecare domeniu abordat vizează constituirea unei viziuni globalizante și coerente asupra lumii. Cea mai mare parte a gânditorilor dinaintea lui Socrate nu-i erau inferiori cu nimic, ba poate că dispuneau chiar de ceva în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
există delimitări laxe ale grupului, relațiile dintre indivizi se bazează pe competiție și angajare directă și deschisă în conflict, pe negociere pe baze interpersonale; este promovată echitatea în relațiile dintre indivizi și legitimitatea (legea, drepturile individuale, libertatea de alegere, imparțialitatea, universalismul, criteriul priorității). Alocentrismul caracterizează în special culturile colectiviste: individul acordă atenție identității sociale, relațiilor de rol, se percepe în strânsă dependență de grup, este preocupat de armonizarea relațiilor sociale, are grad scăzut de monitorizare și acordă atenție scăzută respectului de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Valorile personale ale locuitorilor din societățile individualiste tind să fie stimularea, hedonismul, puterea, realizările și autodeterminarea, în timp ce valorile personale ale locuitorilor din societățile colectiviste tind să fie tradiția, conformismul, bunăvoința; valori comune persoanelor din ambele tipuri de culturi sunt securitatea, universalismul și spiritualitatea. În societățile individualiste oamenii se percep, se autosituează mai degrabă ca independenți, unici, conduși de propria voință și de scopuri personale, în timp ce în societățile colectiviste aceștia se percep ca entități interconectate la grup, cu un comportament influențat de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
istoric, geografic, al valorilor, credințelor, obiceiurilor etc., limbile sunt diferite. Teoria postulează o relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură este universalismul, care stipulează existența unor primitive semantice universale, combinate cu dotarea genetică a individului, care se naște cu „facultatea limbii”. În felul acesta se accentuează asemănările dintre limbi
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură este universalismul, care stipulează existența unor primitive semantice universale, combinate cu dotarea genetică a individului, care se naște cu „facultatea limbii”. În felul acesta se accentuează asemănările dintre limbi, nu diferențele dintre ele (printre alții, Chomsky, 1985; Pinker, 1993). Și totuși, cele
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se poate vorbi de reprezentări semantice în termenii unor primitive semantice, în timp ce la nivel molecular (la nivelul combinării „atomilor”) rezultă combinații specifice unei limbi date, având efecte conceptuale specifice asupra utilizatorilor (Gudykunst, 2003, p. 56). Concluzii. Înglobând la nivel atomic universalismul, relativismul (cel lingvistic și cel funcțional) stipulează: (i) existența unor diferențe între limbi, rezultate din corelații sistematice între limbă, gândire, uz social și (ii) egalitarismul, adică egalitatea tuturor limbilor, în condițiile în care toate limbile servesc scopurile unei culturi determinate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
recepție; relațiile interpersonale; relația; conversația fatică; grad de deschidere comunicativă și intimitate; politețe și impolitețe comunicativă; empatizarea cu interlocutorul; emoția; consens vs conflict; atitudini comunicative; elementele paraverbale; elementele nonverbale; Rolul limbii în comunicare Stil(uri) comunicativ(e); Gudykunst; Clyne; FitzGerald; Universalismul CAPITOLUL 4 CULTURI ÎN CONTACT Aculturarea; tipuri de aculturare; Asimilarea culturală Adaptarea culturală; Alienarea culturală Ciocnirea culturală; Contactul dintre culturi; Competența de comunicare interculturală; strategii de formare a competenței de comunicare interculturală; Comunicarea interculturală; caracteristicile comunicării interculturale; configurația schimburilor verbale
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
este structurat pe orizontală, valorizând creativitatea și ieșirea din șablon, în timp ce individualismul din Suedia și Norvegia e structurat pe verticală, valorizând egalitatea membrilor societății. O modalitate diferită de conceptualizare a acestei dimensiuni a fost propusă de Gudykunst și Ting-Toomey (1988): universalism/particularism; membrii culturilor universaliste tind să aplice aceleași standarde de evaluare și interpretare în relație cu toți membrii societății, în timp ce membrii culturilor particulariste tind să-și adapteze standardele de evaluare și interpretare în funcție de situațiile concrete de interacțiune. O dimensiune identificată
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu „inumanul” lui Lyotard (2002Ă sau cu forma de rezistență a „postmodernului pe înțelesul copiilor” (Lyotard, 1997Ă la principiile tari, închise și definitivate ale umanismului și, înțelegem, ale modernismului (progresul tehnologic, revoluția, munca și îmbogățirea, emanciparea umană prin cunoaștere rațională, universalismul etc.Ă. La concluzii asemănătoare ajunge și Jean Baudrillard, filosoful pe care l-am discutat mai sus. Astfel, umanismul este considerat de acesta din urmă drept inuman, prin relaționarea ființei umane la tehnică, la progres și la rațiune, adică la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
material-concretă asupra corpului și cea simbolic-reprezentațională se află punctul de vedere al feministei Rosi Braidotti (1994, 1996Ă. Pentru aceasta, utilizarea tehnologiilor Internetului sau ale realității virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de după război: dezvoltarea spiritului de toleranță printre națiuni; favorizarea concepțiilor și atitudinilor democratice; crearea unei culturi comune a elitelor și a maselor; redarea încrederii în rândurile celor tineri; dezvoltarea sensului apartenenței la comunitatea umană; încurajarea dezvoltării unei ideologii favorabile modernizării, universalismului, exercitării libertăților individuale, protecției defavorizaților și pentru o politică de pace; favorizarea dezvoltării atitudinilor, valorilor, cunoștințelor, aptitudinilor de a exersa roluri în societate, într-o manieră critică și creativă. După 1950, conceptul de educație a adulților devine, sub impulsul acțiunilor
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se deschide la rându-i spre Husserl și Heidegger), ori cu Școala normativistă de la Baden (Windelband, Rickert, Bauch), și ajunge la epistemologia științelor istorice, pregătind terenul pentru sociologia comprehensivă (Weber), pentru antropologia culturală (Scheler), pentru filozofia formelor simbolice (Cassirer), pentru universalismul lui Othmar Spann în privința raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian von Ehrenfels (vezi III, 1B) sau pentru ceea ce s-a mai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
interpreta această dispută ca o replică vehementă pe care preromantismul, iar ulterior romantismul au dat-o clasicismului. În primul capitol (nota 21) am văzut totuși că încă din perioada iluminismului apar premise istoriste și se creează o breșă în carapacea universalismului dogmatic prin teoria dreptului natural și promovarea ideilor despre libertatea individuală, nu numai în plan social, ci și la nivelul conștiinței 4. Așa se face că însuși Schnädelbach vorbește despre "un iluminism istorist", opus "raționalismului anistoric". În acest context, el
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]