2,900 matches
-
195 Mai mult, prin faptul că URSS avea la dispoziția să o rețea mondială de partide de exemplu la întâlnirea de la Moscova din 1960 au participat delegații din partea a 81 de partide 196 această putea să-și susțină pretențiile de universalitate. Această țesătura de partide putea fi folosită ca si instrument de lansare și control ideologic, constituind o bază pentru amestecul în afacerile interne ale diverselor state (în special cele din Pactul de la Varșovia), amenințându-le acestora structura internă.197 Dar
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
vădit kantiană, menționând opoziția dintre Sein și Sollen. Filosofia dreptului cuprinde, așadar, trei ordine de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și 3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu depinde de nici un factor exterior. În Întemeierea metafizicii moravurilor, filosoful german formulează mai multe exprimări ale imperativului categoric, ce reprezintă universalitatea acestuia. Legea pe care Immanuel Kant o consideră fundamentală, din care derivă celelalte, este următoarea: „acționează conform acelei maxime prin care poți avea totodată ca ea să devină o lege universală”. O primă formulă derivată adaugă faptul că maxima ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este necesar și nici universal valabil, deoarece el exprimă o exigență condiționată de un anumit scop. Imperativele de acest tip nu sunt apte pentru a Întemeia legi morale care sunt valabile, conform universalității lor, pentru orice ființe raționale fără deosebire. Numai o ființă rațională are facultatea de a acționa conform legilor, adică numai ea are o voință. „Imperativele nu sunt valabile pentru o voință sfântă - ci numai pentru o ființă rațională imperfectă. Imperativele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că ele nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul lui Kant constă În acea universalitate și necesitate a principiilor morale (independente de timp și spațiu) care se exprimă În imperativul categoric, cu cele două exigențe ale sale: 1. Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea să devină o lege
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a generalității (universalității). El suspecta de prea multă rigurozitate (asprime) opoziția netă instituită de Kant, căci acesta scria În Teorema a IV a despre Principiile rațiunii pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
De aceea, orice manifestare a personalității sau a subiectului empiric nu ar putea aspira la un caracter etic și la valoare absolută; această manifestare nu-și găsește caracterul și valoarea decât În măsura În care subiectul se ridică, prin deciziile sale, la acea universalitate pură existentă În el prin putere, ca tendință fundamentală a ființei sale, precum un ordin categoric al conștiinței sale, dar care așteaptă tocmai de la el această realizare. Dacă subiectul nu se conformează acestui ordin, el va continua, bineînțeles, să facă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moduri de către școlile filosofice din toate timpurile, dar care este tot atât de bine impregnată În conștiința tuturor oamenilor. Vom obiecta poate la faptul că o voință, chiar de factură negativă și perversă, poate la rândul ei să confere faptelor o anume universalitate, aplicându-și propria concepție, oricât de falsă ar fi ea, la toate cazurile de acest gen: În această privință s-ar putea ușor găsi exemple. Această obiecție dovedește și faptul că regula În sine necesită a fi interpretată, ca orice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atitudini oarecare, ci a propriei personalități ori a personalității altuia, Întocmai În ceea ce au ele În comun. Orice piedică pusă dezvoltării sinelui sau altcuiva În spirit (a cărui natură este universală) va merge În mod obligatoriu În opoziție cu această universalitate. Constatarea descoperă punctul de Întâlnire al Eticii, zisă formală, cu Etica materială (cei doi termeni folosiți aici cu sensul lor tehnic). Decelăm, prin urmare, adevărul inerent celei de-a doua forme a Eticii care, dealtfel, conține pentru sine, singură sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prima, numărul cel mai mare de partizani. Respectul, nu doar pasiv ci și activ, al esenței spirituale a personalității, respect obligatoriu ca principiu pentru Înflorirea acesteia, constituie, așadar, adevăratul conținut al principiului etic, cel care, În forma sa, implică și universalitatea ce decurge din recunoașterea identității de esență a tuturor subiecților. De vreme ce omul aparține și regnului natural, regula definită nu trebuie Înțeleasă de o manieră pur abstractă, ci trebuie completată ținând cont de Întreaga complexitate a ființei umane. Și asta pentru că
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
armonia despre care vorbeam. Dezvoltându-și facultățile și realizând, printr-un efort constant, acest echilibru care Înseamnă tocmai propria lui viață, omul caută, Înainte de toate să-și „salveze sufletul” datorită necesității de a-și salvgarda și afirma În mod real universalitatea ideală a propriei substanțe. Fiecare din acțiunile sale trebuie deci să poarte amprenta acelui caracter metaempiric, singurul care poate să-i asigure autonomia și pacea conștiinței și care Îl poate pune Într-o ideală armonie cu ansamblul umanității. De aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea atitudinii În temă, subiectul atribuie altcuiva, În afară de el, propria sa calitate de subiect și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este centrul ordinii juridice care se unifică formal În el și ajunge, cu unitatea formală, la calitatea de persoană (supra individuală)”. Filosoful italian al dreptului subliniază - În cea mai acurată tradiție kantiană - că orice sistem juridic trebuie să poarte pecetea universalității (să cuprindă În el, toate sistemele juridice posibile) și să se Întemeieze pe un principiu rațional care este, În substanță, „idealul de justiție (dreptate) din care-și trage criteriile principiul care ar trebui (sollen) să ghideze Statul În activitatea sa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
raporturi de justiție posibile. A spune că nu este drept sau nedrept nimic altceva În afară de ceea ce ordonă sau interzic legile pozitive, este tot una cu a spune că Înainte de a se fi trasat cercul, nu erau egale toate razele lui”. Universalitatea existenței legilor este probată de acțiunea lor la toate sferele și nivelele lumii fizice și animale. „Omul Însuși, ca ființă fizică, este guvernat ca și celelalte corpuri, de legi invariabile. Legile naturii premerg tuturor celorlalte legi”. Asfel, filosoful francez contestă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și un „sens foarte tare al Statului”. El se referă la lucrările lui Cicero: De Republica și De Legibus. Desigur, nici acolo, la Cicero, nu se poate vorbi de existența unei determinări logice și riguroase a conceptului de Stat, În universalitatea sa. O primă cercetare sistematică și riguroasă găsim la Nicolo Machiavelli, unul dintre fondatorii științei politice moderne. La acesta aflăm cuvântul ”Stat” cu semnificația de până astăzi. Problema, simplu formulată, este: dacă a existat Întotdeauna Între oameni o organizare politică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
organizat În Stat. Acest concept reflectă elementul de adevăr cuprins În teoria așa de rău Înțeleasă a contractului social, care nu Înseamnă un contract În sensul empiric al juriștilor, ci Înălțarea și Întâlnirea necesară a individualității particularilor (cetățenilor) În forma universalității (Statului)”. Constituția și diviziunea puterilor În esențiala și laconica, În riguroasa sa Teorie a Statului, Giorgio del Vecchio definește Conceptul de Constituție. El afirmă: „Modul În care e organizată puterea supremă a Statului și e reglementat exercițiul său se numește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
coregrafice a căpătat, din cauza acestor intervale de parteneriat cu publicul, un aer de diluare a coeziunii curgerii sale. Aceste două compoziții coregrafice, incitante atât în planul tematicii, cât și în cel al mijloacelor scenice folosite, au demonstrat, odată în plus, universalitatea limbajului coregrafic, comparabil doar cu cel al muzicii, limbaj care permite coabitări creative între artiștii din toate colțurile lumii.
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
aceleași structuri; amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea creșterii eficacității. Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern, și anume: procesualitatea; relativitatea; universalitatea. a) Procesualitatea controlului intern Controlul intern este un proces, și nu o funcție. Toate funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, includ activități de control, care contribuie la evaluarea procesului managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să aibă componenta
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
deoarece un control intern care ar viza atingerea tuturor obiectivelor propuse, în condiții de eficiență, ar fi costisitor și neeconomic. De aceea, controlul intern nu este conceput pentru a garanta succesul organizației, ci obiectivul său este relativ și rezonabil. c) Universalitatea controlului intern Sistemul de control intern reprezintă nu numai formulare, proceduri, tehnici, programe, instrucțiuni, calculatoare și manuale de politici, ci și oameni la fiecare nivel al organizației. Capitolul 2. Controlul intern 119 119 Controlul intern este un proces realizat de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
exercitarea controlului intern se impune o mare flexibilitate, deoarece nu poți fixa reguli pentru fiecare situație întâlnită și, de asemenea, o regulă, dacă nu este de actualitate sau este prea rigidă, stagnează procesul și conduce la ineficacitate. Alte componente ale universalității controlului intern sunt reprezentate de expansiunile domeniilor de activitate și de creșterea nivelurilor ierarhice, precum și de descentralizarea activităților pe funcțiuni, care determină îndepărtarea executanților față de conducere, care va trebui să găsească noi tehnici de control pentru stăpânirea afacerilor. În prezent
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
încât oamenii, deturnați de un șoc existențial, fug de acasă în căutarea sentimentelor și alungarea vidului din ei, năuciți de frumusețea deșertăciunii. Ilustrațiile, inspirate de profunzimea versurilor, certifică plăpumăria ca pe o ocupație aleasă, cele 24 de expuneri color adeverind universalitatea acestei jonglerii cu inefabilul, care se cheamă arta de a plăpumări. Plăpumăreasa la spital primul filtru F emeile de serviciu care își fac veacul din generație în generație prin spitale și policlinici, acești cerberi fără de care nimic nu mișcă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și validarea de idei și demonstrații științifice; emularea onestit...ții intelectuale, existentă de publicații care s... ajute dialogul și diseminarea ideilor, participarea la reuniuni științifice și publicarea în reviste de notorietate. Asemenea reguli deosebesc gândirea bun... de cea mediocr... (rea), universalitatea de parohialism. Noile tehnologii informaționale și comunicaționale și mai ales libertatea câștigat... dup... 1989 au permis multor tineri din România s... aspire la crenelurile vieții academice. Unii au reușit s...-și fac... studii de doctorat la universit...ți de prestigiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
reverberante, îți vine să ți duci mâinile la urechi, ca să nu asurzești: „Conferind creației românești circularitatea unui act autotelic, demnitatea actului arhetipal, desprins din codul faptelor diurne, istorice, dar și din poezia existenței, Poetul intuiește nașterea poieticii din poetica romanului.“ „Universalitatea romanului vizează un întreg numit Univers (fără îndoială, total deosebit de așa-zisul univers sau cosmos fizic care nu poate fi universal), ce se dirijează spre Unu (versus unum), deci are legile sale imanente, care îl disting de orice altceva“ etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai bun discurs.“ (Zicea bunicul) „Două linii paralele care s-au împletit“ (Căsnicie) etc. Poemele într-un vers ale lui Ștefan G. Theodoru sunt publicate într-o ediție bilingvă, româno engleză, expresie a dorinței autorului de-a avea acces la universalitate. Din nefericire, ceea ce sună banal în română sună banal și în engleză: „Crucile din cimitir și pe noi ne așteaptă.“ (La rând) „The tombstones in cemetery are waiting for us too.“ (In turn) Poate doar traduse în sanscrită de un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
multe oglinzi implică senzația de durere multiplă, deci, implicit, nevoia de multiplicare progresivă a ceea ce aștepți. Aici, acolo sau dincolo, astăzi, ieri sau mâine, la suprafață, deasupra, dedesubt toate dimensiunile câte trei, puse în paranteză pătrată creează o imagine de universalitate, de rupere a limitelor, de progresie aritmetică. Este de-a dreptul banal de simplu să rezumi realitatea într-un prezent punctual, concret, fără a forța măcar cu o intenție oglinda. Oglinda îți permite să te extinzi în voie pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]