646 matches
-
Nu din disperare sau suferință mi-am pus din nou În cap să plec de bunăvoie. Pur și simplu, lucid și calm, mi-am dat seama că am pierdut totul și că, pe zi ce trece, Încep să mă plictisească urâțeniile pe care le Întâlnesc din ce În ce mai des. În perspectivă nu văd decât pustiu și nu vreau să-l străbat cu pasul, nu vreau să ajung să-mi fie silă ori să mă las sufocat de deznădejde. Încerc să comit un suicid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la curte, grosolănia socială și furia neîndurătoare față de cei asupriți și puțin instruiți, a căror agitație nu dura decât o secundă a lumii; alături de madonele delicate sau moderne stăteau vrăjitoarele reprezentate în scene de o sexualitate ațâțătoare sau de o urâțenie cumplită; alături de împrospătarea credinței sub steagurile rațiunii și libertății stătea zăcătoarea plină de cele mai vechi superstiții". Ștefan Augustin Doinaș în prefață la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. VI. 188 Ștefan Augustin Doinaș în prefață la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2011, p. 81. 85 Pascal Bruckner arată: ,, Când eșuează, capitalismul ne revoltă prin mizeria pe care o aduce sau o menține; când reușește ne oripilează printr-o profunzime de urâțenie și de marfă proastă. Îngrămădirea de mărfuri inutile, ca și cum consumerismul neînfrânat ar fi devenit supremul ideal al civilizației occidentale. Suntem supărați pe prosperitate pentru că ea nu este decât prosperitate, adică trivială; suntem supărați pe ea pentru că nu se întinde asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
model floral care, supte, deveneau translucide, cu aromă de lămâie, căpșuni, portocale sau mentă. Diferențierea aromelor, aroma în sine, erau „atracții” foarte prețioase - un lux de import. Bomboanele românești erau rudimentare, tari ca piatra și aveau același gust - uniformizarea, omogenizarea, urâțenia, lipsa de gust erau brand-urile ceaușismului târziu. „E bun sau e românesc?” - întrebarea, valabilă la început doar pentru filme, se aplica acum oricărui produs autohton. Uniformizarea gustului se generalizase, diversitatea, culoarea, plăcerea și aroma fuseseră extirpate și din comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scaun rău se trage cu siguranță de la o alimentație dezordonată. Și cine are un scaun rău trebuie să petreacă mult timp în latrină, și așa apar gândurile rele, pe care un om le are, atunci când mâzgălește pe pereții latrinei toate urâțeniile alea. Wottila este un om așa de iscusit. El e de părere, spre exemplu, că ar fi potrivit să atârnăm deasupra closetului o cruce simplă sau o fotografie a președintelui țării, pentru că în școli și în birourile primăriilor atârnă mereu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
domnule Kovac, să știți asta, doamnă Wurm... viermele schilod nu mai trebuie s-o știe. Și o buruiană este mereu un surogat pentru toate celelalte soiuri oribile. De asta a fost luat în considerație finalul acestor activități. HERRMANN: Doamnă Grollfeuer, urâțenia mea m-a condus între schimonoselile dumneavoastră, și urâțenia arată toate limitele acestei regiuni, în care totul e împărțit până la pulverizare. Mi-ați arătat cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu mai trebuie s-o știe. Și o buruiană este mereu un surogat pentru toate celelalte soiuri oribile. De asta a fost luat în considerație finalul acestor activități. HERRMANN: Doamnă Grollfeuer, urâțenia mea m-a condus între schimonoselile dumneavoastră, și urâțenia arată toate limitele acestei regiuni, în care totul e împărțit până la pulverizare. Mi-ați arătat cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care Dumneazeu nu a putut s-o dezvolte de unul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cât de urât pot să fiu și că mai există și luarea propriei vieți, pe care Dumneazeu nu a putut s-o dezvolte de unul singur. Eu... eu vreau acasă... în nimic, acolo unde tablourile proaste sunt oarbe față de propria urâțenie. DOAMNA WURM: Dar acum păstrează-ți gura plină de suferință pentru momentele de singurătate, Herrmann. Viața merită să fie trăită, pentru că are forma vieții... și basta! DESIRÉE: Aș spune și eu ceva, dacă s-ar putea. Viața este în chip
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
veritabilul meu Miros ca să-l guste. Uniunea Celor care folosesc este Mediul, ca lenjeria să devina chiloții personali ai Unuia, așa cum voia un Acela, și sub care el însuși nu ar vrea să se găsească în nici un caz, numai Înstrăinarea, Urâțenia... Ascunsul... Visul rufelor. EA (ușor exaltată): Originea, Piața și Economia. Preferința d-voastră personală duce în eroare fără nici o relație. Un acela Produs produce conform indicațiilor o păcătoșenie adevărată cu oricare alt acel Produs. Tu îți alegi personal pentru tine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu știu cărui mare suspus, dar în ochii mei nu vor străluci niciodată stelele vii. Nu pot să recunosc nimic, nici pe tine, Mariedl, nu văd nimic altceva decât ciuma porcească de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mare suspus, dar în ochii mei nu vor străluci niciodată stelele vii. Nu pot să recunosc nimic, nici pe tine, Mariedl, nu văd nimic altceva decât ciuma porcească de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de pe curul tău. MARIEDL: Cel mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai bun prieten al omului este urâțenia urâțeniei. Frumusețea e dăunătoare prin aceea că e slabă de fire și înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată și mama de două ori
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înseamnă mereu același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată și mama de două ori rău în dublul cur-rău al nimicului ei. Iar pe tine frățioare, am să te dăruiesc pur și simplu cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
același lucru. De asta am căutat pentru tata și mama noastră cea mai mare urâțenie cu putință. Pentru că o urâțenie nu-i nimic de una singură și nici nu-i aici. De aceea tot ce poate arăta este urâțenia unei urâțenii. Dar acum i-a venit rău lui tata de două ori. Și acum arată și mama de două ori rău în dublul cur-rău al nimicului ei. Iar pe tine frățioare, am să te dăruiesc pur și simplu cu porcăria . Fratele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
odată să fie vrednic de avere”183. Naratoarea se dovedește plină de imaginație, inteligență, spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o supremație masculină (reprezentată prin violul cavalerului), pentru ca apoi să se impună cea feminină (ghicitoarea propusă de femeile de la curte, salvarea oferită de bătrâna care se va transforma într-o tânără ispititoare). Alte elemente antagonice: tinerețea și senectutea, frumusețea și urâțenia, originea nobilă și cea umilă, care implică bogăția și sărăcia.442 Satisfacția naratoarei nu poate fi tăgăduită. și-a luat revanșa în spațiul ficțiunii, deoarece l-a subjugat pe cavalerul libertin și, astfel, pe toți din tagma lui, având posibilitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în uniformă. Un soare blând, de asfințit, se strecoară pe parchetul camerelor. Prințul imperial râde, eu râd odată cu el, urmărind cu privirea, de-a lungul boiseriei, cățărați pe ramuri contorsionate cu motive florale, maimuțele și păunii, embleme ale vanității și urâțeniei, dedicate de Frederic al II-lea bunului său amic Voltaire! Dintre cei doi șmecheri complici vicleni, care a reușit să-și bată joc mai mult de celălalt? Aceste maimuțe, acești păuni, o atenție măgulitoare a regelui Prusiei pentru prietenul său
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
un chip cu un defect vizibil, un tic, etc.), alteori de condiția socială (economică), alteori de nivelul profesional. Ceva mai gravă este situația în care inferioritatea invadează întreg psihicul, devenind obsesie și blochează resursele. Se pot dezvolta adevărate fobii (obsesia urâțeniei fizice trăită ca o stricăciune iremediabilă și ca o rușine). Apare atunci asocierea cu sentimente de vinovăție (te simți vinovat pentru că provoci dezgust prin ceea ce ai inferior). Formele compensate ale acestui complex conduc la o valorizare personală pe un alt
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
care ajunsese să o cunoască atât de bine, încât n-o mai înțelegea. Cu siguranță, Marlowe a pus în această povestire „mai multă inimă” decât în oricare dintre aventurile anterioare, nerenunțând cu totul la romantismul care-l ajută să supraviețuiască „urâțeniei prezentului” (Whitley, 1981, p. 30). Dar în clipa când aflăm toate aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
diferite: fie pentru că se spune despre ei că se nasc fără acuplare, fie pentru că nu par Înzestrați cu spirit, din moment ce nu au sînge; motivul pentru care spiritele căzute evită Încarnarea În trupurile acestora este că ele sînt marcate de legeza, „urîțenie”, ca și reptilele și nevertebratele 65. Două dintre aceste explicații se regăsesc În Manualul Inchizitorului, redactat de Bernard Gui: Ei n-ar ucide În nici un fel #nullo modo occiderint## vreun animal sau vreo pasăre, deoarece spun și cred că spiritele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Portretul, bunăoară, printr-un exces caricatural pare o mască de carnaval, executată după mulajul feței reale, fiecare trăsătură fiind pusă sub o lupă deformatoare și cercetată minuțios. Când personajul diform se autodezvăluie ingenuu, părând să-și asume, în mod narcisist, urâțenia, el devine de două ori rizibil; iată cum figura sa capătă contururi de un grotesc-suprarealist: Desigur că distincțiunea mea intelectuală și sufletească se acordă cu genul distins al fizicului meu suplu și elegant. [...] Pleoapele cam triunghiulare și întinse către colțurile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată, este camuflată la exterior de o vestimentație tip "dandy", de un convenționalism ilar: Ați observat vreodată ce bine îmi vine haina și cum știu să port pantalonii? Dar cravatele mele? Fularul meu, aruncat cu neglijență împrejurul gâtului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anfangs") Desigur, cea mai tandră afecțiune conservată atâta vreme a făcut și obiectul unor ironizări. Voltaire evocă în poemul din 1738 "Ce le place damelor" o femeie bătrână și hidoasă care se adresează unui tânăr speriat de vârsta și de urâțenia ei: "Cunoști povestea lui Filemon:/ Soț iubit într-o cocioabă/ Până la o sută de ani o mângâie pe Baucis./ Necazurile negre, copii ai bogăției/ Nu locuiesc sub acoperișuri la țară/ Viciul fuge de unde nu e trândăveală./ Noi îl slujim pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sinceritate, descoperirea impudică a sentimentelor, sfârșitul prudenței, renunțarea la discreție, părăsirea regulilor comportamentale care păstrau intenția de a ex-prima racordul ierarhic, tactul educativ, delicatețea prieteniei și atâtea alte apropieri nuanțate de persoane și de lucruri, tre-buie identificate ca simptome ale urâțeniei. Cum e posibil să apară frumoasă forma vieții noastre după ce ea deseori cade dintr-un exces într-altul, fără liniște, fără pauze, fără control, fără contemplație? c) Urâtul este absența distanței. Pierderea distanței, care pretinde să reunească, contopindu-le, realitățile
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]