633 matches
-
care Țapul îl atinge în joacă parcă doar cu laba strângă... Alta, bătrână, își întinde spre el capul ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi zbierând. Apoi soldații francezi ai invadatorului Napoleon tăiați în două cu fierăstrăul... Nicăieri, oroarea
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
viziune metafizică, ierarhia trebuie divulgată, fiindcă este sursa unor inegalități, la fel cum viziunea este izvorul unor relații de putere. Autorului nu-i plac jocurile de putere, inegalitățile și nedreptățile sociale. Din clipa în care intri în logica inegalității dintre urîțenia lumii și încăpățînarea minții de a o nu percepe, galeria de malformații publice se întinde nestînjenită: arhitectura Bucureștiului crește fără gust într-o atmosferă de lăcomie imobiliară, firea oamenilor e irascibilă pînă la isterie, nimeni nu are încredere în semeni
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
o femeie în vârstă care la sugestia cuvântului spermă este pe punctul de a vomita de oroare și scârbă. Spre deosebire de confreria cinegetică, școala pare să stea sub semnul matriarhatului. Cu excepția lui Lucas toate educatoarele sunt femei bovarice sau de o urâțenie onestă, neîndoielnic bune enoriașe, cu frica lui Dumnezeu. După ce îl avertizează pe Lucas, Grethe decide să cheme un psiholog care îi pune întrebări ceva mai directe fetei, însă, așa cum constatăm, multe dintre ele sunt întrebări care induc un anume răspuns
În bătaia puștii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3656_a_4981]
-
de cultură” de altă dată? Nu lui Eminescu trebuie să-i mulțumim pentru progresul limbii noastre romanești? Una a fost limba română Înainte de Eminescu și alta după el. Cât despre statuia lui Mihai Eminescu de la Montreal, considerată de unii „o urâțenie” trebuie citat Jean Sibelius care a zis: „Nu băga În seamă ce spun criticii; niciodată, un critic nu a ridicat (făcut) o statuie.” Noi o iubim și nu vom avea liniște până nu o vom ridica pe un soclu de
Cum am sărbătorit Ziua Limbii Române la Montreal. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_383]
-
din întâmplare (vorba lui Minulescu), peste coperta unei cărțulii remarcabil de urâtă: Alexandru Odobescu, Scene istorice. Fiind vorba de Odobescu (fac ce fac și tot la el ajung!), bineînțeles că am deschis-o și, după ce m-a frapat o dată prin urâțenia copertei exterioare, m-a surprins încă o dată prin originalitatea copertei interioare: sub titlul clasic odobescian Scene istorice din cronicele românești, editorul - anonim -, sau ,managerul" - și el anonim - al casei editoare peltice ,Stefan" (nu ,Ștefan") orânduise, alături de Mihnea-Vodă cel Rău și
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
exemplu de privire retrospectivă, consemnata în decursul penultimei întrevederi (ianuarie 1948): "Era ceva deopotrivă tragic și hidos în senilitatea lui. Tragicul era invizibil - erau frânturi de gand că declinul este inevitabil, chiar și în cazul unei personalități atât de mari. Urâțenia continuă să se adune tot timpul. Deși îi plăcuse mereu să mănânce bine, Stalin dădea acum dovadă de lăcomie, de parcă se temea că nu-i va mai rămâne o porție suficient de mare din felul lui preferat de mâncare. [...] Intelectul
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Brunelda pe care doi bărbați se chinuiesc ceasuri întregi s-o coboare pe scări, ca s-o așeze într-un cărucior împins apoi de Karl pe străzile orașului către o destinație obscură, probabil un bordel. „Nou în această zugrăvire a urâțeniei obeze”, subliniază Kundera, „e faptul că este atrăgătoare; atrăgătoare în chip morbid, ridicol, dar atrăgătoare totuși; sexualitatea Bruneldei e monstruoasă, la limita dintre respingător și excitant, iar strigătele de admirație ale bărbaților nu sunt doar comice (sunt comice, bineînțeles, sexualitatea
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Lausanne. Schimburi de scrisori au loc între Pavel Chihaia, care călătorise în Grecia, și spiritualul, atipicul boier și fost diplomat Neagu Djuvara, acesta aflat într-un moment de rea umoare.Îi vorbește interlocutorului despre ceea ce i se pare a fi urâțenia străzilor ateniene, astfel devenite încât își fac de râs zeitățile și marile simboluri. („Groaznic, dragă ! Unde ești tu, Afrodita? Unde ești Alcibiade? S-ar zice că s-a adunat toată pocitania europeană și mediteraniană de veacuri în acel colț de
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia să aud era abject, era murdar, dezgustător. Nu simțeam interdicția ca pe un fruct interzis, ci ca pe o intuire a urâțeniei lumii. (Acel resentiment împotriva mai multor femei strânse la un loc și vorbind „ca între femei“, născut oarecum exagerat în prima copilărie, avea să lase în mine urme ciudat de definitive. Îmi amintesc cum pe la 22-23 de ani, când a
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
nu înainte de a ne fi făcut un cont. LUCRURI ROZ Zilele trecute, Simona scria despre fericire. Mai precis, despre nefericirea auto-indusa, inutilă și distructiva. Comentam, atunci, că e greu să îți păstrezi zâmbetul atunci când ești asaltat clipă de clipă de urâțenie, violența și cinism. Chiar și așa, nu am de gând să mă predau cu una - cu două, fără lupta. Am să fac ceea ce fac de când mă știu: am să caut ceea ce e frumos și ce e bun. Am să descopăr
Lucruri roz by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18995_a_20320]
-
contrarii și din când în când de uragane. citat din Marin Preda Prețuirea celor pe care îi iubim e un sprijin, chiar dacă această prețuire nu măsoară exacta noastră valoare. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Frumusețea și urâțenia fizică se metamorfosează și se retrag din fața unor realități sufletești care spectatorului îi scapă. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Cum să plec? Nu pleci când ești alungat. Trebuie să bei tot paharul și, întărit de otrava
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
acest nou incident, din care nu lipseau florile regine ale florilor, Delia înțelesese că nu e de glumit. Cineva o urăște și a găsit această modalitate de a-i transmite ura ce i-o purta. Cum pot deveni florile ambasadorii urâțeniei vieții! De ce? Târziu în noapte, Delia se trezi speriată. Avu un vis care o trimise cu gândul undeva, departe, în copilărie. Visă că draga ei mamă era pe moarte iar ea era încă mică și neajutorată. Se ridică din pat
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
moartea, Cel care înfășori în brațele Tale Pământul și Universul, Cel care ni L-ai Dat pe Fiul Tău să ne mântuiască și pe Ioan să ne boteze, Cel care ne Dai bogăție sau sărăcie, sănătate sau boală, frumusețe sau urâțenie, Ai grijă de sufletele și de corpurile noastre! Îndrumă-ne pe calea cea dreaptă și Dă-ne puterea de-a răzbi printre tenebrele ce ni-i le arată diavolul de multe ori, să nu-i mai fie ispita ademenitoare! Dă-
TATĂL NOSTRU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384149_a_385478]
-
băiețel rău, o adevărată pacoste pentru oamenii din sat. Copiii din cla-să, să se prăpădească de râs spre mulțumirea coanei preotese, care era cu gândul la împletiturile sale, iar Dică, încurajat în povestea lui despre Neghiniță cel rău, plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul și vine Dică sau altcineva ca el cu o poveste urâtă, care se lipește de micile suflete ca un clei mâzgos, greu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
o femeie, dacă te uitai mai bine, frumoasă și Înspăimântătoare, totodată, cu pielea de mătase, Înveșmântată În roba Marelui Judecător coborât pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate nedreptățile și urâțeniile În care ne scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești o dată. Pentru că după ce încercară să-l ascundă și nu reușiră, părinții trebuiră să-l arate, iar vestea se întinse. Bătrânii satului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse cu pas apăsat la pătuț, așteptă ca tatăl să ridice emoționat de cinstea ce i se făcea pânza de deasupra, aruncă o privire înăuntru, spuse cu vocea sa bărbătească: „Da, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Noul posesor și autor al Silogismelor amărăciunii intrase deja pe fir. Și tot așa. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH III climax/final push După dispariția din grădina raiului, Abdulah se pomeni materializându-se într-un loc care depășea orice imaginație. De urâțenie, după cum i se părea lui. Încercând să înțeleagă cum și ce se întâmplă, Abdulah citi reclama uriașului magazin gri care îi apăruse în fața ochilor. Pe el scria UNIREA. Totuși asta nu-l ajuta prea mult, așa că încercă să caute ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
conversația. Întrebările despre micuță, aproape întotdeauna aceleași, și apoi, după o lungă tăcere, îmi spuse aproape șoptind, pe tonul unei sentințe: „Nu a cunoscut răul, s-a dus fără să-l cunoască, în vreme ce nouă, celorlalți, răul ne-a adus atâta urâțenie...“ Apoi s-a ridicat încet, și mi-a strâns îndelung mâna. L-am ajutat să-și pună haina, și-a luat pălăria, iar atunci a privit întreaga sală, parcă pentru a o măsura. Am deschis ușa și i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
omul pe care îl angajezi să facă treaba vede suficient de bine încât să-și găsească propriii butoni. Ochelarii cu lentile ca fundul de borcan, ca aceia purtați de Rolf Vogelmann, trebuie prin urmare să fie considerați dăunători pentru afacere. Urâțenia, pe de altă parte, atunci când se oprește la mică distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie neapărat să constituie un dezavantaj profesional. Astfel că Vogelmann, a cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e neîngrijit, murdar, sărăcăcios îmbrăcat și mai dușmănos decât în acele momente urâte pe care ea încerca cu disperare să le dea uitării. A citit ura din privirea lui și i-a rezistat fără să clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
cangurii puii, Lipit de tine. De mă scapi, mă ascund, Si n-ai să mai știi unde sunt, În coroană unui cireș înflorit, Sau în umbră unui nor pe pământ. Ascunde-ma deci în tine, Peste iarnă geroasă. Prin comparație, urâțenia mea, O să te facă, Si mai frumoasă! Referință Bibliografica: IUBITO SĂ NU MĂ LAȘI SINGUR / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul VI, 18 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea : Toate Drepturile
IUBITO SA NU MA LASI SINGUR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363575_a_364904]
-
pasiunea și iscusința medicală, interferând cu o neexagerată perspectivă de a fi coloana pe care se susține cultura și sănătatea unui oraș care trebuie să scoată în față oameni frumoși la suflet, ce rămân frumoși chiar de-ar fi ca urâțenia să-și edifice digul de piatră între cer și pământ! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Dr. Mihaela Colbeanu. Știință, știință și omenie... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077, Anul III, 12 decembrie
DR. MIHAELA COLBEANU. ŞTIINŢĂ, ŞTIINŢĂ ŞI OMENIE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363254_a_364583]
-
și aprecieri superlative, apari în fața lumii cu tot ridicolul tău, dându-ți astfel, în vileag, și fudulia și prostia. Nu poți ajunge la armonie deplină cu tine însuți, decât dacă te cunoști așa cum ești cu adevărat, cu limitele, defectele și urâțeniile tale, nu așa cum ai dori să fii și cum te amăgești singur că ești de-adevăratelea. Pentru aflarea sinelui adevărat, trebuie să alungi din tine orice urmă de narcisism, de auto-admirație și de mulțumire de sine. Orice concesie pe care
SĂ AFLI CINE EŞTI CU ADEVĂRAT ! de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368358_a_369687]
-
săptămână, o lună, un an” („Lumea din care vin”). Viața, experiența l-au învățat să observe că lucrurile bune stau acoperite, pe când „buruienile” țâșnesc haotic spre cer...O ordine firească nu mai există, bucuria este estompată de tristețe, frumusețea de urâțenie... Mihai Dor atinge, în multe dintre poemele sale, latura socială a existenței umane. Viața de mizerie a omului de rând devine o temă de referință, înscriindu-se în tradiția poeziei de protest social a marilor clasici. Poetul se face purtătorul
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]