351 matches
-
chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. 18. Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că renunță la viața ei pentru mine. Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală, și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea, și Adela e dintre acei care o înfrumusețează. Imposibil! Și e mai bine așa. Chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Tot ce se realizează se împuținează și se trivializează. Relațiile prietenești trivializează prietenia; ritualul - religia; poemul - poezia; creația
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mirosea a clor și a praf de ghips. Acoperișurile caselor sunt cenușii, cimentate, iar hainele se uscau întotdeauna în case, dacă nu voiai să le ai în variate nuanțe de gri-ciment, după o spălare bună. Parcă și fețele oamenilor se urâțiseră. „Cine vine, bă, aici să lucreze la ciment?”, întreba retoric Tămaș, luându-mă de braț pe strada „Occident 200”, singura luminată din Turda, care avea 200 de metri. „Uită-te la fețele oamenilor. Uită-te, bă, la fețe, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
micuțeniilor e complet. Limitele principale ale modelului rawlsian... Ar trebuis să discutăm cu dumneavoastră mai degrabă ca româncă, nu ca filosoafă. Dar sunt una! Ei, haide! Avem nevoie de un subiect mai interesant! Vrem să înțelegem de ce voi, românii, vă urâți copiii. Întreprinderea de Mașini Unelte și Agregate, București. Haide, Mihaela! Ce naiba-i toată treaba asta cu emoționalul, empaticul, naturalul? Unde ne este mâncarea vegetariană? Vin roșu. Paharul cu vin roșu. Crezi că el mai arată încă bine? Șanse egale. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al lui Antonius, servitorii aprinseră torțele, care nu alungară însă fantasmele războinicilor venite parcă din lumea de dincolo. Vă temeți că sunteți singuri? Credeți că doar voi îl urâți pe Vitellius? Eu însumi am trimis mesaje în Britannia, la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho la Bedriacum și au fost trimiși înapoi în nord din cauza ostilității față de Vitellius. Eu însumi i-am invitat și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui se află domnul Jones. Exista o coincidență extraordinară în relația dintre Virgil Jones și Dolores O’Toole: se iubeau unul pe celălalt și le era imposibil să-și mărturisească dragostea. Nu era o dragoste frumoasă, pentru că amândoi erau extrem de urâți. Era nemărturisită, pentru că fiecare din ei fusese atât de grav afectat de experiențele anterioare, încât mai degrabă preferau să-și hrănească sentimentele în intimitatea propriilor suflete decât să le expună ridicolului și unei posibile respingeri. Așa că obișnuiau să stea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă porți hainele unui om căruia îi ceri încuviințarea, nu? Gnomul îi trase lui Vultur-în-Zbor un ghiont scurt în coaste, ținând unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Simioane? Te lasă la tinerețe să crezi că-i frumoasă, colorată și la bătrânețe îți întoarce curul.“ „E frumoasă viața, Nela“, îi răspund, convins chiar că așa și este. „E tare frumoasă. Noi nu știm să o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.). Am mai apucat să văd, În câmpie, și aracii strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când ploua (Înfrunzeau adică) și deodată pretențioși pe timp de secetă; se transformau În sperietori, urâțeau și mai mult peisajul deja trist. Pe timp de grindină, spre exemplu, erau singurele obiecte ce rămâneau cu nerușinare În picioare. În vara aceasta, după eșecul meu la mult comentatul de către dumneavoastră examen de admitere la facultatea de istorie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de teamă, mânie, ură, avariție, încăpăținare, lipsă de control etc., dacă cineva ne va observa corpul astral, va descoperi adevărate schilodiri, deformări ale acestuia ca formă. În astfel de cazuri corpul astral își pierde liniile armonioase, frumusețea și îmbătrânește, se urâțește și se deformează. Culorile lui devin terne, mohorâte dându-i un aer sumbru, trist. Așa cum toate aceste stări dezechilibrante ne deformează corpul astral, tot un efect asemănător îl au și stările de reprimare, de vinovăție și reproș față de propria persoană
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins în vâltoarea vieții într-un avânt tineresc, încrezător și neînfricat, visam
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu atenție pe cei legați în apropierea lui, întrebându-se ce-ar face dacă i-ar mângâia pe creștet, apoi le spuse că îi părea bine că nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Rim nu o putea liniști deplin. - De ce nu vrei să cruți nimic, Nory! . . . Sunt oameni și locuri frumoase totuși! o dojeni Mini. - Mă rog! Părerile și gusturile sunt libere. Eu una cred că peste tot locul frumos, vine omul și urâțește. Iluzia ta nu mă convinge. E naivă pe lângă a Lidiei... A ei era mare, puternică, bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
preocupărilor și bălăceala opiniilor. Unii te fixau, luîndu-te ca punct de refugiu al secretelor pe care și le comunicau despre altcineva. Cei care erau singuri căutau să ascundă cugetările de invidie sau defăimare pe care le aveau, și asta îi urâțea. . . Acolo unde grupul era mai numeros, anecdota și ponosul, din curajul complicităței, aveau un diapazon mai liber. . . Jocul ăsta furios al fizionomiilor, scenele interioare pe care le surprindeai după dosuri sufletești, tot acest fond de decor, combinat cu lumina proaspătă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cetății dreptul săracilor. 13. De aceea, în vremuri ca acestea înțeleptul trebuie să tacă, căci sunt vremuri rele. 14. Căutați binele și nu răul, ca să trăiți, și ca astfel, Domnul, Dumnezeul oștirilor, să fie cu voi, cum spuneți voi! 15. Urîți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
împăratul lor va merge înaintea lor, și Domnul va fi în fruntea lor." $3 1. Am zis: "Ascultați, căpetenii ale lui Iacov și mai mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoașteți dreptatea? 2. Și totuși, voi urîți binele și iubiți răul, le jupuiți pielea și carnea de pe oase! 3. După ce au mîncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea, și-i sfărîmă oasele, îl fac bucăți, ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca și carnea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
care iarăși nimeni - nici măcar cei care credeau În ea - nu o pomenea, căpătaseră aproape cu toții aripi și Învățaseră să zboare, legănați de zefiruri blânde, feriți de vreme rea și cu belșug de rai pe ogoare. Visul, Însă, apucase să se urâțească și, În cele din urmă, să pomeniseră iarăși fără aripi În spinări și cu tălpile În noroiul gras al ulițelor. În acea rătăcire a firii, nea Mitu Păcătosul - căruia, de la Întâmplarea cu aripile, i se spusese și Necredinciosul - nu putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trimis niște oameni înaintea lor, căci li se făcuse mare rușine; și împăratul a trimis să le spună: "Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și apoi să vă întoarceți." 6. Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră urîți lui David, și Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți de argint să tocmească în slujba lor cară și călăreți de la Sirienii din Mesopotamia și de la Sirienii din Maaca și din Țoba. 7. Au tocmit treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți; și împăratul a spus să le spună: "Rămîneți la Ierihon pînă vă va crește barba, și pe urma să vă întoarceți." 6. Fiii lui Amon, văzînd că se făcuseră urîți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la Sirienii din Bet-Rehob și de la Sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca, și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7. La auzul acestei vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
vârsta mea pe care o văzusem până atunci. Și arăta foarte bine. Mă rog, poate că nu arăta chiar așa de bine, dar părea atrăgător în comparație cu restul grupului de bărbați chei, grași și fără nici cea mai mică îndoială extrem de urâți - deși nu spun că nu ar fi fost niște oameni drăguți - care stăteau în jurul mesei. —Droguri, s-a auzit vocea altui bărbat. Ăsta arăta de parcă fusese ars cu acid. Efect care era scos în evidență de ochii bulbucați și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Hasanîmpărtășiți atâtea lucruri! Dacă vă Înflăcărează o cauză, să clădești un imperiu sau să pregătești domnia imamului, nu șovăiți să ucideți ca s-o faceți să triumfe. Pentru mine, orice cauză care ucide Încetează să mă mai Înflăcăreze. Ea se urâțește În ochii mei, Își pierde măreția și se Înjosește, oricât de frumoasă ar fi putut să fie. Nici o cauză nu e dreaptă atunci când se Însoțește cu moartea”. Voise să strige aceste fraze, dar se stăpânise, tăcuse, hotărâse să-și lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am desenat, îmi spune el și îmi arată chipul meu schițat în cărbune, iar eu sunt surprinsă, chiar nu sunt eu aceea, eu nu sunt atât de frumoasă, dar el protestează, ești infinit mai frumoasă, mi se spune mereu că urâțesc fețele, prietenii mei nu sunt pregătiți de Sabat până ce nu îi pocesc eu. Dar pe mine m-ai înfrumusețat, râd eu, și el mă studiază cu încăpățânare, apoi examinează schița desfășurată între noi, ce tot spui acolo, zice el deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă întâmpină mângâierea răcoroasă a unei lumini albăstrui, umede, mă așez pe unul dintre scaune cu o cafea în mână, cine ar fi crezut că așa încep zilele acestea cu hamsin 1, asemenea unui copil născut frumos, dar care se urâțește în numai două ore. Copacii se leagănă în bătaia vântului, mai întunecați decât cerul, fiecare mișcându-se în felul său, exact ca oamenii, chiparoșii melancolici, plopii care dansează ca niște tineri emoționați, cu puțin înainte de răsăritul soarelui, întunericul se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
micuțe, obosite, încercând să unesc cele două capete ale firului. Noapte după noapte o blestemam pe mama, doream să i se întâmple tot ce este mai rău pe lume, să rămână singură până la sfârșitul vieții, să îmbătrânească repede, să se urâțească, și toate s-au îndeplinit. Yotam se trezea și plângea, o vreau pe mami, îi făceam loc în patul meu, făceam loc pentru corpul său grăsun, care se micșora zi după zi, nimeni în afară de mine nu observa că încetase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în timp ce pleca de aici, iar durerea acestei oportunități pierdute parcă mă mușcă de gât, și în clipa în care îmi întorc privirea, ea stă acolo, burta aproape că îi acoperă fața, umflăturile care vesteau apropierea nașterii începuseră deja să o urâțească, șoptește, a fost aici, nu-i așa? Da, spun eu, a fost la Hava, știi că pentru a da copilul spre adopție este nevoie și de acceptul său, ea se scufundă în scaunul din fața mea cu un oftat, îmbujorată din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]