1,675 matches
-
că-i privește de aproape falangele noduroase, vinele dure”. Scopul actului criminal nu este căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro, și Luis este numele prohibit, rușinosul, intimul. Luis, Luis-ul meu, al meu Luis, Luisito, Luisito al meu și-l mănâncă cu sărutări. Îi apasă gura pe gura sa scuturând capul o dată, se desprinde apoi imediat, rămâne privind o clipă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bănui ceva. Însuși don Epifanio n-a apărut mai puțin în fața puținilor prieteni? Trebuie să-și dubleze sensibilitatea. Tu, tu ești adevărata pedagogie, pedagogia mea vie, pedagogia mea și se apropie de ea. Nu-mi pune acest nume atât de urât... E adevărat, Clara, Clara mea, Clarita mea! Liniște. "Dar acest Federico...." gândește Apolodoro, scos din fire de acest foc de armă. Asculți slujba, Apolodoro? Cum vrei tu, Clarita și spunându-i, îi revin în fața ochilor chipurile tatălui său și ale
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe scriitorul nu era atîta mizerie în casă (cu dispreț) Mai bine te-ai rade și tu, că o să ajungi ca ăla urîtul... FANE: Care urît? BUNICA: Ăla de la televizor... BUNICUL: Exact! Ca Păunescu! BUNICA: Nu, frate. Ca ăla din desenele animate. Numai ghioaga-ți mai lipsește. FANE (amenițător): Dacă mă mai bateți mult la cap, o să iau eu și ghioaga. Și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe scriitorul nu era atîta mizerie în casă (cu dispreț) Mai bine te-ai rade și tu, că o să ajungi ca ăla urîtul... FANE: Care urît? BUNICA: Ăla de la televizor... BUNICUL: Exact! Ca Păunescu! BUNICA: Nu, frate. Ca ăla din desenele animate. Numai ghioaga-ți mai lipsește. FANE (amenițător): Dacă mă mai bateți mult la cap, o să iau eu și ghioaga. Și vă dau la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cine mai are nevoie de cultura în România?” Dacă vom continua să fim nepăsători, atunci ceva din adâncul ființei noastre va fi definitiv pierdut. Dostoievsky susținea acest mare adevăr: “În lipsa cauzei și a muncii, apare veșnic dezordinea”. “Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor.” (Psalm 13, 1). * În vederea formării unui om cu un ridicat potențial din punctul de vedere al aportului său social, sunt necesari minim 3 ani de studii superioare. În decursul unui singur an universitar, unui
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
când o vedeau zburând ori Îi auzeau cântecul ei vesel. Într-o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască ceva drag păsării?O colivie bătută toată cu nestemate? Nu. Văzându-se Închisă, ar muri de urât și supărare. O creangă de aur pe care să se așeze? Nu. Ea iubea crengile verzi cu umbra deasă.Se gândi Împăratul, se tot gândi, dar nu găsi nimic. Chemă la el pe toți sfeșnicii din țară, dar nu-l
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Nicoară, o nuielușă de alun? PLOAIA Cu mii și sute de ani În urmă,cică prin lume umblau după bunul lor plac, mulți zmei și balauri.Și erau zmeii răi și urâți.Pe cât erau de răi, pe atât erau de urâți.Sau pe cât erau de urâți, pe atât erau de răi, nu mai știu.Știu doar că făceau numai rele: furau fete de Împărați, mâncau copii și cine mai știe câte.Totuși, dacă vă vine să credeți, aveau și ei prieteni
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
PLOAIA Cu mii și sute de ani În urmă,cică prin lume umblau după bunul lor plac, mulți zmei și balauri.Și erau zmeii răi și urâți.Pe cât erau de răi, pe atât erau de urâți.Sau pe cât erau de urâți, pe atât erau de răi, nu mai știu.Știu doar că făceau numai rele: furau fete de Împărați, mâncau copii și cine mai știe câte.Totuși, dacă vă vine să credeți, aveau și ei prieteni.Ați ghicit? Erau prieteni cu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Împărați, mâncau copii și cine mai știe câte.Totuși, dacă vă vine să credeți, aveau și ei prieteni.Ați ghicit? Erau prieteni cu balaurii.Și vreau să spun că zmeii nu erau nimic pe lângă balauri. Balaurii erau din cale afară de urâți.Aveau câte două, trei, cinci sau șapte capete, aveau aripi pline de solzi tăioși, ochii sticloși și ghiare mai ceva ca de urs. Mereu mereu făceau câte ceva rău... Odată, Într-o vară, zmeii și balaurii s-au gândit să fure
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
par la prima vedere: "ținta la Raymond Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a reda o lecție de morală. }inta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un Ťinvestigatorť al nevăzutelor (s.a.) și nu al aparențelor (s.a.) nemilosului univers tentacular" (p. 27). Analiza lui Mircea Mihăieș nu ocolește nici zonele mai delicate ale
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
mediul înconjurător, ploaia e abluția ritualică a zeului planetar, sau libația ceremonioasă săvîrșită de același zeu în numele regenerării Pămîntului; ploaia e cauza potopului și a cataclismelor; ploaia strică vremea și spulberă buna-dispoziție; ploaia compromite petrecerile și atmosfera festivă; ploaia provoacă urîtul și clima mohorîtă; ploaia furnizează apă nepotabilă; ploaia nu e pentru oamenii veseli și sănătoși; ploaia te indispune și te întristează. Toate aceste verdicte potrivnice ploii sunt respinse de autorul francez, căruia nu-i scapă însă amănuntul statistic că, dată
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
de noi, cu grijă, despre povestea asta și altele nenumărate și asemănătoare, dureroase și greu de digerat, Cucu a spus că, uneori, ca să se salveze de noroiul cotidian, pășește pe propiile fotografii ca pe niște pietre ce-l feresc de urît și de mocirlă. Un drum al unui mare boier, o imagine care vorbește în sine, dincolo de orice cuvînt. Care povestește, altfel, despre porcăriile din zilele noastre. Impardonabile și intolerabile. În mișcare Multe și bune lucruri de citit în VIAȚA ROMÂNEASCĂ
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Europei, creator al limbajului poetic românesc și matrice a întregii modernități literare în România. Mainstream-ul modernist (moderat) reprezentat de cei patru "mari" din interbelic: (1) Arghezi, ca autor al primei "revoluții" posteminesciene a limbajului poetic (revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
altele. Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un stil anacronic, artistul continuă să caute - așa cum a făcut-o și fotografa americană Diane Arbus - nu neapărat realul, ci derizoriul, urâtul, grotescul, sufletul prizonier al cărnii. Cu foarte mici excepții, Lucian Freud este interesat de un univers închis, minimal, cel al unui cerc de rude și prieteni plasați într-un același cadru, cel al atelierului său nord londonez. Artistul și-a
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele și gesturile de fiecare zi, obținând material pentru o analiză rareori întreruptă. Dacă felul în care se proiectează realitatea înconjurătoare, exterioară, este marcat de o luciditate rea, de un hiperrealism lărgind metodic porii urâtului (guri de scurgere astupate cu smocuri, chiuvete în care plutesc fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
sfîșietoare, coordonată, dacă se poate spune așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată muzical. Tema se repetă. Iarăși și iarăși. Actorii își continuă căutarea. Mișcările sînt sacadate, precipitate, unele, repetitive, altele, mișcări spasmodice care ar vrea să alunge urîtul, coșmarul, frica. Încep să mă obișnuiesc cu întunericul. Sînt pe scenă, aproape de frămîntarea lor. Descifrez chipuri și trupuri de actori pe care îi cunosc bine. Le urmăresc corpurile atît de expresive în desenul de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Vasile Iancu Una din metehnele noastre e că uităm prea repede ceea ce nu ne place să auzim despre noi și, în consecință, ne obișnuim cu răul (și urâtul), ca și cum ar face parte, fatalmente, din normalitate. Observăm (dacă observăm) un fapt de-testabil, îl semnalăm (dacă îl semnalăm), uneori, rar de tot, ne revoltăm că acel rău există în fața ochilor noștri, apoi, încet, încet, dacă nu destul de grabnic, ne
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
fatalmente, din normalitate. Observăm (dacă observăm) un fapt de-testabil, îl semnalăm (dacă îl semnalăm), uneori, rar de tot, ne revoltăm că acel rău există în fața ochilor noștri, apoi, încet, încet, dacă nu destul de grabnic, ne cufundăm în răul (și urâtul) de lângă noi. Și ne ocupăm de alte cele. Pentru că, nu-i asa?, viața nu ne cere răgaz și, la urma-urmei, n-o să ne pierdem vremea cu lucruri ce aparțin, de regulă, trecutului. Deși acest trecut este al nostru, face parte
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans la main de la vierge" (Ecrit au dos d'une carte). Inaugurîndu-și creația sub semnul unui clasicism ce avea alura unei adeziuni temperamentale, Ilie Constantin accede la urîtul și dramatismul vieții, ca o riposta la proiectul propriei ființe, dezmințit pe parcurs.
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
unei distanțări de bun-augur. Capeți puterea de a privi lumea cu un ochi indulgent, iar pe semeni cu un zîmbet îngăduitor. Din acest motiv, o cură periodică de stoicism nu poate dăuna nimănui, iar pentru cei care nu mai suportă urîtul vieții, răsfoirea lui Seneca sau Marc Aureliu poate fi salutară. Scrisorile lui Seneca către mai tînărul său prieten Lucilius sunt un exemplu de pledoarie făcută în numele resemnării demne. Așadar, nu simplă resemnare, ci ținuta sobră a unui om asupra căruia
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
al meu,/ Fă și tu ce-am făcut eu." Adică, vai, sinucidere... În rest, muzici, specific național (cam forțate căutările lui Filimon, dar de, sîntem în secolul romantic), distracții etic-estetice ("Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului."). Chiar dacă, într-un stil întrucîtva minimalist, avant la lettre, Filimon se confundă, cînd face recomandări, cu un ghid turistic presat de spațiul tipografic. Nu e mai generos în basme, trei la număr, isprăvite în cîteva file. Primul pe care-l
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
care sunt osândit, numai această colosală enciclopediă a poporului român, numai contactul zilnic cu spiritul unei întregi națiuni, numai satisfacțiunea că fac eu singur ceea ce chiar dușmanii mei au recunoscut că nu poate face nimeni, numai aceasta mă scapă de urâtul ce m-ar prăpădi. După vorba unui împărat roman, simțesc că mă fac zeu, și simțind-o - îmi vine a râde."; Așa ceva nu existase în literatura română și nici chiar în celelalte" (Gustav Weigand). Despre educația în familie: "să le
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
rușini și amintiri penibile." (pp. 220-221). Să reținem și cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]