8,137 matches
-
exprimă esența spiritului românesc este xenofob, atunci și poporul român trebuie sa fie așa! Dar, istorici fiind, nu putem să nu ne referim la contextul general al poeziei și al epocii în care aceasta a fost scrisă. Oare Eminescu îi urăște pe toți străinii, fără excepție și îi preamărește pe toți românii, în chip nediferențiat? Cei dintâi „străini” invocați de Mihai Eminescu sunt rușii: „Din Hotin și pân’ la mare/ Vin muscalii de-a călare,/ De la mare la Hotin/ Mereu calea
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
invocat simbolic, alături de numele celui mai important principe român din Evul Mediu, Ștefan cel Mare, nume de domn și nume de țară românească, menite, împreună - în viziunea poetului - să reconstituie unitatea națională. Ca urmare, trebuie să observăm că Eminescu îi urăște, în primul rând pe „străinii” care ocupaseră partea de răsărit a Țării Moldovei la 1812, apoi pe „străinii” care ocupaseră, în 1775, Bucovina, vatra Țării Moldovei, locul de unde pornise țara, unde erau situate vechile capitale Baia, Siret și Suceava și
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
1775, Bucovina, vatra Țării Moldovei, locul de unde pornise țara, unde erau situate vechile capitale Baia, Siret și Suceava și unde se aflau gropnițele domnești cele mai slăvite și, în primul rând, Putna lui Ștefan cel Mare; în fine, scriitorul îi „urăște” și pe acei străini care, de multe secole, ocupaseră vechea Dacie Superioară, unde fuseseră așezate capitala lui Decebal și apoi a împăraților romani, unde se plămădise sinteza românească și unde „ducele Gelou, un anumit român”, domnise pe la anul 900 peste
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
ai lui Petőfi gândeau și exprimau aceleași idei. Széchenyi István (1791-1860), scriitor și om politic, unul dintre cei mai importanți reformiști maghiari (a dat numele și Bibliotecii Naționale din Budapesta), spunea (la 5 octombrie 1844) în dieta țării de la Bratislava: „Urăsc din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
a dat numele și Bibliotecii Naționale din Budapesta), spunea (la 5 octombrie 1844) în dieta țării de la Bratislava: „Urăsc din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
contemporan cu Alexandru cel Bun, trăitor în „umbra sfântă” a Basarabilor și Mușatinilor”, așa cum îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă sau alta? În schimb, câtă lumină a revărsat asupra omenirii! Vă îndemn să
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Mușatinilor”, așa cum îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă sau alta? În schimb, câtă lumină a revărsat asupra omenirii! Vă îndemn să vrem să vedem această lumină, în centrul căreia stătea poporul său și
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
recuperată, faptele nu. Homosexualul se poate vindeca și sînt multe mărturii, vă sfătuiesc să le căutați pe net în spiritul open-mindedness-ului american, ca să vedeți felul cum persoana prevalează asupra faptei. Iată de ce afirm că eu condamn fapta - homosexualitatea și nu urăsc omul - homosexualul, care, deși dificil, poate fi reparat, așa cum ai repara o mașinărie stricată. Sînt oameni, dar și pacienți în același timp! În altă ordine de idei, „Gget your facts straight”: tratamentele-torturi, la care faceți referire, nu erau cu dedicație
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
bune, nici rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă ești lava azvîrlită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te zbați, să urăști, să lupți, să suferi, să te aperi. Dumnezeu este în afară de lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e dincolo de geologie și de istorie. Nici unii, nici
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
un blues amar ca luna fiindcă ești singur și răul pe care l-ai făcut te ma- ci- nă poate că sunt ultima creatură din lume - îi spun - care se hrănește cu poezie - dar pentru asta nu trebuie să mă urăști nu trebuie să scuipi în etimonul ființei tale dar joia mergi omule în bodegă să-ți bei porția de fiere porția de iad - zice - lasă - îi spun - am altă treabă acum dar el îmi dă de înțeles că pentru noi
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
intrarea în paradisul mititeilor cu bere și muștar și ardea cu piatra iadului toată noaptea rănile din suflet dar ei erau deja doborâți de vis și de viciu de rachiu și de hașiș și lehamite și aiurau: tare mi-i urât URÂT ȘI AMAR URÂT ȘI AMAR și cântecul devenea vaiet și plâns cu sughițuri și muțenie și vara s-a dus și nu ne-am văzut cu adevărat la față n-am avut unul pentru altul nici timp nici nume
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
marilor și esențialelor valori ale Spiritului, dar mă tem că voi fi indolent și în timpul marei zguduiri, cutropit, dominat. ...Sînt plin de uimire, nedumerire, tristețe, față de toate aceste eterne suferinți umane: nostalgia cerului, panica de moarte, blestemul de a ne urî unii pe alții (sau de a ne iubi); cu stelele deasupra capului, cu pămîntul ăsta sub picioare, ce fac eu aici? și ce e asta? Mă întreb prostește: e oare adevărat ce se spune că fața lumii are să se schimbe
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
mulțime Să-ți fie scîrbă să ucizi ceea ce te ucide, dar să ucizi,totuși. Ar rămîne astfel puritatea urii, cu oboselile ei, cu nonsensurile, ai putea salva pe cineva, fără nici un argument, firește, ai putea iubi cu iubirea celui ce urăște și, cu feroce seninătate, trece la o altă stare, la o nouă crimă, în vremea asta, timpul e un mal cu ochi mulți și înțelegători, foarte înțelegători, și așa mai departe Voi merge, astăzi, iar, la Bruges, în veneții și
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
împachetează și pleacă hei, nici urmă de lâncezeală lirică; prin biserici varul crăpat desparte fecioara de prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit din anestezie pe un pat de spital începe purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent admite să traversăm firul de praf. Donatorii de sânge Voci rupte de voci zdrențuite dau buzna spre luminișul
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși pâcle siberiene și iarăși căpitanii tăi profanează mormintele, Vântul din grajduri pizmuiește vântul din crângurile de stânjenei, norii urăsc ploaia, croitorii cei mari din Valahia cos straie noi din mantale vechi, cei ce rabdă și tac încurajează întotdeauna, cei ce urlă n-au nici o părere, suntem lefteri și de crăpelniță. Ieșiți din tunel, prea repede am intrat în biserici
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
după plecarea grăbită a Elenei la serviciu! Dar pe când aici era destul de ușor să pună mâna pe cârpă ori pe mătură și făraș, dincolo, pe foaia de hârtie... De ce nu putea iubi hârtia așa cum învățase să iubească bucătăria? Fiindcă nu urâse destul coala de hârtie? Sau, pentru că nu descoperise acele mărunte tertipuri care te făceau să iubești ceea ce urai? Acel pulverizator al lui Mr Muscle, de pildă.
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
ori pe mătură și făraș, dincolo, pe foaia de hârtie... De ce nu putea iubi hârtia așa cum învățase să iubească bucătăria? Fiindcă nu urâse destul coala de hârtie? Sau, pentru că nu descoperise acele mărunte tertipuri care te făceau să iubești ceea ce urai? Acel pulverizator al lui Mr Muscle, de pildă.
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Emil Brumaru In scrisoarea trecută v-am vorbit, puțin, despre ură. Sentiment încercat deseori, în felurite chipuri, căptușindu-mi aproape întotdeauna viața. Cel mai mult am urît tristețea, durerea, boala. Iată de ce, paradoxal, de cîte ori aveam un pacient a cărui boală se agrava, ura mea împotriva lui creștea! Asta nu înseamnă că nu-l tratam, nu, Doamne ferește, ba chiar mă ocupam intens de el. Dar îl
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
tristețea, durerea, boala. Iată de ce, paradoxal, de cîte ori aveam un pacient a cărui boală se agrava, ura mea împotriva lui creștea! Asta nu înseamnă că nu-l tratam, nu, Doamne ferește, ba chiar mă ocupam intens de el. Dar îl uram, nu-l iubeam! Nu puteam urî microbii sau virușii, uram efectul lor și nu pe cel abstract, din cărți, ci efectul întruchipat într-un biet om. Cînd m-am îmbolnăvit de tbc, am primit totul ca pe o insultă personală
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
de cîte ori aveam un pacient a cărui boală se agrava, ura mea împotriva lui creștea! Asta nu înseamnă că nu-l tratam, nu, Doamne ferește, ba chiar mă ocupam intens de el. Dar îl uram, nu-l iubeam! Nu puteam urî microbii sau virușii, uram efectul lor și nu pe cel abstract, din cărți, ci efectul întruchipat într-un biet om. Cînd m-am îmbolnăvit de tbc, am primit totul ca pe o insultă personală adusă mie de Dumnezeu. Nu exagerez
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
un pacient a cărui boală se agrava, ura mea împotriva lui creștea! Asta nu înseamnă că nu-l tratam, nu, Doamne ferește, ba chiar mă ocupam intens de el. Dar îl uram, nu-l iubeam! Nu puteam urî microbii sau virușii, uram efectul lor și nu pe cel abstract, din cărți, ci efectul întruchipat într-un biet om. Cînd m-am îmbolnăvit de tbc, am primit totul ca pe o insultă personală adusă mie de Dumnezeu. Nu exagerez. Și l-am urît
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
uram efectul lor și nu pe cel abstract, din cărți, ci efectul întruchipat într-un biet om. Cînd m-am îmbolnăvit de tbc, am primit totul ca pe o insultă personală adusă mie de Dumnezeu. Nu exagerez. Și l-am urît. Acum n-aș mai fi în stare de așa ceva. Nu mă rugam lui, ci mie, mi-am impus acel tratament foarte dur, "cura cadaverică", ce consta într-o nemișcare totală, permanentă. A durat trei luni. Apoi încă un an de
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
fel de fachirism, numai că nu pe cuie. Ce gîndeam? Făceam lungi întîmplări, mai ales sexuale, în care totul se sfîrșea cu bine. Și un distih pe zi. Unele din distihurile acelea au intrat în poeziile "Idilă", împrăștiate prin volum. Uram cumplit pe medicul curant! Și merita! El, la rîndul său, ne ura cumplit pe noi! V-am spus sau nu că Dinescu, în ultima lui apariție prin Iași, mi-a învățat fetița, la întrebarea, "Care-s cei mai mari poeți
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
lentoare a mișcărilor: "Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât./ Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză/ Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:/ Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât...". Poet al trăirilor minore și al spațiului domestic, fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale naive fiorul elegiac și frenezia simțurilor, într-o scriitură sugestivă și muzicală, în versuri limpezi, clare
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
care ne crestam, în copilăria iluziei, articulația pumnului și ne sugeam apoi unul altuia din rană seva amară pe care mai tîrziu o scuipam deasupra Suișului Adumim,umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne cu gust de ceață și ne-am înfruptat amîndoi din discursuri și imagini și m-ai lăsat să mă satur de semn, dar apoi
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]