218 matches
-
pentru odihna sufletului răposatei. Sub un felinar orb, doi îndrăgostiți se sărută pe îndelete. Tânăra, îmbrăcată cu o rochie scurtă și vaporoasă, își freacă piciorul de gamba partenerului, în timp ce acesta își face de lucru sub fusta ei, cu mâinile nerușinat urcate sus, pe pulpele fetei. În lumina chioară se poate întrezări un afiș mare, unde un soldat cu cască duce degetul la buze într-o atenționare scurtă, scrisă cu roșu: "Atenție, dușmanul ascultă!". Preocupat mai mult de ceea ce poate fi în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sat, le spusese că e medic și le arătase drumul spre casa familiei lui Bojincă, cel care bea mai multă tărie decât apă, cum comentase el. Opri mașina lângă ele. Fetelor, sunteți două, și știți că sunt medic în sat, urcați, vă duc eu până la gară, să fiu sigur că ați prins trenul. Fetele urcară și el începu să vorbească singur despre bolile pe care le tratase în ultimul timp. Le lăsă la gară, fără să le mai întrebe nimic. Crăița
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
inspira nimic. Când ai văzut-o aici, ideea că între timp a devenit femeie a stârnit totul. În urmă, zi cu zi, ideea a fost confirmată mereu, inconștient, de fapte: de aspectul nou, mai bogat, al frumuseții ei, de temperatura urcată a feminității ei și de cei patruzeci de ani ai tăi, care se agață de viață... Și recunoaște că toate amintirile curate despre fata de altă dată măresc, și ele, tumultul tău din suflet, ca apele cristaline din munte, care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai bine. Urmăriți să vă percepeți pe voi înșivă în timp ce vă cățărați. Cățărați-vă în sus și în afara corpului vostru fizic. Percepeți cum corpul fizic este lăsat în urmă și percepeți felul în care se modifică perspectiva camerei, în timp ce voi urcați din ce în ce mai sus. În cazul în care întâmpinați o problemă în timpul cățărării, căutați o soluție. Faceți tot ce vă stă în putință și continuați să vă mișcați în orice fel puteți mâinile de-a lungul frânghiei. Vom discuta în scurt timp
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
masivă care atârnă în jos din tavan. Treapta cea mai de jos este exact la nivelul brațelor voastre. Cățărați-vă pe aceasă scară, conștientizați cum urcați din ce în ce mai sus spre tavan. Conștientizați cum coordonatele spațiale ale camerei se modifică, pe măsură ce voi urcați din ce în ce mai sus. Simțiți cum urcați din ce în ce mai mult pe această scară nesfârșită. în momentul când ajungeți la tavan, treceți prin acesta și mergeți mai departe.”. Robert Bruce - “Dinamica planului astral, un manual complet pentru călătorii în afara trupului” TEHNICA SCHIMBĂRII PERSPECTIVEI „Aceasta
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
am așezat în partea dreaptă a sensului de mers al trenului și am așteptat. Eram singur în haltă, numai eu cu el. A sosit trenul, Mitică cu Mișu au deschis ușa și, veseli, nevoie mare, au strigat: - Hai, băi, mincinoșilor, urcați, domniile voastre sunt așteptate cu mult drag și dor. Disperat, am strigat: - Mișu, lasă gluma, Gică a leșinat de două ori! Sări și mă ajută-mă să-l urc în tren. Când ne-am văzut sus, le-am povestit ce se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos ; sărit ca din pușcă dintr-o deschizătură de zid, un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Eliade de trecutul lui legionar?), oricât de importante ar fi acestea. Dar problema manualelor alternative este literalmente vitală în acest moment, când, la televiziune și în presă, în fața națiunii, cei mai străluciți cărturari români au fost umiliți de o persoană urcată mult mai sus decât îi este locul și folosită ca o rangă de metal rece pentru demolarea unor edificii culturale ridicate cu trudă și inteligență. Pentru că în acest moment nu există în România o putere capabilă 296 să se opună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
blocuri. Alergară prin ploaie, rugându-se să nu-l ia nimeni Înainte, și săriră Înăuntru. Însă când deschise ușa, Desert Rose descoperi că pe bancheta din spate stătea un bărbat. — O, Îmi pare rău... — Nu e nici o problemă, spuse taximetristul, urcați. Prietena dumneavoastră poate să stea În față. Kitty se trânti pe scaunul din față, Desert Rose pe bancheta din spate. Însă Înainte de-a apuca să spună că voiau să meargă la Muzeul Societății Asiatice, taxiul porni ca din pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se îndepărtează de el - adică de realitatea organică prin care trecutul își constituie singur, în timp, un organism cu metabolism propriu, o moară, o uzină, o industrie... Flux și reflux, în adâncuri, memoria are o mișcare de tangaj, ca vasul urcat și coborât pe valuri. Ceea ce înseamnă, de fapt, că memoria este mult mai adâncă decât nivelul unde se mișcă amintirile și că, acolo, ea „ține minte“ lucruri pe care amintirile noastre n-au cum să și le aducă aminte: nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai înainte că mă îndrăgostisem de tine, adevăru-i că mă îndrăgostisem de ce însemna prietenia cu un tînăr pe măsura mea. După ce te-am auzit spunîndu-i lui Lie vorbele acelea, am început un dialog cu tine. Tot ce făceam, fiecare treaptă urcată, era un raport față de Mihai Vlădeanu, tînărul nemaipomenit, mare cîștigător al Olimpiadei de Fizică pe țară, cum mi te prezentase Lie și cum, de altfel, te descoperisem și eu. Dar, de fapt, tu dispăruseși. Mihai Vlădeanu la care mă raportam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a darului. Însoțirea mâinilor nu este punctul ferm al pornirii spre centru, ci centrul însuși coborât în cei doi și instalare a lor în centru. Ei doi, laolaltă, în contopirea lor, au devenit centru. În jurul centrului nu există nimic; înălțimile urcate, prăbușirile, distanțele pe care-ai apucat să le străbați nu sânt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vulgarității. Cine-ar suporta-o, fără coeficientul ei de irealitate? Gândurile aromate de noblețea sinuciderii... Parc-am înghițit otravă din mâna unei sfinte. Sau am sorbit păcatul din gura unanimă a unei femei pierdute. Unde sînteți, boli ascunse, de nu urcați, fatale și necruțătoare, spre un sânge dornic de spaimă și de nimicire? Tot ce numim proces istoric își are izvorul în suferința-n dragoste. Dacă Adam era fericit cu Eva, nimic nu s-ar fi schimbat în lume. Ispita diavolului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mama, lângă ea: ar mai fi fost nevoie de Încă o mamă bună, ca să ajungem cu capul numai până la brațe - dar de-acolo-ncolo-n-sus? Cât să zic eu că e crucea de mare: aproape cât școala noastră de la Mana. Și asta trebuie urcată sus, pe turlă. De multă vreme se știe, se vorbește: azi are să-i pună cruce clopotniței mari de la Curchi; și are să fie sfințită biserica de vară a mânăstirii - că a trecut peste ea păgânătatea de la răsărit și războiul sfânt dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
citeau numai textul scris și nu aveau imaginea vizuală a scenei. Iar cei doi protagoniști nu aveau de scos nici o vorbă, așa că nu figurau în textul scris. Nimeni nu-și putea imagina în acea vreme, ca o elevă va fi urcata pe masă, în public, să bată step. Ei au văzut scris în programul spectacolului, la această scenă, doar textul unui monolog de acoperire, pe care-l recita cineva în fața scenei (cred că chiar eu) și în care era blamat stilul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
societate este miloasă, aceste femei fără simț și ambițiune națională condescind să vină în ajutorul „des pauvres acteurs roumains“, cu ofranda lor generoasă. O reprezentație de gală fu pusă sub patronajul înaltei societăți, biletele se vând în „societate“ cu prețuri urcate, toți snobii se bat după bilete, fiindcă toată aristocrația va fi acolo. Poporul, care urăște pe aristocrați, n-are cu toate aceste dorință mai vie decât să-i imite și să le intre în suflet. în februarie se dă o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată urcată, aceasta nu-i acordă nici o atenție lui Gosseyn, care totuși n-o scăpă din ochi până nu coborî, douăzeci de blocuri mai departe. "Poate ― conchise el ― au ghicit ce drumuri am de făcut. Mai întâi ― la hotel și apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că de-acolo de sus aveai o vedere frumoasă și că terasele caselor se uneau adesea dintr-o parte, așa încât femeile din cartier aveau posibilitatea de a-și face vizite fără să iasă din casele lor. DA, A SPUS BĂTRÂNUL, URCAȚI. E AER BUN SUS. Au găsit terasa goală, și cu trei scaune. Dintr-o parte, atât cât putea să cuprindă privirea, nu se vedeau decât terase care se sprijineau, undeva, de o formă întunecoasă și pietroasă în care au recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Când Cipriano Algor, întorcându-se după ce dusese păpușile la Centru, traversa satul spre casă, își văzu fiica și ginerele mergând în fața lui. El îi pusese un braț în jurul umerilor și părea că încearcă s-o consoleze. Cipriano Algor opri furgoneta, Urcați, spuse, nu-l trimise pe Găsit pe bancheta din spate pentru că știa că vor să stea împreună. Marta încerca să-și șteargă lacrimile în timp ce Marçal spunea, Nu te supăra, știi cum sunt, dacă bănuiam cum se vor purta, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și În timp ce săruturile pătimașe se țineau lanț (Va nu Îndrăznea să Încerce unul franțuzesc, așa cum Îl Învățaseră cele două profesoare ale lui!), mâna sa Înainta ușor de la genunchiul sub care găsi un loc delicat și cald, către marginea fustiței deja urcată mai sus din cauza momentului aprins, apoi mâna oarecum experimentată a lui Va Își făcu loc pe sub fustița roșie, rămase copleșit de căldura pielii netede și a formei delicate și tari, fata Îi opri pentru o clipă mâna, o prinse În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mergând În picioare și pe hol. Chioșcurile din fața gării aveau atârnate pe sfori, și la geam, covrigi de toate mărimile. Nu lipseau nici câinii... stăteau undeva la umbră. Nu mâncasem nimic până la acel moment, așa că am cumpărat doi covrigi proaspeți. Urcată În tren, am căutat un loc lângă fereastră pentru a putea admira peisajul care urma să se Înfățișeze privirilor, pe tot parcursul până acasă. Vântul adia ușor, jucându-se șiret În pletele timpulului, timp ce se lăsa strivit, uneori de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fuge în direcția aia? — Hotomi. Ce caută aici Hotomi? Hidetsugu își îngustă ochii, încercând să vadă mai bine. Comandantul corpului de lăncieri, Hotomi, se apropie de el și îngenunche. Abia mai respira. — Stăpâne Hidetsugu, avem o urgență. — Zău? — Vă rog, urcați puțin mai sus spre culmea dealului. Hotomi arătă către un nor de praf: — Priviți acolo. E încă departe, dar iese de la adăpostul acelor munți, spre câmpie. — Nu e un vârtej, nu-i așa? În față se îngustează, iar în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să mă ia cu mașina, mă aștepta în fața casei în mașina lui neagră și lucioasă, iar când vedea că vin, cobora întotdeauna din mașină să-mi deschidă portiera, însă nu mă saluta și nici nu mă pupa, îmi spunea doar, urcați, vă rog, apoi tot drumul nu-mi adresa nici un cuvânt, se purta de parc-ar fi fost un șofer adevărat, numai după ce ajungeam la destinație și coboram din mașină, îmi spunea cât de mult se bucură c-am venit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
unul de altul Și surâzând vom adormi sub înnaltul, Vechiul salcâm - astfel de noapte bogată Cine pe ea n-ar da viața lui toată? ...................................................... Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri, Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135} Și-n zenit opri oștirea-i peste armia romană. "Decebal - el strigă-n nouri - îi detun, îi iau în goană Și Danubiul o să bee a lor sacre legiuni". Decebal s-arată palid în fereasta naltă-ngustă, Și coroana
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]