1,632 matches
-
căci dhe, era doar o babă și grele Îi mai erau cojoacele.Ieșise soarele, se anunța venirea primăverii, pe ici colo zăpada Începu să se topească.Baba mergea din greu și nădușea.Își aruncă un cojoc.Și porni mai departe.Urcușul era greu, anevoios, picioarele i se muiau, orele treceau,dar mult mai avea de urcat.Înfierbântată, aruncă al doilea cojoc.Nu-și Închipuise că poiana cu mure era atât de departe.Gâfâia din greu, nădușea, urca,urca.Aruncă și al
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se dezghețară, un pâlc de voinici Îl Însoțea pe Ștefan În urcușul lui pe munte.Domnitorul moldovenilor mergea să-l vadă pe Brad, căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
astăzi, prin mulțimea de oameni adunați din împrejurimi și chiar din depărtări. În afară de schimbul de mărfuri aveau și încă mai au loc adevărate spectacole populare cu muzică, dans sau numere de circ. În timp, târgurile săptămânale și anuale au cunoscut urcușuri și coborâșuri, reușind să dăinuie până astăzi, ca o tradiție veche (probabil cu sute de ani înainte de înființarea târgului), influențând dezvoltarea economică a satului și a comunei Lespezi. Înainte de unire, pământurile din jurul târgului aparțineau familiei Sturdza, care le-a vândut
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
am pornit spre munte. Am urcat o pantă lină până la marginea unui sătuc, unde am dat peste o vilă în stil chinezesc, rânduită cu mult bun-gust. — Mamă, e mai plăcut decât mi-am imaginat, am zis eu, respirând greu din pricina urcușului. Da, este. Mama s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe. — În primul rând, aerul este curat, spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai timpurie ori mai coaptă, a lecuit căderea ce i s-a dat printr-un, rareori dezmințit, chef de înalturi. Totuși, ce deosebire, în rostul literelor noastre, între Excelsior-ul lui Macedonski, din ultimii ani ai secolului XIX și, bunăoară, Urcuș-ul lui Voiculescu... Apărut, acesta din urmă, în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
gîndul de despărțire al ciobănașului, pe care balada ni-l ține secret: "Plecam spre curți eterne cu car de stele zestre/ Dar rămâneau în poartă dureri domesticite/ Și'nchisă în iatacuri, cu brațe rătăcite./ Melancolia lumii se arăta'n ferestre." Urcușul e o rupere, un greu efort sufletesc. Același prin care, în buna școală a autohtonismului Gândirii, pămîntul crește îngeri: A izvorât un sfânt din pământ,/ Nu l-a adus nici pasăre, nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
adevărul trupului tău scump." (Cântec pentru dezbrăcare). Comentariul acestor doruri întîrziate e acela pe care poetul lor, însuși, îl face: "Zâmbește toamna uneori/ Ca un strigoi al primăverii." (Se roagă iubita). Titlul volumului e reluat, la plural, într-o fascicolă: Urcușuri. A cărei dimensiune nu e, cum ai crede, înălțimea, ci lungimea. Subțiere vecină cu spaima, ca a flăcării unei lumînări care se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
unul de celălalt / că sunt una de fapt dar crezîndu-se doi / unul împotriva celuilalt și niciodată de aceeași parte a limitei / Ťcine suferă de claustrofobie nu poate fi prunc / în punga cu bănuți de aur ce umplu cerul de amniosť) / urcușul la muzică atunci cînd ni se scot căștile / de pe urechi și intrăm cu mintea noastră în lume / ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi" (și intrăm cu mintea noastră în lume, ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Pierre Bayard să se întrebe cum de scriitori înzestrați cu un atît de incontestabil talent au putut da naștere unor creații atît de iremediabil stricate. Dacă vom spune că nici un geniu nu este egal sieși și că inspirația lui suferă urcușuri și coborîșuri, nu am face decît să rostim o constatare de bun-simț, dar încă nu am da o explicație în privința cauzei care a dat naștere eșecurilor cu pricina. Iar Pierre Bayard tocmai asta urmărește: să explice în ce constă nereușita
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
lumea fenomenală". Pentru că sunt amândoi purtătorii acestei credințe : pornirea către rău stă ascunsă în oameni, ea poate fi blocată sau activată, oprită sau făcută să debordeze. Mârzea, am văzut, detectase în Dumitrașcu arivismul incipient, semnele poftei de dominare și de urcuș social, premise ale fulminantei cariere politice pe care tânărul jurnalist și universitar o va face, împins de "duhul rău" al lui Mârzea, în Clujul post-decembrist. Nu rămâne însă mult timp pe platoul învingătorilor, al stăpânilor vieții, cum s-ar fi
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de aluviunile subculturii, de vulgaritățile oportuniste și dencontinentele gesticulații sterile a fost pictorul Sorin Dumitrescu. Pe fondul și în prelungirea grupului Prolog, el
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
tocmai definește omul, subiectul, primitorul. Viața, iubirea, familia, suferința, munca, moartea, credința, viciile, prietenia, mândria, eșecul, speranța, copilăria, învățătura, profesia, bătrânețea sunt, în aceste aforisme, temele ce definesc omul: pe cel ce se vrea cu toată ființa asumare de sine, urcuș din starea precară în care este întrupat, iar nu o sumă de perfecțiuni de trecut în contabilitatea cerească. Printr-un aforism omul se poate asuma pe sine, pe când de la un înger ca de la Judecata de Apoi nu se arată dispus
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
receptare critică au destinat-o unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiționalimsului, va îngreuna și el decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă apropiată prin volumul Poeme cu îngeri (1927), urmat de Destin, Urcuș, întrezăriri, cărți axate pe tema destinului, al artistului și al omului. Ortodoxist, pastelist, eticist, mitologizant, poetul nu va exclude totuși celebrarea farmecelor anatomice ale femeii iubite într-o sublimată și totuși mistuitoare posesiune: "Te dezgolesc și-n brațe îți strâng
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
acest du-te vino de grave aserțiuni și descinderi în derizoriu, între conceptul cuprins și pura cădere de zar a rimei obosește / alteori, însă, dă dreptate jocului triumfător, energicei gratuități, procesul se vădește mai complicat decât la prima vedere, cu urcușurile și coborâșurile sale. Un poem precum întâlnire cu fluviul dezvăluie continuitate în viziune, amplitudine, cu cezuri ale necontingentului, probabil premeditate. însă tonul se susține: "Intram ca prin oglinzi virgine/ Goală în gol/ Dar umbra-mi rămânea pe ape/ Și nu
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
află copaia de lemn prin care trece legănat fiecare membru al familiei. M-a surprins de câte ori regizorul se oprește asupra scărilor de lemn, cei doi bunici urcă și coboară scări, cu o anumită lentoare, iar mișcarea lor scandează ceva din urcușurile și coborâșurile dialogului dintre ei. Cu un firesc care a dispărut din cotidianul nostru, cei doi vorbesc despre moarte, glumesc cu ea, dar o și iau în serios pentru că așa cum discută bunicul cu un prieten de aceeși vârstă, moartea te
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
suflete care luptau pe mai multe fronturi erau atenuate de o bucurie ca o binecuvântare, semn că acolo sus se scria ceva despre drumul pe care porniseră, fără ca măcar unul din ei să știe cât va dura acesta și câte urcușuri și coborâșuri va mai avea. Din somnul cel greu și agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu tăcerea ei, nimic nu este mai intim decât tăcerea, și-și spuse că, dacă ar petrece destul timp fără să-și spună nimic, toate lucrurile s-ar rezolva între ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea să coborâm printre râpe. Eu mă tem mai mult de urcușul de la Lutărie - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Avem noi ac și de cojocul lui - a răspuns încurajator Vasile Hliboceanu. Drumul printre râpile din pădure l-au coborât pe lumina slabă a înserării. Pentru că la scurtele popasuri Pâcu pufăia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la 72 de ani, În plină stradă: așa a fost!); Radu Beligan, Liviu Ciulei (care au privilegiul de-a jalona și secolul acesta!) ș.a. Despre toți marii creatori ai secolului XX, domnul Focșa ne spune că nu au avut un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I.Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te Împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care Încurcau/ Încurcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ne trezi că ne întoarcem din drum” - am făcut-o eu pe specialistul... În seara următoare, ne aflam în cabina frânarului, cam pe la coada garniturii. Către ziuă am băgat de seamă că trenul o cam cotea spre răsărit. La un urcuș, unde locomotiva își trăgea cu greu sufletul, am sărit din tren. Apoi... am mai păcălit noi destule marfare, dar de fiecare dată inima ne era cât un purice. Dacă picam în mâinile oricărui rus nu cred că ne ierta... Didina
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu râulețul Vama, și porni, cu odraslele, spre pisc. Avu de urcat una sută patru scări. Trepte din beton,din loc în loc presărate cu băncuțe, pe care eventualii turiști să aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în adevăr, se afla vestita cruce. Ajunse sus, sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
volumului, o cronică din culise a rolului său Hamlet ( colcăind de amănunte profesionale și nu numai), ne face să credem că exista Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului de secol : o copilărie veselă și liniștită, intrarea la Conservator, succes de studentă (premiul I cu cunună!) și debutantă pe scena Naționalului, ucenicia la Gallino - profesor ideal, Întîlnirea cu mari artiști
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă că nu știe ce-l așteaptă sus pe vârful așa-zisului munte. Acestea, în definitiv verzi și uscate, erau idei mai mult prefabricate de care nu mă puteam descotorosi ușor. Prejudecată și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]