1,113 matches
-
A fost un măcel, a fost o oroare, Au fost pagini roșii de gravă eroare, Te-ntrebi cu uimire de om cumpătat Ce minți de nebuni au gândit grav păcat? Te-ntrebi dacă lumea întoarsă spre ea Putea să conceapă urgie mai grea, Cănd roșu și verde jucau rol extrem, Cănd lumi se zbăteau între bombe ce gem O zi minunată de soare-a venit, O zi dintr-un mai în petale-nvelit, S-au stins focuri grele și aprige uri, Popoare
TRIPLA SEMNIFICATIE A ZILEI DE 9 MAI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384413_a_385742]
-
Marea Neagră este ca o femeie năzuroasă. Se supără din nimic și nu știi ce capricii va avea. Furtuna poate ține trei zile, dar poate să se liniștească după o oră-două... Numai să nu bată vântul de la mal când se pornește urgia. Riști să nu te mai întorci, când stihiile s-au dezlănțuit și nu ai fost prudent să pleci spre mal de la primul semnal. Nimeni nu putea ști ce va fi a doua zi... Referință Bibliografică: Pescar pe Marea Neagră / Stan Virgil
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce, parcă, înecată-n fum: - Pribegi prin pânza vieții, voi, purta-mă-veți prin vreun, străin, ungher... sau poate, într-un cufăr vechi, stingher, găsi-ne-vom sfârșitul
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
Era acum în culmea gloriei, avea cel mai mare imperiu din istorie, în urma sa rămăsese o mare de verdeață fără nici o urmă de viețuite umană, prin urmare, o pace desăvârșită și o prosperitate de invidiat, fiindcă puținii oameni scăpați de urgia trupelor sale aveau pământ cât vedeau cu ochii. Adică le îndeplinise dorința lor cea mai fierbinte care-i măcina de veacuri și-i făcea să se războiască încontinuu. Puțini înțelegeau însă măreția înfăptuirilor sale. Nici măcar savanții și înțelepții care veniseră
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
împotriva familiei mele și pățim ca Buha. Fie ce o fi! Trebuie să risc cu Dumnezeu înainte! Îl voi însoți mâine noapte în acea plimbare misterioasă. Facă ce-o vrea cu mine, dar să scape măcar soția și copilul de urgia lor. Poate reușesc să fac un pact cu el să-i lase în pace pentru totdeauna. Dar cum să-i spun Elenei acest lucru? O voi lua cu binișorul și o voi minți că diavolul mi-a promis că totul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
cred că vântul iernii îngheață-n rădăcini copacii... Nu vreau să cred că un copil îndură frigul și angoasa, Așa cum firul ierbii-n vară se pleacă să îl taie coasa... Nu pot să cred că nu se poate să-ndepărtăm urgia lumii, Ce a făcut să moară oameni nevinovați de-a lungul vremii... Nu pot să cred că vorba bună ca roua verii a pierit, C-avem o vorbă de ocară și pentru cel care-a murit... Nu vreau să cred
NU VREAU...NU POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383424_a_384753]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > IARNĂ ÎN LUNA MAI Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Nu vreau să plec iubito, afară e urgie Cu-atâta ură ninge și-i ger cum nu gândești, Că-n os se face țurțuri, orice celulă vie, Mai strânge-mă în brațe puțin, să mă-ncălzești. Te rog nu face patul, azi nu mai merg la muncă Și
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
am crezut minciuna, Că ești unică și una Mai curată decât luna, Când, de fapt, mă amăgeai, Cum de nu te-a durut, oare, Când călcai nepăsătoare Viața-mi pusă la picioare?!... Oare, ce inimă aveai?!...” Greu mi-am stâmpărat urgia, După ce-a trecut magia... Compunându-mi elegia, Azi scriu despre noi: „ a fost”... Lacrimile mi-s uscate, Zâmbetele noastre, toate, Îmi par stări pietrificate Iar iubirea-i... fără rost. Referință Bibliografică: CLIPA FĂRĂ ROST / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
Ca două jumătăți de carne vie, Unul poate mai mult ca celălalt, Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie, Cu picături de viață pe asfalt. N-am înțeles niciunul, niciodată De ce-a fost scris ca să ne fie-așa, Mai mult urgie decît stea curată, Sub care, fericiți, a ne salva. Nu am găsit răspuns la întrebare, Ne-am sărutat puțin sau chiar deloc, Dar ne-am atins uriaș, fără-ncetare, Într-un supraterestru fel de joc. În orizontul nostru de durere
EROI FÃRÃ GLORIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383068_a_384397]
-
accident letal. Aceeași soartă o au și cei trei fii ai săi care, Într-un interval de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În urmă succesori de parte bărbătească, ceea ce echivalează cu stingerea dinastiei Capeține. Dar urgia blestemului lui Jacques de Molay nu se oprește aici: curând, asupra Franței se abat În avalanșă alte nenorociri și catastrofe - foametea, ciuma, devastatorul război de o sută de ani... Sunt templierii victime ale Bisericii de la Roma, care vrea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile și frunzele, ea se încăpățânează să reziste. Dar nu orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în ea. Au trecut peste pădurea din fața mea mari urgii. Astă iarnă, una din cele mai grele din ultimii ani, jumătate din copaci au înghețat. Unii au rezistat în picioare, iar alții din genunchi au continuat să lupte. Cu toții au suportat povara grea a omătului, s-au luptat cu dârzenie
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
să-și țină mîinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească pîntecele. Și toate astea le săvîrșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Religia ortodoxă n-a fost recunoscută cu drepturi egale, alături de religia catolică, calvină, luterană și evanghelică. Preoții ortodocși erau în stare de iobăgie, trăiau aidoma comunității sătești, nu se bucurau de niciun drept. Asupra românilor s-a abătut mai întâi urgia reformei religioase. Nobilii unguri, trecuți la catolicism, voiau să-i atragă și pe români, dar s-au lovit de rezistența credincioșilor ortodocși, a preoților și vlădicilor români. După ocuparea Transilvaniei de către habsburgi (1699, pacea de la Karlovitz), a început atragerea românilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Unde ești popor român? Te lași iarăși tras pe roata, Horia, Cloșca și Crișan, Azi mai pătimesc odată? Și la Putna Ștefan Sfânt Face țării legământ, De urgie să o scape Trădătorii să’i îngroape. Roată, roată și iar roată Țepeș iarăși se arătă Împarte cetele’n două, Pentru viața noastră nouă. Plânge Dunărea străbuna Că azi lumea e nebună Și feciorii dragi ne pleacă, Că e țară
UNDE EŞTI POPOR ROMÂN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363786_a_365115]
-
cei trei magi, (trei păgâni) i-au adus aur, smirnă și tămâie, simboluri privind vița regească a Copilului Sfânt, dar și cele mai căutate produse de pe piața din Egipt, unde familia sfântă s-a refugiat pentru a se proteja de urgia și ambiția morbidă a lui Irod. Desigur că, sunt unii care se pierd în controverse, privind data exactă calendaristică a nașterii Domnului Isus. Însă nici acest lucru nu e important. Esențial este să îl sărbătorim cu adevărat pe Cel care
BUCURIA DRAGOSTEI E O ETERNĂ SĂRBĂTOARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363825_a_365154]
-
vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului, idee abandonată imediat. Acolo era o micuță plajă și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore, doi oameni unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
și-n sfinți în sângele atâtor rânduri de părinți... ....la Gândul Dacic - îngropat în sus de noi zâmbesc ca la-Nviere - după lumi de-apoi... TÂRFA ÎNCHIPUIRII visuri în văpaie - vinuri de beție când se sting în noapte - duhnește-a urgie... părăsind pădurea - turme inorogii au lăsat copacii grei de orologii trec păsări de noapte prin ungherul minții plozii de-ntuneric își ascut iar dinții... suflet singuratic - neguțând izvoare s-a oprit din cântec - și-a-nțeles că moare ...închipuirea-i
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, și lucrul cu care se mândrește omul în timpul lor nu este decât trudă și durere, căci trece iute și noi zburăm. Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale și la urgia Ta, așa cum se cuvine să se teamă de Tine? Învață-ne Doamne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!”. De-a lungul timpului, peste 600 de lucrători creștini s-au format ca oameni desăvârșiți în Biserica creștină
„VETERAN” NONAGENAR PE FRONTUL EVANGHELIEI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362845_a_364174]
-
mai rămaseră să dea o mână de ajutor unor oameni necreștini, care nu puteau ieși din dărâmăturile caselor lor. Ajutorul lor a fost cât se poate de bine venit. Se-nțelege, Theodoros și Artemios nu se puteau da bătuți în fața urgiei dezlănțuite de vulcan, și începură să ia parte la bătălia salvării credincioșilor, dar și a necredincioșilor, din casele fumegânde. Chiar ajunseră în dreptul unei gospodării din înăuntrul căreia se auzeau strigăte de ajutor, focul deja cuprindea casa din toate părțile. Cei
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de bolovani și lavă. Domnul stăvilise urgia! Credincioșii din comunitatea lui Theodoros și Artemios începură să se regăsească unii cu alții. Prin îndurarea Celui de Sus, scăpaseră toți. Însă mulți oameni din localitate plătiră preț mare vitregiilor vulcanului. Se-nțelege, din ziua când fuseseră salvați de pieire
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
Mihnea Turcitul, sub pază La Poartă s-ajungă mesaj otrăvit. Sultanul Murad vede zvon cum se strânge De zisa trădare a Prințului-Domn, Edicule-l leagă în Turnul de sânge Și-l ține în pază, în chin și-n nesomn. Amară urgie în țara turcească, Pedeapsă spre ghiaur se-ndreaptă pe dat`, Căci Beiul Sinan a primit să-l sluțească, Pe Domnul ilustru, frumos și-nvățat. Îl duc pe măgar și oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de nas, Gorgonă
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
și peste limita suportabilității face din credință singura realitate de nezdruncinat, chiar dacă tot suferința aduce uneori și îndoiala. Credința face ca iertarea să fie mai puternică decât dorința de dreptate: Dar dacă totuși, Doamne, vei voi/ să curmi obșteasca veacului urgie/ și dacă sus cumva vei iscăli/ pe-un colț de cer o sfântă amnistie,// de-asemenea, Tu singur ai să poți/ să crești aripi imense de iertare,/ ca să-i cuprinzi în umbra lor pe toți/ câți m-au strivit și
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
a murit Dumnezeu! (Ioan Victor Pica, „Pitești”, p. 467); Ah! Amintirea asta ca pe roată mă frânge:/ pe jos erau risipiți creițarii de sânge -/ plata atâtor și-atâtor păcate... atât de cumplite au/ fost suferințele,/ atât de satanică a fost urgia,/ că mulți din noi în noaptea aceea și-au pierdut/ mințile,/ iar alții și-au pierdut veșnicia.// Din cei ce au trecut pe acolo, numai morții trăiesc,/ asemenea lui, așijderea ție;/ iată de pildă eu, umblu, vorbesc,/ dar viața mea
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
udă ziua în care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e bine ucizi ca inchiziția cu legea în talere o ploaie tristă ca și gândurile mele făurite în urgia clipelor se usuc lacrimi crunte pierd tot ce am astăzi însă îl câștigi tu iubire miresme dulci și negre cuprind zile și nopți și-mi ascult muzică cu tine în gând ultimul cuvânt ce a căzut iubesc gol de suferințe
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
zare e-un licăr ce crește Și simte curajul din nou cum sporește, Căci zarea-i aduce imaginea dragă, Îi vin ajutoare, o armie întreagă. Sub ziduri se simte mișcare năucă, O strajă grăbește blestem să aducă: - Mărite sultan, vin urgiile-n spate! Poruncă de luptă din corturi răzbate. Iar vestea se-ntinde-n cetate și-afară „O oaste de prieteni/dușmani ne-nconjoară” Arcașii îndată pe ziduri se-adună Și strune a moarte în arcuri răsună. Când noaptea-și ridică
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]