402 matches
-
umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe încâlceala de stabilopozi, căci nu-mi imaginam, ci știam că, în umbra fiecărei camere
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unde fusese. Nici măcar nu-i poți spune loc, până când îl inundă simțirea. Și atunci pierde tot nimicul care fusese. Aici e un pat în care trăiește el. Dar un pat mai mare decât orașul. Zace de-a lungul întinderii lui uriașe, o balenă în stradă. O creatură eșuată, lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din ocean revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părea de două ori mai înaltă decît oricine, avea părul castaniu și era maiestuos de suplă de la șolduri în sus. Sub talie se schimba mereu, fiind deseori gravidă. îmi amintesc că-i vedeam bustul ridicîndu-se deasupra curbei stomacului asemeni unei uriașe pe jumătate ascunse de orizontul unei mări calme. îmi amintesc cum stăteam în curba aceea cu spatele sprijinit între sînii ei, știind că fața ei era undeva deasupra și simțindu-mă foarte sigur pe mine. Nu-mi amintesc deloc trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un puști nenorocit, și așa mai departe, amintiri și regrete. Mi se întuneca inima... După un timp, m-am răsucit încet și am privit scara din spatele meu. Pe treapta cea mai de sus stătea neclintită, în picioare, o altă uriașă. Am recunoscut-o imediat, știam și cum o cheamă. Era o faimoasă atletă, o mai văzusem prin ziare și la cinema, în jurnalele de actualități. Ea se oprise acolo și se uita în jos, peste mine. Părea că nu mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pentru cei aflați în afara ei... * La New Delhi un avion indian s-a lovit de un vultur fiind obligat să aterizeze. 17. Întreaga zi am petrecut-o singur. Spre seară am ieșit pe străzi, printre martorii vii și morți ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu hotărâre, scuturând din cap: - Atmosfera ce ne-nconjoară conține mai mult clor decât oxigen, dar de fapt ambele elemente se găsesc în cantități neîndestulătoare. Oxigenul nostru ar fi ca o dinamită pentru plămânii monstrului. Grosvenor își dădu seama că uriașa felină nu se gândea la această primejdie, căci o văzu pășind pe urmele primilor doi oameni pe pasarelă, apoi pe poarta cea mare. Oamenii se întoarseră cu fața spre Morton, care le spuse, făcându-le semn cu mâna: - Deschideți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
moartea. Dar singurul lucru pe care-l realiza cu claritate era o imagine a lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă puteți păcăli făcându-mă să cred că e cineva în spatele meu. Haideți, duceți-vă la ușă aceea. Ochii necruțători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cizmele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a reîntors la grupul de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
său complet, ceea ce reprezintă țelul său. Democrația poate favoriza globalizarea consfințind libertatea la nivelul societății și al individului. Pericolul rezidă în faptul că, dacă globalizarea evoluează sau este percepută drept o creație elitistă a Occidentului, concepută doar pentru a oferi uriașelor corporații accesul la piețe locale, în timp ce se opune reducerii sărăciei și înțelegerii culturale, adevărata promisiune a rețelei economice globale va fi condamnată. Nu avem nevoie de alte neînțelegeri între culturi. Nu avem nevoie de o globalizare care să fie monopolizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cismele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a reîntors la grupul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am văzut din întîmplare cum slovele-au crescut din cale-afară - uriașe. Așa îți tai și tu copilo numele în inima-mi supusă mărunt, mărunt, ca un ștrengar. Și după ani și ani de zile-l vei găsi cu slove-adînci și uriașe. VISĂTORUL Spânzurat de aer printre ramuri se frământa în mătasa-i un păianjen. Raza lunii l-a trezit din somn. Ce se zbate? A visat că raza lunii-i fir de-al lui și cearc-acuma să se urce până-n ceruri, sus
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
care s-a amorezat Londra, ca și Emma, de altfel, care, În premieră, afirmă că Jake e Alesul și pace bună. Omul iese În evidență datorită faimei de care se bucură (ultimul său serial de televiziune a avut rating-uri uriașe și l-a consacrat drept unul dintre cei mai buni cinci În domeniu, iar restaurantul său din Notting Hill e În prezent cel mai tare și mai În vogă din vestul Londrei) și a Înălțimii sale (cînd ai un metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
considera o lungană superstițioasă. Cu mare greutate accepta că Lea era muncitoare și evident binecuvântată de nașterea atâtor fii sănătoși. Dar nici măcar Lea nu era suficient de bună pentru Iacob, care ar fi meritat o femeie pe potriva lui. Nu o uriașă cu ochii desperecheați. Și spunea aceste lucruri de față cu mine! De parcă eu n-aș fi fost fiica mamei mele, de parcă mătușile n-ar fi fost mamele mele dragi. Dar nu le luam apărarea. Când vorbea Oracolul, nimeni nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă cu atenție. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și drege glasul. Numărul unu : Vrea să mute toată corporația Panther În Scoția. S-a dus acolo În recunoaștere și n-a vrut să zică nimic, ca să nu Înceapă să circule zvonurile. Numărul doi : e implicat În cine știe ce fraudă bancară uriașă... — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. De ce spui asta ? — M-am interesat În legătură cu contabilii care au făcut ultimul audit financiar la Panther Corporation și am văzut că, recent, au fost implicați În mai multe mînării de proporții. Lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
s-a apucat să scrijelească de zor În zăpadă semne de-ale lui Selat. Mândră nevoie mare, Nunatuk Îmi zise că În luntrile acelea mergeau la vânătoare cei din neamul lui Cipusik. De vânat, vânau niște animale nemaivăzute pe care uriașa Nunatuk mi le arătă chiar atunci: nici pești nu erau pentru că răsuflau, nici porci nu erau pentru că se scufundau sub apă, și nici urși nu erau pentru că aveau blana prea scurtă. Trecură multe zile așa și, după un timp, mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut sărbătoare pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea care se schimba sub ochii mei. Cea care știa să-mi țină de cald. Urâta uriașă care avea grijă de mutul ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde un fel de plăcută dulceață, de parcă i-ar curge prin piept un pârâu de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Jake purtase prezervativ. Când a doua liniuță de pe testul de sarcină s-a transformat într-un albastru triumfal, primul sentiment al lui Alice a fost acela de teribilă amorțeală. Sentiment care a fost aproape imediat înlocuit de o stare de uriașă și covârșitoare încântare. Sigur, ar fi fost plăcut să fi avut posibilitatea să aleagă. Să fi plănuit sarcina alături de tată. Dar, sincer, date fiind vârsta și ovarele ei, astea nu mai erau decât niște lamentații nefundamentate. Nu era ea incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu trebuie să ne gândim, una-două, la cimitir. - "Odaia mea mă înspăimîntă", își reglă, tot mai intimistă, lunganca, tirul confesiunilor. Doru își mușcă limba. Dorise să spună: - Da. E un rahat de odaie. Cum trebăluia, cu șoldul stâng către el, uriașa scăpără un chibrit. Lumina violentă, ca de acetilenă, îi cutremură băiatului nervul optic. Acomodîndu-se, din penumbră zvâcniră către el balansoarele de pai, radioul cu galenă, pozele sepia și pianina. Madam Nicolici n-avusese aerul că se înnebunea după mobilierul din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de femei adulterine. Și care, cu ușurință, pot fi confundate cu îndemnuri de a scrie despre dânsele povestiri de peste un milion de dolari. 339 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI icoana gazdei sale necesitatea de a-și cumpăra niște pruni, uriașa i se așeză alături, pe taburet și îi șopti ceva. O rugă să repete. - "Te uită cum ninge decembre", repetă fata. Era trist. Madam Nicolici n-o să-i îngăduie, nicicând, să culeagă nici măcar pruni. - "Spre geamuri, iubite, privește", continuă fata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu tocuri de optzeci de centimetri, nu. Toate membrele inferioare ale apariției îi erau descălțate. Și, în plus, de sub cămășoiul de noapte, i se ițeau, de-a dreptul surprinzător, apăsate pe alămurile pedalelor instrumentului, tălpile dezgolite. Tînără! Din două mișcări, uriașa abandonă la preclasici. Nici una, nici două, i se tolăni pe genunchi. Și se porni sălbatecă să pupe și să sufoce la Sinistrat. - Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul meu prelucrător prin așchiere? Așchiază-mă și aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ca și cum i-ar fi stors Sinistratului un frunct zemos în ureche. Îi șopti.) - Haide, treci dincolo! Acuși să mi te arăți!... "Privește savant. Cu inima beată. De iubire." Și-l remorcă după ea. Dincolo însemna camera de baie. În baie, uriașei nu-i trebuiră mai mult de zece mișcări principale pentru a demonta robinetele, pentru a expulza garniturile, pentru a înfunda cu prosoape scurgerile chiuvetei și ale căzii. Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fost exact al dânsei, uimire, chiar de coadă! Îl sprijină, cu nonșalanță, pe grătarul circular al spirtierei. Zăngăne zaharnița. Pipăie, la baza turnului de farfurioare, după un scăpărici. - "Eram să te-aștept prin parc", îi spuse atunci, pe nepusă masă, uriașa. - Nu m-am gândit niciodată c-aș putea să vă expun... unor asemenea probleme. M-ați luat pe nepregătite. Mă simt deosebit de flatat și de îndatorat. Vă mulțumesc mult. 348 DANIEL BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci nici un rău
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]