6,525 matches
-
Dragoș Bucurenci Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate Nu mă angajez ferm, Știu ce înseamnă actuala etapă și fără să mi se urle În ureche, Știu încotro ne îndreptăm cu pași repezi, Îmi dau seama unde am ajuns, Cunosc bine sacrificiile, Un singur gând, un singur țel, o singură voință Mi se pare prea puțin pentru o singură viață! Sunt hăt departe de
Eu, neabătutul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82409_a_83734]
-
Asigurări cu Lecția de prim ajutor. Din păcate, mi-a fost dat să văd cum, după ce o țipă a fost lovită de tren, primul om care se află în apropiere a fugit să-i aducă o lumânare aprinsă și să urle “Ajut-o, Doamne!”, în loc să sune la ambulanță. De prim-ajutor nici nu mai poate fi vorba. Felicitări pentru proiect! Fiecare persoană se poate trezi la un moment dat față în față cu o situație de urgență, în care primul ajutor
Lecţia de prim ajutor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82435_a_83760]
-
Înainte să se însoare, nea’ Cheloo își scotea iubita rockerita și îmbrăcată în piele neagră la plimbare în fiecare seară și o aștepta cuminte în fața postei de la Iancului că un cățel (îl vedeam mereu prin fața blocului meu). În același timp urlă cât îl ținea gură aia că el este mare și tare și nici o femeie nu-l ține sub papuc. Mai departe nu știu ce s-a întâmplat cu el, știu doar că s-a însurat și știu că stă incontinuare prin zonă
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
2 locuri prin Europa și de cele mai multe ori spaniolii ne-au depășit la decibeli, plus că nu i-am vazut să circule decât în haită, cu cățel, purcel. “training-ul” începe încă de la primele ieșiri cu copilul în parc. mamele urlă isteric la copii isterici... probabil că cu cat faci educație la volum mai mare, cu atat o faci mai bine. Cred că tot vanitatea, așa cum spuneam aici http://www.yourway.ro/2010/07/20/puncte-forte/, susține și acest comportamament dăunător
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
pe cutărescu să dea volumul mai mic; Un proverb arab: ” Potcoava clampane doar atunci când are o potcoava lipsa !” Tot asa clămpănim și noi când ne simțim deposedați de tot ce-i “al nostru”. Cred că mai avem puțin și o să urlam unii la alții că apucații !!! Potcoava clampane cînd îi lipsește o caia. Scuze ! Nu știu dacă ține de vreo nație anume bădărănia, că altfel nu pot să cataloghez asemenea manifestări. Bună Dragoș, Subiectul “de ce vorbim așa de tare” cred că
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
mai mult decât atât, copiilor lor le este foame și ei îi privesc neputincioși, nu le mai pasă de uniformă, de legăminte, de principii.Si îi înțeleg, si sunt alături de ei. Și mă bucur că au avut curajul să iși urle nemulțumirea, știind că blaga va da cu ei de pământ. Și sper că toate categoriile sociale să facă asta, cu autorizație sau fără. Noi, poporul, nu l-am autorizat pe băsescu să ne extermine. Și totuși, el o face. În
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
de urmat.Sunt prea obosită și nervoasă acum,după emisiunea de la pro-tv în care ai ridicat osanale țiganilor, ca să fiu mai coerentă,probabil o sa revin.Ti-as dori,doar atât: să stai o lună în blocul meu,cu manele care urlă la maxim,cu gunoi lăsat la ușă, cu copiii analfabeți și needucați ai țiganilor, care nu stiu ce sa mai scornească să te derajeze pe tine ,ca român,să te umilească cu banii lor,mașinile lor,grătarele lor care-ți bagă tot
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
păcat. Chiar dacă noi știm că el e un sac plin cu puroi și căcat. Dar atunci, zău așa, mama ar trebui să plece la muncă în Spania, ca verișoara ei Mașa. Tata stă pe marginea patului, e-aproape vânăt și urlă să îl lăsăm în pace. îi prind capul în mâini și-o pasăre fâlfâie prin încăpere încercând să găsească ieșirea. Tata mă lovește cu mâna lui aspră, păroasă și cade pe pat gemând iar: o, voi de acolo, care ne
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
extrovertit, un om al acțiunii directe. Războaiele acestui estet retractil, cultivat și elitist, lipsit de intransigență (,prea suplu", cum singur se caracterizează undeva), de o sensibilitate și discreție aproape maladive, incapabil să apuce pe cineva de guler pentru a-i urla în față niște adevăruri bine meritate, dar izbutind, cu privirea-i lucidă, receptivă la toate nuanțele, să ia perfect pulsul lumii înconjurătoare și să-i pună de cele mai multe ori un diagnostic just, erau mai degrabă interioare. Ceea ce nu înseamnă că
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
îndeplini. Timpul nu mai exista, dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile pielii, urechea, ca o floare închisă în ea însăși și nefolositoare și începu să urle, să urle ca un apucat, fugind ca ducă-se pe pustii, bătând câmpurile, ca un zănatec. - Auliu, taică, ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
ca iarba din pusta maghiară. Eu voi bate fierul poeziei ca o sabie de sânge Și nici cel puțin a plânge nu voi mai putea plânge! Va fi totul programat de același creier pe meninge Ca lupii de stepă vom urla căci pe plai nu va mai ninge. Domnița postmodernă Drumul până la zid e lung să-l mai parcurg. M-am opintit oricum pe conceptul de drulă. Pe canapeaua ei modernă domnița postmodernă Văzând conceptul cât de falnic e suferă arhaic
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Nora Iuga etc.), pentru Virgil Mazilescu colegii și comesenii săi scriitori constituiau un foarte necesar auditoriu, în fața căruia el își șlefuia oral poemele. Ei erau un fel de gueuloir, cum numea Gustave Flaubert odaia unde el își citea și recitea, urlând (en gueulant) manuscrisul în lucru...
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
cu dezacorduri gramaticale... cu expresii vulgare...cu repetiții neglijente, nedorite, bîlbîieli de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un soi de limbaj de aurolac handicapat... de rocker drogat cu "iarbă" periculoasă... dezlănțuit, violent, cumva dement...urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
și aurolacii în canale într-un musical-horror adevărat care crapă țeasta literaturii și face din tot neoexpresionismul o cîrpă Pentru că am dus la bun sfîrșit un proiect personal făcut din gunoaiele timpului meu, cu față umană & pungi sub ochi, care urlă Pentru că am așteptat inutil Salvarea și ea a venit Pentru voi toți și pentru mine Și ne-a întrebat cîți bani avem în bancă. Ștrumfii alunecă pe gresia udă Cînd a alunecat Zveruța pe gresia udă, cînd i-am auzit
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
pe numele mic. trecem prin memoria celorlalți ca printr-o tabără militară. aici, în adînc, ce veselă-i lumina. ce lin alunecă trupul în faldurile de lut. doar brațul inimii bate zadarnic gongul de întoarcere. doar pulsul cărnii tace și urlă în cuvinte de sfîrșit și început. ploaia din grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
printre tropote de rouă, printre șoapte de cruci. treacă toate, cu sîngele lor irosit în pustiu. unde atotputernică crește nebunia. dincoace de bine și de rău. așa, ca într-o iarnă prost pictată, brațul tău a pipăit, dar n-a urlat: ecce homo. n-a venit, n-a văzut, n-a plecat. n-a întrbat de ziua noastră cea de toate morțile. pe care o tot bem cu paharul crescut direct din mînă. dinții au zburat din orbite, privirile au scrîșnit
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
cu cap de fier. nu mai bocănește de paisprezece ani cu el neliniștit nu e ar putea să bocănească din nou amenințător dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă voiau să-i taie piciorul atacat de arterită diabetică tata urla pe coridoarele spitalului de la mânăstirea dealu. tata a venit din caucaz cu un glonț rusesc în picior tata înjura generalii care au întors armele și i-au lăsat în rusia tata înjura comuniștii care i-au tăiat pensia iovr pentru
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
gingaș doamna omidă vorbindu-i mirat ca Alisa O. Îi place. Ea înfruntă viațamoartea umblînd singură singură cuc și desculță pe plita încinsă a vieții și ea calcă pe moarte ca un om jupuit care intră în mare Pe dig urlă cîinii la lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
a ridicat și-a plâns în cântec. I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână, Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
a ridicat și-a plâns în cântec.I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână,Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ!Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți;Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți...Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă:ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de liliac/ tulburări comportamentale produc insomnia/în astfel de nopți ai plânge dacă ești singur/unii oameni urlă la câini/atunci ai vrea să le ai pe toate. (Primăvara ai vrea să le ai pe toate). Destăinuirile propriilor senzații o scutesc de codificarea mesajului real. De aici și alegerea versului alb, care să reflecte nemijlocit natura, începând cu
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Fățarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]