2,433 matches
-
trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu stă pâne, adăugă unul din ei. Prindeți-o și-aduceți-o în coace. Și dărâmați zidul acesta. Și-atunci, în timp ce zidul se crăpa tot mai mult, Geea se scufundă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
„Ce text echilibrat, lipsit de patetism și de impact trebuie conceput pentru a stopa o crimă? Ce fel de text trebuie compus ca să poată provoca o stopare a unei atrocități? Poate un mesaj, un text , o ruga, un urlet să oprească cruzimea absurdă, oarbă , scîrboasa?”, își începe actrița Oana Pellea apelul pentru salvarea căilor din Letea.
Oana Pellea face un apel pentru salvarea cailor din Letea () [Corola-journal/Journalistic/26365_a_27690]
-
în mesagerii opace,/vindem lumina, cumpărăm lumina,/ pe chipurile noastre înfloresc surîsuri de cămătari,/ dintr-un cer de cifre/ cad peste noi fîșii de suflete numărate,/ imaginea mielului ce se va naște/ se oglindește pe lame de cuțit Nu ajunge urletul,/ nici tăcerea,/ între un da asurzitor/ și un nu indiferent/ cineva, tot timpul,/ se pregătește de moarte Bestia nu are gură,/ ea nu cunoaște sălbăticia,/ e tandră,/ ea îți spune că te iubește,/ și te consumă,/ în fiecare zi îți
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
par că se înțeleg acum, par că se pun de acord, par că se vor ucide, par că se iubesc... Senzația evidentă de montagne-russe se duce amețitor și agitat spre un act sexual violent. Printre lacrimi, gesturi de disperare și urlete, scena se încheie, cu ea rămasă pe podea și el ieșind vijelios pe ușă. Finalul însă nu este acesta: este mult mai șocant...Și ca de obicei, finalul unui film nu se povestește. Se vede. Vă invit să vedeți acest
Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2014 [Corola-blog/BlogPost/98641_a_99933]
-
Să nu o mai aud plângând. Căci plâng viorile pe strune Și-și cântă dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și trag peste dureri zăvorul. Arcușul trage peste suflet O dâră ca o cicatrice Și lasă cioturi și un urlet De vânt nebun prin pădurice. Mă ning petale de cais Și se preling, agonizând, Iar visu-mi moare, interzis, Rămâne vis, în somn, în gând... Referință Bibliografică: Când plâng viorile pe strune / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
cu vocea lui de butoi dogit a început să gâgâie : - Trăiască regele / în pace și onor / de țară iubitor... După ce l-a chinuit până la sfârșit, ne-a invitat și pe noi să cântăm împreună cu el. Dezastru. Mormăieli de neînțeles sau urlete, precum câinele la lună. Domnul Fusulan își astupase urechile, iar pe fața lui schimonosită se citea suferința. - Stop, stop, stop ! că omorâți omul ! Nici nu știți măcar cum să luați tonul. Noroc că am diapazonul la mine. Și a scos
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
urla. Nu am exagerat absolut deloc: urla, nu ridicase vocea, nu țipa. Urla. La o angajată a Casei de Pensii, într-o problemă referitoare la “biroul de decese” sau ceva de genul ăsta. Preț de câteva secunde, m-au iritat urletele omului. Apoi, brusc, am simțit că-l înțeleg. Sigur avea un motiv să urle. Poate venise să rezolve vreo încâlceală birocratică legată de o rudă trecută dincolo și i se dăduseră niște îndrumări halucinante. Îmi și imaginez discuția: - Am o
Vă aşteptăm la 4 dimineaţa, la Casa de Pensii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20120_a_21445]
-
Mi-a placut când i-a tăiat mâna lu’ aia, din cot, și-a aruncat-o în cadă și când i-a scos ficații lu’ ailalta, da’ în rest, nimic interesant. Plus că n-are sunet și nu se aude urletele. - Da, ba, ăștia își bate joc de noi. Anunță că da chestii șocante și dă numai banalități. Ai dracu’, nu stie ce să mai facă să-și vândă ziarele lor de căcat. Niște hoți! Huoo!
Casierita atacata cu un topor! Imagini banal de socante! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20184_a_21509]
-
Unul dintre bancurile mele preferate e următorul: Părinții trebuie să iasă în oraș și n-au cu cine să-l lase pe cel mic. Așa că îi pun un disc cu povești și pleacă. Se întorc peste vreo două ore. Aud urlete, zbierete și bubuituri încă de la intrarea în scară. Urcă repede și intră în casă. Îl găsesc p-ăla mic cu spume la gură, dându-se cu capul de pereți și urlând “Daaaa, vreau! Daaa, vreau! Daaaaa, vreau!”. Și discul: “Copii
Copii, vreţi să-mi spuneţi o poveste, la o cafea? – CONCURS by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20908_a_22233]
-
e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat, Mariana? Mariana bâiguie, sufocându-se: - Domnule primar... domnule primar... Îi arată spre fereastră. Primarul se repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit de lume: - Niiiingeeeee, domnule primaaar, niiingeeee! Se prăbușește pe podea. Se chircește ca un copil și continuă să plângă isteric. Pe ușă năvălesc încă vreo 20 de funcționari
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
început să-nmugurească. Și nu mai știu unde sunt, nu mai știu ce caut. Plec mai departe, cu picioarele goale, prin cenușa fierbinte a dorințelor. Și în timp ce sufletul meu se răstignește pe inimă, încep să cânt din ce în ce mai tare, ca să acopăr urletele lavei în clocot, care îmi țâșnește din ființa preschimbată în crater Ghiocei A fi mai mult decât o părere, măcar nod, dacă nu gordian, unul care să nu se desfacă cu ușurință. Trecerea din este în a fost să se
CRATER GHIOCEI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384197_a_385526]
-
un gând rău și se muncea să scape de el. „Parcă data trecută a durat mai puțin și parcă Floarea nu urlase așa mult” își aminti el. Din casă, la diferite intervale de timp, răzbăteau prin pereții subțiri și ferestre urletele de durere ale femeii, însoțite de îndemnurile dadei Gheorghița. Fătul, parcă hotărât să lupte împotriva unui destin risipit în fumul înecăcios al durerilor, refuza cu îndârjire intrarea în acest destin, prin naștere, fără un motiv medical vizibil. Chinurile femeii au
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Unde crescut-au spinii... Strigarea mea de piatră Să vă ajungă-n prag, Să vă izbească-n poartă, Cioplită-n timp, cu drag... Inima mi se strânge De prădători haini! Pecetluită Soartă, Când Graiul ni se frânge, Pierdut printre străini! Urletul meu de piatră Să vă trezească Lupii! Sub lespede uitată, Să venerați Străbunii! Vă chem, cu Izvoarele, Cu Munții, Pădurile, Cu Soarele și Luna, Câmpiile și Marea: DACIA, Deșteptarea! Cu Lupul Alb, în frunte, Ca Oaste neclintită Stați Daciei de
SFINXUL DIN BUCEGI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384304_a_385633]
-
se facă mari. Trasul de fiare presupune să te duci într-o sală de fitness, să te postezi în fața unei haltere de 400 de kile și să încerci fără succes să o ridici, scoțând niște gemete de nebun și niște urlete de... CONTINUAREA AICI.
Când o să mă fac mare, o să fiu Sportiv by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18421_a_19746]
-
numai Steinbeck m-a mai tâmpit așa în ultima vreme. Nu e vorba doar de ce scrie, ci și de cum scrie. Iar ce scrie nu e haios deloc, din contră, e tragic; dar ea scrie cu dezinvoltura, cu umor, ca să acopere urlete. Mi-am cumpărat și eu cartea chiar în ziua aia, doar că nu e-book-ul, ci prințul. Și am citit. Și, vorba prietenei mele, m-a tâmpit complet. Îmi vine să zic că ba nu, eu aș vrea să mă reincarnez
“Și am adormit, iar, când m-am trezit, maică-mea horcăia lângă mine și a murit” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18459_a_19784]
-
au fost simpatici pe tot parcursul concertului, au interacționat cu fanii, le-au mulțumit de multe ori, au spus că se simt bine aici și că mai vor să revină, ca le mulțumesc tuturor pentru „dragostea românească”, toate în aplauzele, urletele și chiuiturile fanilor. Din bunul-simț nordic și din sângele nostru latin nu putea să iasă decât o seară excelentă, așa cum oricum Apocalyptica ne-a obișnuit la toate celelalte concerte ale sale.
Cum a fost la concertul Apocalyptica [Corola-blog/BlogPost/97213_a_98505]
-
așteptat de ani de zile, se simțea în aer, unitară și puternică. Tobele lui Chad, urmate de basul lui Flea, chitară lui Josh și vocea lui Anthony pe prima piesă au declanșat aproape reflex o rafală de aplauze frenetice și urlete entuziasmate. În prima jumătate a spectacolului băieții de la RHCP au socializat puțin cu publicul: un simplu “Hello, România!” a fost mai mult decat necesar pentru că publicul să explodeze. Isteria generală a continuat pentru aproape două ore de concert, pe fundalul
RHCP cunosc secretul controlării maselor [Corola-blog/BlogPost/97402_a_98694]
-
aripile lor sunt la umăr. Voi ce sunteți ? Un fel de îngeri ? Atunci auzi un sunet bizar, I se transmise, nici el nu știe cum ? Să tacă, să nu mai gândească. Venea cel MARE ! Sunete de neînțeles, nu vacarm, nu urlete, nu sunete blajine. Ceva ce semăna a murmur făcut de izvorul de munte și tunete ce sfârșeau în acorduri de melodii când lente când un fel de rock nebun. Nebunie ! Nu-și putea opri gândul ! Acesta lucra. Creierul său nu
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
cel ce crede că-i un zmeu. E a treia târfa lumii politichia dimprejur, cea condusă doar de mumii bălăcindu-se-n sperjur. Nu ești rău, ești bun la suflet, ești doar un om mai rătăcit, iar durerea ta e urlet - tu, ortacul, cel din puteri sleit. Referință Bibliografică: PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOȘ ȘI KLAUS WERNER IOHANNIS ) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu
PICTORIAL DESPRE „JALEA VIULUI” ( DEDICAT DOMNILOR DACIAN CIOLOŞ ŞI KLAUS WERNER IOHANNIS ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380175_a_381504]
-
își făcea de lucru prin atelierul său de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
-mi, jalnic actor, din nou se visează că-i Nero și-mi dă foc din interior. Și-n timp ce-s o torță de stele în sânge, în ochi și în trup, iar sufletu-n venele mele se zbate cu urlet de lup, din dor mă trudesc să mă rup cu àripi rănite și grele de zborul pieptiș și abrupt. Și vin să m-așez în uimire sub brazda surâsului blând, sămânță de nouă rodire și de-nmugurire flămând. Dar firul speranței
ŞI IARÃŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380241_a_381570]
-
Ion nebunul l-au dus la balamuc... Vara ce a rămas mi-a fost pustie.”); Profesorul ,,X”-ulescu (fost director al institutului, „își urlă numele de fiecare dată când vorbește cu cineva, dar nu vreau să rețin nici nume, nici urlet, nici privirea lui! Mă murdărește de fiecare dată când îl întâlnesc..., privirea lui hămesită, urâtă, mă deprimă... Mi-e frică de ochii acestui om-lup-șacal-murdar-mitocan.”) și, nu în ultimul rând, Mihaela și Mihai (copii de vârstă fragedă, părăsiți de mama lor
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin repetarea sacadată a icnetului existențial ,,Mi-e frică...” - de la: ,, Mi-e frică de întuneric..., de păianjeni..., de moarte...”, până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
forme alegorice și simbolice, făcând din el un poet cu adevărat original. Poeziile lui mustesc de cuvinte cu iz rustic, unde totul capătă un aer rudimentar, vânjos, sălbatic, amintind de pictorul Andreescu: „Sus huiet și bătaie de brazi înfuriați, Jos urlete de ape în scochina adâncă, Mânând din copcă -n copcă nahlapii spulberați, Pe jghiaburi șlefuite în gresia din stâncă... .................................................. Răzbubuie ca-n iaduri un ciocnet de urgii... Bușteni de-a rostogolul se bat cu bolovanii... Prăpastia-i zdrobește cu știrbele
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]