315 matches
-
Dunării), ceea ce poate ridica Întrebări cu privire la amploarea romanizării. Pe de altă parte, jumătatea neanexată a Daciei nu a avut În mod logic cum să fie romanizată (chiar dacă unii istorici susțin contrariul). Rezultatul se dovedește Însă invers punctului de plecare: România, „urmașa Romei“ În această parte a Europei, se află la nord de Dunăre, și nu la sud! În al doilea rând, ipotezele cele mai diverse au teren liber de manifestare, dată fiind sărăcia izvoarelor privitoare la spațiul nord-dunărean de-a lungul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
același punct: voia moștenitorilor. Mai bine zis, lipsa de voință a celor ce au intrat, legal, în posesia unui tezaur pe care nu-l respectă fiindcă nu-l înțeleg. Una-i să moștenești patru boi și alta un muzeu! Singura urmașă a lui Toader Hrib a fost o stră-stră-verișoară. Prin sat se vorbește că prima grijă a noii stăpâne a fost să vândă icoanele străvechi (fala muzeului!) și alte piese având ceva căutare. O fi așa, n-o fi așa oricum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a existat "o fiică nelegitimă a poetului. Ea s-a numit Valeria Sturdza și a fost fiica poetului și a Veronicăi Micle. Marea dragoste a poetului a născut-o pe micuța Valeria la mănăstirea Văratec. Mormântul cu rămășițele pământești ale urmașei lui Eminescu a fost devastat sălbatic de comuniști." Măi, să fie! Punctul de plecare al tărăboiului l-a constituit o mai veche solicitare a sătenilor din Boureni ca școala din localitate să poarte numele Valeriei Sturdza, care, afirmau eminescologii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la vârsta de 84 de ani, figura pe statul de funcțiuni drept cercetător la un institut militar... deși nu mai era de mult în deplinătatea facultăților mintale (pare-se, ca urmare a cruntelor bătăi suferite la Poliția din Shanghai). Prima urmașă a fondatorului Republicii Populare Chineze ar fi fost o fetiță, abandonată într-o familie de țărani la începutul Marelui Marș și niciodată regăsită. Un frate al răposatului Anqing, Mao Anyng, a fost ucis în războiul din Coreea. O fată, Li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
oamenii de bine vor fi alături de noi și la sfat și la muncă.” Adresându-se abonaților, Gazeta Poporului îi îndeamnă să-i fie alături, mai ales cei care au citit Gazeta Bucovinei și Poporul, desconspirând că ea nu-i decât urmașa celei dintâi. Era în dificultate și pentru că „sub același nume mai apărea o Gazeta Poporului” și cerea în noiembrie 1925 corespondenților să trimită scrisorile la actuala adresă a redacției - Piața Ghica Vodă nr.3 sau încasatorului periodicului - Francisc Matușec. De la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Gh. Senchiceanu. La „Note critice” apăreau recenzii ale cărților publicate, ale revistelor și ziarelor apărute, pieselor de teatru jucate în localități. Exista o rubrică a femeii la care Dona Maria își spunea părerea despre diferite probleme, care le preocupă pe urmașele Evei: Primăvara și femeile; O școală de dragoste, unde, spunea susținătoarea ... „se predă arta de a face dragoste”... 134 Urmare dezbaterii pe asemenea teme, sub titlul „Cuvântul unei femei”, Any Stela reproșa dlui G.D.Rc. care, se pare, contestase în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
recupereze adevărul istoric, ”cronologia istorică și politică, activitatea partidelor politice, mărturii istorice, aspecte de viață spirituală religioasă, dicționare bibliografice, portretele reprezentanților științei și culturii românești din Bucovina, memorialistică, demografie, creație literară, artă, etnografie și folclor.” Glasul Bucovinei, revista - se declară urmașa și continuatoarea a ceea ce a fost Glasul Bucovinei, fondat în 1918 la Cernăuți de Sextil Pușcariu și Ion I. Nistor, concluzionând că „românii din Bucovina, aidoma fagilor și stejarilor din Codrii Cosminului, au rădăcini împlântate în adâncul secolelor”, iar recuperarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
SADOVEANU, Mihail (5.XI.1880, Pașcani - 19.X.1961, București), prozator. Este fiul Profirei Ursachi, urmașă a unei familii de răzeși, și al lui Alexandru Sadoveanu, de origine oltenească, avocat. Crește mai mult sub influența mamei, câștigând în casa bunicilor de la Verșeni un contact intim cu lumea satului și cu natura. Urmează școala primară în târgul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în anul 1948, iar fosta URSS, prima campioană mondială în anul 1949, aceste două țări dominând un timp voleiul și la întrecerile feminine. URSS a câștigat multe titluri olimpice și mondiale atât la volei masculin cât și la feminin, Rusia urmașa fostului imperiu sovietic este acum una din marele forțe ale voleiului mondial. Are caracteristic, media de înălțime foarte mare a jucătorilor (ajunge până la 2,05 -2,18 m la masculin și peste 1,95-2,00 m, la feminin), forța de
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
doar acestea îi asigură dimensiunea actanțială, în acest caz bula devenind mai mult decât un atribut și având mai degrabă un rol comparabil cu al desinenței față de un radical).534 Bernard Toussaint consideră și el bulele (pe care le vede urmașe ale filacterelor medievale, ceea ce italienii numesc fumeti) convenția de bază în banda desenată, îndeplinind funcția semnificației acustice, de la sunetul pur (onomatopeea, care, incredibil, poate fi tradusă: cocoșul galic se exprimă "cocorico", în timp ce în versiunea germană vorbește limbi străine prin "kikeriki
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de monede, de vederi, de amante, de poșete etc.")19. Și poate mai țineți minte și că Julius Zimberlan, care face colecție de locurile noi vizitate, a fost, pe vremea aceea, unul dintre cei opt vicepreședinți ai SCC, SCC fiind urmașa lui SCT. "Societatea Colecționarilor de Călătorii a fost botezată așa la Congresul IV, care a avut loc la Bafata, desigur al doilea oraș ca mărime din Guinea Bissau, considerându-se, pe bună dreptate, că denumirea SCT Societatea Colecționarilor de Turism
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
informației * Problemele evaluării în structurile infodocumentare * Catalogare, indexare, regăsire : tradiție și modernitate * Bibliotecă, bibliografie, societate * E-aptitudini în bibliotecă NOUĂ PLEDOARIE PENTRU ÎNVĂȚARE Ultima carte a Nicoletei Marinescu, aceasta pe care o avem acum sub ochi, o reprezintă perfect pe urmașa unei familii de învățători și profesori, în care spiritul didacticii s-a pliat pe înțelegerea superioară a ceea ce înseamnă instituția bibliotecară în rostuirea lumii. Prezența acestor modele în viața ei - așa cum recunoaște des, ușor obsedant - a funcționat ca un impuls
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
putut nici m)car s) se logodeasc), nemaivorbind de cas)torie. Curtarea Franței și a Rusiei, în timp ce fiecare se adapta într-un fel la cerințele celeilalte, s-a finalizat, totuși, prin alianță din 1894, conducând, în mod corespunz)tor, la urmașa să, Triplă Antant), când, mai întâi Franța și Anglia, în 1904 iar apoi Rusia și Anglia, în 1907 au trecut peste animozit)țile care durau de foarte mult timp între ele. Dac) presiunile sunt suficient de puternice, un stat va
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
SOCIETATEA PENTRU CULTURA ROMÂNEASCĂ „MIHAI EMINESCU”, asociație constituită la Cernăuți la 28 mai 1989. Este o urmașă a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, întemeiată în 1865. Membri fondatori (unii desemnați ulterior și președinți) sunt scriitorii Grigore C. Bostan, Vasile Levițchi, Ilie T. Zegrea, Mircea Lutic, Dumitru Covalciuc, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Hostiuc, filologii Lora Bostan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289763_a_291092]
-
fericită (până la urmă), ei nu-i prea plăcea: Otilia îi amintea de o fostă colegă, grasă și urâtă. N-am întrebat pe nimeni din sat dacă-și mai amntește cineva de Otilia Cazimir, temându-mă să nu dau peste vreo urmașă a celeilalte Otilii... Pedalând spre Ion Creangă, primul subiect demn de obiectivul Panasonic-ului meu a fost imaginea unui Oltcit, care cândva avusese parte și de vremuri mai bune, dar mi-a indignat (oarecum) privirea. Cocoșat sub povara recoltei de toamnă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
c-am început să vorbesc prostii! Concluzia este că "specialiștii" cu ochi albaștri nu prea erau grozavi și că soția putea să le dea lecții de "lăcătușerie aplicată" (ar mai fi o concluzie, că nu poți ascunde un secret de urmașele Evei. Până la urmă, tot te dibuie!) Spre sfârșitul lui 1988 și începutul lui 1989, "Dosarul" se mărește ca volum datorită avalanșei de stenograme cauzate de numărul mare de convorbiri ale "obiectivului" cu colegi, directori, "cadre de partid", avocați, în contextul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
toți era, după cum știa toată lumea, jupânul Urs. Dar starețul trăia prea aproape de Curtea princiară ca să nu afle că, În ultima vreme, cel puțin așa se șoptea, Bodo ar fi țintit prea sus, sperând la copila ducelui. Chiar dacă aceasta nu era urmașa legitimă, era totuși o mlădiță a ilustrei familii Zähringer, pentru care ducele plănuise desigur un alt viitor. E drept, Bertold nu știa deocamdată nimic. Poate bănuia ceva. Oricum, dacă ar fi cunoscut povestea de dragoste a celor doi tineri, mânia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o fac și la 40... Se adaugă, de pe urma deceselor timpurii și mai ales a frecventelor divorțuri, reînsoțirea unor inși în puterea vârstei cu femei mult mai tinere decât ei. Soțiile se arată deci mai receptive la nou nu doar ca urmașe ale Evei, ci și ca fiice ale unei noi generații. Conflictele iscate de această împrejurare devin, pentru câteva decenii, o temă esențială a teatrului nostru comic, de la C. Faca până la V. Alecsandri, cu ecouri semnificative și în opera lui Caragiale
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a producției literare a acestui om, precum și toată gloria lui politică. Îi lipsea pe ceilalți de plăcerea de a o omagia, luându-le-o înainte. Nimic nu i se părea mai firesc și, din acest punct de vedere, se credea urmașa celor mai ilustre personaje ale Antichității. Nu voia să vadă că era tot atâta diferență între soția lui Roland și consulul roman câtă era între Brutus al Tri bunalului revoluționar și cel de pe Capitoliu. Toată vremea cuprinsă de avântul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
A căzut într-o tăcere pe care nu căutam s-o rup, neștiind ce ton să adopt. În sfârșit a început să vorbească din nou și mi-a spus că glasul o prevenise că va avea în linia profeteselor o urmașă pe care avea s-o formeze ea și căreia îi era hărăzit să ajungă și mai aproape de divinitate decât ea; pentru că ea se mărginea să audă, iar aceea va vedea! Glasul îi anunțase că această predestinată trebuia să fie o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
destie foarte sinceră: nu mă simțeam chemată la atâta glorie. Ea a pledat în fața mea propria-mi cauză cu cea mai cuceritoare căldură și într-un fel care m-a emoționat până la lacrimi. A rămas convinsă că, dacă nu o urmașă, atunci a câștigat măcar o discipolă, și m-a poftit stă ruitor s-o vizitez cât mai des. În timpul acestei mult prelungite dimineți - pentru că fascinația ei m-a reținut mai multe ore - mi-a povestit cum ajunsese să se afle
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Iulia și Sibiu și care funcționează ca cel mai perfect ceasornic deatunci din 1943, de când s-a înființat până în zilele noastre, numai datorită inițiativei, seriozității și perseverenței acelui grup de fete care a fondat-o fără procese verbale, ca și urmașelor lor de asemenea vrednice fiice ale satului. Atunci în anul acela, în vacanța de vară, un grup de tineri entuziaști, fete și băieți au organizat o foarte frumoasă serbare sătească susținută de un cor de peste 40 de persoane, sub bagheta
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
formele, menținându-și intactă forma. Imunitatea acesteia s-ar explica prin faptul că „odată stabilită, o construcție lingvistică aleasă se transformă inevitabil într-o însușire constantă, putem spune chiar inveterată, a limbii, ceea ce a și condiționat structura gramaticală curată a urmașelor limbii latine” (p. 221). Asupra reconstituirii limbii latine în forme noi materialul lingvistic heteroglot nu a exercitat, crede Humboldt, o influență esențială, înrâurirea limitându-se la nivelul formelor. Înțelegând prin cuvântul autohton doar forma sonoră a acestuia, Humboldt recunoaște că
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui spațiu limitat de constituire a limbii române și în perceperea dialectelor ei ca fragmente dislocate dintr-un întreg pe care îl numește româna comună ca urmașă a latinei populare. Întrucât nu au izvorât din înțelegerea globală a limbajului uman și a constituirii limbilor, toate încercările cercetătorilor de a șubrezi schema istorică devenită dogmă au fost stopate și respinse ca erezii. Pentru aprecierea operei lui Philippide, ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]