741 matches
-
e tot ce se întâmplă să existe, totuși, după părerea lui, acolo jos e, totuși, o altă lume. — Domnul redactor mi-a povestit că dumneata ai reașezat tablourile - mi-a spus într-o seară Engelhard, în timp ce developam ultimele poze cu ursulețul. Le-ai amestecat pe cele mici cu cele mari, ai schimbat cronologia, e o harababură întreagă. Spune că acum e și mai greu să intri în cameră. Asta ne depășește, te-am prevenit, nu-i așa? Dac-ar vorbi, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ai nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho... M-am prefăcut că îi dau un pumn în stomac. Nu era greu de localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea îndesat, dacă e să fim mofturoși, dar extrem de iubăreț. în seara asta arăta la fel de zburlit ca întotdeauna. M-am hotărât să nu-l întreb cum merge cu poezia. Ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă ocup de nenorocitele de lumini. Continuă cu rolu’ tău, eu doar voi încerca să râd și să aplaud la momentele potrivite. — Prea bine, zise el și tonul i se înăspri. Unde ai fost azi-noapte? — Acasă. — Ai un alibi? — Da. Ursulețul meu de pluș. Eram în pat, dormeam. — Și înainte de asta? — M-am văzut cu un client. — Poți să-mi spui cine? — Știi ce? Nu-mi place chestia asta. După ce anume dăm cu năvodul? Spune-mi chiar acum sau nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care costa 10 pfenigi, de genul pe care îl puteai cumpăra la orice colț de stradă. Nu tocmai „Emil și detectivii“. I-am dat cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
EL și Ea s-au văzut, s-au plăcut și s-au căsătorit. În primii ani totul a fost perfect. El o dezmierda cu dulcegării de genul; - Porumbițo, rândunico, pisicuța mea, iar ea la rândul ei îl alinta. -Motănelul meu, ursulețul preferat. Cu timpul au apărut certurile și neînțelegerile și aceste cuvinte s-au transformat în altele, care se refereau la unele animale cam de genul. -Ești un porc, care bea banii cu prieteni prin cârciumi! Un bou care nu pricepe
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
pe burtă și-n gând eu îl bănui cu soricei se înfrupta. eu bineînțeles fac pe discretul și aștept iarăși momentul cu daruri de-acum pregătit la prietenul meu să merg negreșit, păpușele, mașini, baloane, tobițe pentru șoricioaice micuțe fundițe, ursuleți , veverițe de pluș, galant le-am pus până și-un gel pentru dus. pregătit sunt să le fac chiar pe plac de fotbal să facem campionat, mingi am cumparat , pentru porți plase ca ale lor erau nițel roase. premii unul
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se găsesc foarte rar în țară.( În Parcul din orașul Sf.Gheorghe din Covasna). Stau și privesc lacul cu nuferi. Îmi place să aud broscuțele cântând
GRĂDINA BOTANICĂ-IZVOR DE INSPIRAȚIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362808_a_364137]
-
în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile. Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se găsesc foarte rar în țară.( În Parcul din orașul ... Citește mai mult Încă de la început, Grădina Botanică ne deschide porțile. Suntem întâmpinați de aleea în
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
în iederă. Coroana lor se oglindește în reflexia soarelui și pomii își piaptănă ramurile.Parcela dreptunghiulară este decorată de iarbă, într-un felinar cu multe abajoare din flori.Suntem fascinați de pomișorii verzi, în formă de: crocodil , iepuraș și doi ursuleți simpatici.Înaintez pe aleea din stânga și dau de lacul plin cu nuferi albi, care se găsesc foarte rar în țară.( În Parcul din orașul ... II. ÎN OCHII RUBINULUI/ IARNĂ DULCE/ SEMNUL DIVIN, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr.
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > URSULEȚUL DE PLUȘ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului URSULEȚUL DE PLUȘ I. LA ȚARĂ Întotdeauna mi-au plăcut ursuleții de pluș, cei ale căror membre sunt flexibile să le pot roti
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > URSULEȚUL DE PLUȘ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului URSULEȚUL DE PLUȘ I. LA ȚARĂ Întotdeauna mi-au plăcut ursuleții de pluș, cei ale căror membre sunt flexibile să le pot roti după voința mea, cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l țin la piept din
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > URSULEȚUL DE PLUȘ Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului URSULEȚUL DE PLUȘ I. LA ȚARĂ Întotdeauna mi-au plăcut ursuleții de pluș, cei ale căror membre sunt flexibile să le pot roti după voința mea, cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l țin la piept din imaginea copilăriei mele. Cu el îmi petreceam cel mai mult
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
după voința mea, cei maro cu ochi negri, exact ca acesta pe care-l țin la piept din imaginea copilăriei mele. Cu el îmi petreceam cel mai mult din timp, cu el adormeam seara strângându-l, protector, la piept. Acel ursuleț încă se lăfăie pe patul dintr-o cameră unde, acum, nu mai doarme nimeni alături de o păpușă ale cărei picioare stricate au fost înlocuite, de tata, cu trei crăcane de lemn. Mă jucam în fel și chip, scorneam tot felul
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
jocuri. Eram scenarist, regizor și actor, mă maimuțăream schimbând tonalitatea vocii pentru fiecare păpușă care-și intra în rol. Înainte de a pleca undeva, părinții mă-ntrebau ce-mi doresc să-mi aducă, iar eu, fără doar și poate, răspundeam: un ursuleț. Țin minte că și lui Moș Crăciun, pe-atunci Moș Gerilă, tot ursuleț îi ceream. Ursulețul meu se leagă de amintirea bunicilor, tatamare și mamare. Locuiau la țară, erau recunoscuți ca oameni cu carte și aveau o droaie de fini
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
păpușă care-și intra în rol. Înainte de a pleca undeva, părinții mă-ntrebau ce-mi doresc să-mi aducă, iar eu, fără doar și poate, răspundeam: un ursuleț. Țin minte că și lui Moș Crăciun, pe-atunci Moș Gerilă, tot ursuleț îi ceream. Ursulețul meu se leagă de amintirea bunicilor, tatamare și mamare. Locuiau la țară, erau recunoscuți ca oameni cu carte și aveau o droaie de fini. Cine avea ceva de scris, oficial sau nu, la tatamare venea. Doamne, cât
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
intra în rol. Înainte de a pleca undeva, părinții mă-ntrebau ce-mi doresc să-mi aducă, iar eu, fără doar și poate, răspundeam: un ursuleț. Țin minte că și lui Moș Crăciun, pe-atunci Moș Gerilă, tot ursuleț îi ceream. Ursulețul meu se leagă de amintirea bunicilor, tatamare și mamare. Locuiau la țară, erau recunoscuți ca oameni cu carte și aveau o droaie de fini. Cine avea ceva de scris, oficial sau nu, la tatamare venea. Doamne, cât de frumos scria
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
lu’ Zdrâncă. - Da` de Gât Lung ce mai știți? Mai zace? se trezea și Măria lu’ Împîratu să-ntrebe. Noi, copiii, săturați de atâta sporovăială, fugeam să jucăm un pituluș în înserarea și liniștea care cuprindeau încet satul. Referință Bibliografică: URSULEȚUL DE PLUȘ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
mă trezesc tras de halat. Mă întorc și o văd pe Cristina cu lacrimile pe obrăjiori. - Ce s a întâmplat, frumoasa mea? spun eu, ridicând o în brațe. Îi șterg lacrimile și printre sughițurile de plâns aud povestea tristă a ursulețului Pufi care și a pierdut o ureche, care a fost smulsă de frățiorul mai mare, Victor. Doamneee... ce zi am! Încet încet, rezolv toate problemele. Victor își cere scuze, apoi se joacă amândoi, fericiți. Eu promit că Pufi va suferi
CRÂMPEIE DE SUFLET de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363346_a_364675]
-
Deasupra unui vapor. Eu sunt gata de plecare, Mare bucurie, mare ! Nu mă-nălțai nici de-un cot, Ca balonul făcu poc! Tot în poala la bunica Îmi voi sfârși ziulica, Sub al poveștilor miez Închid ochii și visez. 39 .Ursulețul Am un prieten, știe-orcine, Mititel și el, ca mine. Nu știu însă cum se face, Mierea l’-amândoi ne place. El însă e mai sfios, Sau poate mai mofturos, Sau mestecă-ncetinel, Ori mănâncă singurel. Îi dau zmeura și mure Și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine și rău împărțim! Când bunica robotește, Împărțim carnea, frățește. Ursulețul Ursulețului de pluș, M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de capul meu! Nu pot să-l mai mișc de greu, Hei, săriți că nu
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine și rău împărțim! Când bunica robotește, Împărțim carnea, frățește. Ursulețul Ursulețului de pluș, M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de capul meu! Nu pot să-l mai mișc de greu, Hei, săriți că nu-i
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
M-am gandit să-i fac un duș, L-am udat, l-am săpunit Și apoi l-am limpezit. Vai, vai, vai de capul meu! Nu pot să-l mai mișc de greu, Hei, săriți că nu-i de joacă, Ursulețul meu se-neaca! Irinuca Irinuca-i supărată, Prin livadă umblă roată Căutând pe-o rămurica Un măr sau o pară mică. Dar nimic , în van privești, Ramuri goale doar găsești; De-un gând e preocupată Și-n casă intra deodată. Și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Nu știu de ce, dar m-am oprit să mă uit la micuții care nu aveau părinți. Erau doar cîțiva în curte și o educatoare grasă, îmbrăcată cu un halat albastru, îi supraveghea. O fetiță de vreo doi-trei ani, cu un ursuleț în brațe, m-a văzut și s-a apropiat de gard. Vai, ce ochi avea! În clipa aia m-am gîndit că nu o să-i uit niciodată și poate, cine știe, într-o zi, peste cîțiva ani, o s-o zăresc
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
am căutat-o, pînă cînd m-am lăsat cuprins de grijile zilelor și am uitat-o, dar undeva, în adîncul memoriei mele, privirile ei mi s-au întipărit pentru totdeauna. Era slăbuță, firavă, cu genunchii mari, strîngea la piept un ursuleț și avea o lopățică de plastic, galbenă. Observasem că nu se juca cu ceilalți copii, nu zicea nimic, mă privea doar și, cînd i-am întins napolitana, a luat-o cu un gest automat, fără să-și dezlipească privirile de pe
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
candid: - Pleci, undeva? Faptul că doamna Cleo nu a explodat și nici nu l-a ars cu flacăra privirii se datora unei nemărginite iubiri și, mai ales, înțelegeri, față de bunul ei soț, un tip absolut nostim, care semăna cu un ursuleț de pluș. Mă rog, un ursuleț de pluș purtător de portofel dolofan! - Dragă, dar am vorbit doar! Plecăm, eu și June, în excursia de documentare necesară pentru programa școlară! Și nu uita, te rog, de bani! - Aaa, da, daaa... În
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]