852 matches
-
și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure? Oare sufletul meu a îmbătrânit? Oare am fost departe de tine? Poate timpul a urzit capcane urâte, Poate viața m-a împovărat cu tristeți, Poate zâmbetul meu nu mai e atat de sincer, Poate inima-mi plânge. Te chem cu glas inocent de copil Cu suflet de mama, Cu vârsta de adult. Vino, Copilărie, Lasă
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
cu țigănci sâcâitoare din cale afară și tutuitoare, ni le schimbam între noi gratulându-ne și mulțumind Cerului că (încă) existăm. Mai rămânea să pună ”obloane” ochilor pentru a nu mai privi Cerul! La asta se trudea pe „brânci” , pentru a urzi din bezna îndelungatei nopți comuniste „oblonul uriaș” , burlesc și smolit - pentru a zăbreli lumina Universului „amenițător” și veghetor de deasupra, căutând complicități, vinovate sau nu, impuse sau liber asumate. Era în joc o miză prea mare, la care nuse putea
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366935_a_368264]
-
Dilemă” să fie străbătut de idei filosofice de o limpezime clasică și cu valoare gnomică. Poetul se întreabă dacă „are viața un sens, țintă, sau e trecere de vreme?”, cu atât mai mult cu cât idealurile „în adâncurile firii... sunt urzite,/ Parcă-s rădăcini de pom, prin pământuri răzvrătite.” („Dilemă”) „Suflete înrobite” În „Suflete înrobite”, Ilie Marinescu transpune în versuri idei iluministe privind concepția sa despre condiția omenească și despre sensul devenirii istorice. Într-o notă ușor agresivă, poemul prezintă o
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
frunte; Basm care se singur spune). SEMANTISMUL Este, evident, o gândire laterală, neinteresată să se exerseze în liniaritate. Totul este absolut logic, lipsindu-i, însă, atributul tern. Și poetul obține, în felul acesta, o expresie utopică, în raționament de Sfinx, urzită perihoretic - pentru că se împletește, în poezia lui, în „împreună-petrecere”, o sfântă triadă: natură (însemnată de Aer) - biologic (Apă) - divin (Foc-Lumină) - în care elementele particulare sunt interșanjate, încât cosmosul rămâne - după firea lui (unde nu există, între ele, întâietate) - permanent întreg
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
Augustus. Este expus în acest muzeu din 1978. Numele de Isis se traduce prin „Regina tronului“, ea fiind zeița magiei și a vieții. A fost soția și sora lui Osiris, pe care fratele cel rău a vrut să-l ucidă, urzind un complot.... cufăr, fluviu, înec... Dar Isis prin practici magice îl găsește și îl readuce la viață. Astfel a putut da naștere lui Horus, fruct al celei de-a doua vieți a lui Osiris. În textele piramidelor se poate citi
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre Carpați, Oricât i-ar sta hain un Prut în cale, Vibrează inima-i a dor nestins de frați, Urzind în cântec România Mare. De ziua Domniei Voastre, Maestre Vasile Iovu, noi, mirosloveștenii atinși de harul îngeresc ce vă particularizează între virtuoșii care dezleagă vraja lemnului, vă îmbrățișăm cu drag, știind că (raportat la condiția noastră) - deși atât de sus
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
atât de departe - ne sunteți mereu atât de aproape! LA MULȚI ANI, CU SĂNĂTATE! ȘI... Vă așteptăm din nou la noi în sat, Cu naiul Dumneavoastră fermecat, Să sloboziți din el magia ciocârliei Și șoapta din izvorul veșniciei. Referință Bibliografică: URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1301, Anul IV, 24 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
sancțiunea doar, si cu pedeapsa, Adesea, decăzuții nu se-ndreaptă; Satiră drept satâr că de casap s-a Învrednicit a fi mai înțeleaptă... 37.Divide et impera (Dezbina și stăpânește) „Dezbina și conduce...!” e dictonul Acelor dictatori ce prin iscoade Urzesc războaie să-și mențină tronul, Dar și principiul târfelor năroade... 38.Veritas odium paret (Adevărul seamănă ură) De când e lumea-n lume și pământul Și Dumnezu i-a dat grăirii gură, Nu e un râu mai rău decât cuvântul, Ce
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
tulburat abalone absconse în nisipuri albastre forme din lemn chinuit stau reazem și țintă ibisul conturat de maree ciugulște șorțul de frunze bolți din dune pe plajă căldură cu clopoței O altă zi, o altă noapte Vara II Păianjeni vărateci urzesc cuibăriți în alcovuri de stâncă sub un castron de sineală și gălbenuș - pămîntul plutește plesnind în lumina acută umbre de aur prin bolovani scorpioni și șopârle înnoată la soare cactușii se ridică în spații o libelulă dispare la Palatul de
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu mâini efemere, fantome electrice și măscărici dormeau duși în lumi ferecate. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Păianjeni vărateci urzeau cuibăriți în alcovuri de stâncă Sub un castron de sineală și gălbenuș - pământul plutea plesnind în lumina bolnavă umbre de aur prin bolovani Scorpioni și șopârle înotau la soare printre cactușii care trosneau în spații O libelulă se pierdea la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
nu vrei să le dorești, Tu nu te poți abține. Ce e iubirea? E zâmbetul de dimineață Ce nu se spală cu nimic, Ștergi cu prosopul, dar e tot pe față. Ce e iubirea? O fi doar gândul de aseară Urzit din vise ne-mplinite... -Trezește-te! Bea o cafea amară, Adună-ți mintea dintre stele Și ieși afară, E ziuă! Iubirea, las-o pe diseară! Referință Bibliografică: Ce e iubirea? / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul IV, 18
CE E IUBIREA? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349408_a_350737]
-
Unui onorant și drag prieten basarabean) Șoimul cu glia-i scumpă peste Prut - Orheiul îl cunoaște de demult - Iubirea-și cântărește azi în sine, Măsură dând averii strânse-n zile. Adună azi din drumuri răscolite Rodirile-i, cu osteneală rânduite, Urzind însă avid la altă împlinire. Vlăstar de viță bravă, strămoșească, Ales din codrii vajnici de goruni, Stejar crescut în seva-ți românească, Inelele mereu să ți le-aduni, Lăsând în trunchiul Neamului străbun Eterna lui plămadă de Român! Notă: Conf.
ANIVERSARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348042_a_349371]
-
Sonatele lui răscoleau ființa umană în ce are ea mai pur și mai curat... Se cântă Simfonia pastorală... Micheru le atrase atenția asupra celei de a doua părți unde orchestra imita sunetul privighetorii, apoi cucul și pitpalacul; totul aici era urzit din cântecul și freamătul naturii de la țară, la care se adăuga propriul lui zbucium sufletesc. -Beethoven, domnilor, recreează lumea amintirilor...-le șopti Micheru, căutând să fie cât mai scurt în explicații, pentru a nu deranja auditoriul. Sunetele se jucau nestingherite
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > MĂ IARTĂ TU, COPILE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Mi-a fost trecută viața prin patima greșelii Ce-al tinereții val te-ndeamnă s-o urzești, Când nu te lași supus sau pradă îndoielii, Când toate par să fie normale și firești. Te-am lepădat atunci, în gestul meu nedemn Găsindu-mi fericirea... fără să știu că pier... Aveam să aflu-n timp c-atât de
MĂ IARTĂ TU, COPILE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348100_a_349429]
-
destinul ca o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia Dorului. • Fiecare Iarbă verde de-acasă își întinde covorul fascinant făurit sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
focul ceresc, romanța tinereții, surâsul serafic, legănarea mamei, zâmbetul heruvimic, rapsodia harului, duioșia tatălui, mângâierea lui Dumnezeu, îmbrățișarea celui drag, sărutul frumuseții, admirabilul joc al trăirii, matricea omenirii, izvorul dorului, dragostea diafană a iubirii. TEZAURUL FOLCLORIC - dacoromân așterne peste lumea urzită din plămada sa o adiere de miracol, o corolă de lumini, o zare înmiresmată, o Liturghie cosmică. TRADITIA noastră precreștină poartă în ea desăvârșirea, așa cum Creația divină poartă în Sânul ei esența împlinirii. Dacă Numele Domnului este sinonimul DRAGOSTEI, al
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
divină poartă în Sânul ei esența împlinirii. Dacă Numele Domnului este sinonimul DRAGOSTEI, al Fecioarei MARIA, ca aură a Frumuseții absolute, DRAGOBETELE oglindește Prietenia, ca pe o savoare a sufletului său. Vocația Românului-Dragobete este de a zămisli Candoarea, de a urzi Frumusețea, de a întrupa Adevărul, de a încânta Dorul, de a întruchipa pe cel Drag. Doina Dacoromânului - Dragobete, ca o harpă a paradisului transformă sufletul într-o lumină răsfirată dintr-un joc zamolxian orchestrat de Mâna Celui Care ne-a
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
calm Moș Vreme. - Dumnezeu? se înfurie Iarna. O sperietoare cu care chinuiești lumea de-o veșnicie. Ai pus mâna pe vârtelnița asta, ai găsit proastele care să se chinuiască cu lucrarea ta besmetică și, cu toanele tale de nebun periculos, urzești viitorul fiecăruia cum îți trăsnește țeasta ta de zevzec! Moș Vreme se uită cu milă la ea. Înțelepciunea lui nu-i permitea să-i răspundă pe măsură. Îi zise: - Pesemne că o mare îndoială te-a îndemnat să vii la
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
zvonurile tale? “Aha! Asta era!” își zise Moș Vreme, care-și aduse aminte de vizita lui Mărțișor. - Hei, frumoasă prințesă din Țara de Fum, țara Vânturilor Veșnice, îi zise Moș Vreme, este o greșeală când află viitorul cei cărora le urzești destinul. Mereu m-am ferit să le spun viitorul pentru că fiecare dorește să-l schimbe și să-l facă precum îi este dorința, în zădărnicirea lucrării mele. - Atunci, îl certă Iarna, ce nebunie te-a îndemnat să-i spui unui
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
tot le-aș fi aprins un licăr de speranță. - Speranța, deci! Asta era! spuse rânjind Iarna. Te-a cuprins mila de ei, boșorogule, și i-ai amăgit cu “un licăr de speranță”, o minciunică, să plece liniștiți. - Viitorul ce-l urzesc nu este “minciunică”, nechibzuito! El este scris în legile Firii din cărțile Marelui nostru Creator. - Minciuni sfruntate de-un boșorog senil! Tot mai insiști că ursita mea e să fiu de Primăvară învinsă? Află, moșneag nenorocit, că legile tale mint
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
am alungat-o pe cea care ai ursit-o să mă învingă. Și chiar dacă în cartea ta sunt scrise aceste prostii, voi ști să mă bat nu numai cu Soare-Împărat, dar și cu Dumnezeu, Creatorul tău, și voi întoarce destinul urzit de tine în favoarea mea. Moș Vreme s-a uitat uluit la ea.Nu-i venea să creadă ce-i auzeau urechile. Ridică ochii în sus, împreunând mâinile a rugă și zise: - O, Doamne, Creatorul meu! de ce m-ai pus ca să
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
de tine în favoarea mea. Moș Vreme s-a uitat uluit la ea.Nu-i venea să creadă ce-i auzeau urechile. Ridică ochii în sus, împreunând mâinile a rugă și zise: - O, Doamne, Creatorul meu! de ce m-ai pus ca să urzesc Destinul acestei lumi? De ce atâtea împotriviri ale tiranilor de pretutindeni și din toate timpurile? De ce nu-și dau seama că prin nelegiuirile lor strică armonia și echilibrul rostuirii Tale? Dă-le măcar înțelepciunea să-nvețe din istoria tiranilor căzuți! - Nu
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
apoi s-a închis în sine și nu a mai dorit să vorbească cu nimeni. Nopțile se zguduia de plâns și uda cearceafurile cu lacrimile sale, zilele le petrecea izolată în cameră. Profund lovită și mânioasă, Zala a început să urzească planuri de răzbunare. Fusese rănită de moarte, în cel mai nobil sentiment, iar lumea avea să cunoască în curând și o altă latură a ei: cea rea, cea întunecată, cea lipsită de îndurare. Fiindcă avea să se arunce asupra victimei
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
absolut nimic - și s-a temut că ar putea să moară. Regele era plecat la vânătoare și, când s-a întors, după ce a servit o masă copioasă, a cerut să vorbească cu Soraya. „Spuneai că fiica mea, Rashia, ar putea urzi un complot împotriva mea. Nu știu dacă să te cred sau nu, dar promiseseși că îmi spui cum i-aș putea dejuca planurile”. Soraya și-a plecat privirea în pământ, în semn de respect, apoi și-a ridicat-o către
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]