353 matches
-
oprit, m-a împins spre o vitrină (era chiar de la „Tic-Tac“) și a izbucnit în râs. — Uită-te să vezi ce față de bou ai! Îți place? Ești curajos? Ce naiba ești? Dincolo, în local, la o masă lângă fereastră, un domn uscățiv, osos, cu o față de tuberculos, pământie, se juca cu un pahar cu băutură. Îl ținea între palme și-l învârtea ușor pe masă, de parcă ar fi vrut să-l încălzească. Peste mulți ani, când aveam să vin și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însoțindu-le cu o gesticulație bogată, toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme de mustață prost epilată). Mi-au dispărut toate emoțiile când am auzit cum vorbesc franțuzește ceilalți ghizi, așa că, de-a lungul excursiei, ne-am Înțeles de minune prin tot felul de eforturi nelingvistice. La Voroneț, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
servească de prima imagine, cea mai concentrată și, deci, În mod fatal mincinoasă. Se numește Radu A. Grințu. S-a născut În anul 1949 și nu știe unde. A crescut În satul Burlești unde a fost Îngrijit de o femeie uscățivă și tăcută căreia el Îi spunea mamă. Această femeie avea un frate În orașul București. El Îl credea unchi. I se spunea Vergu. Când ultima lui „mamă“ a fost găsită moartă În marginea râului (spălase rufe toată ziua), unchiul Vergu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și flori. Ascunsă între pomi, o casă albă, bătrânească, cu cerdac de lemn, plăcută și încăpătoare, adăpostește somnul cel dulce de dimineață, al nepoților. Bunicul se trezise din zori și tocmai isprăvise treburile casei. Era un bărbat nu prea înalt, uscățiv, cu părul cărunt, frunte înaltă brăzdată de cute adânci, cu ochi blânzi care trădau înțelepciunea strânsă de-a lungul vieții. Pregătea calul și căruța pentru a pleca în pădure, când cel mai mare dintre nepoți și-a făcut apariția în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai puțin decorative pe scaune. Printre ele, Pran observă persoane cunoscute; sud-americanul, ciclista goală și bărbatul îmbrăcat ciudat, care a sosit în dimineața asta cu cuferele de pe vapor. Maiorul Privett-Clampe se află în mijloc, o umbră corpolentă printre alte umbre uscățive. Nimeni nu observă când intră Pran. — Te rog, zice prințul Firoz turnându-i lui Privett-Clampe un scotch. — Mulțumesc, bătrâne, răspunde maiorul nervos. Deși îi este recunoscător lui Firoz că i-a oferit ocazia să deguste whisky-ul de import, individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
praf, iar vasele de lut se aud zăngănind la fiecare hârtoapă sau șanț de pe drum. Bivolul familiei Singh, căruia nu i s-a dat un nume, trage la jug și-și folosește coada pentru a alunga muștele de pe picioarele sale uscățive. Femeile satului spun că olarul Bishen Singh nu-i așa un om deștept. Nu e bun decât să facă băieți. Șase la număr, dintre care doar doi au murit. Asta n-ar fi mare ispravă, pentru că toți au moștenit mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Oxford îndreptându-se spre locul prelegerii, etalându-și uniformele negre, lucioase. Levine spune că totul este doar o conspirație împotriva spălatului. Se poate purta același guler mai multe zile. —Uită-te naibii pe unde mergi! A dat peste un tânăr uscățiv, care a ieșit din Trinity, sprijinindu-se într-un baston. Mormăie niște scuze și se grăbește mai departe. Fantomă. În Oxford sunt multe, care au luptat în război, apoi s-au întors. Au tendința de a trăi cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că a fost o tânără arătoasă pentru că urmele frumuseții adolescentine s‐ au păstrat până la împlinita maturitate și chiar după aceea. Chipului îndrăgit al mamei i se alătură cel, la fel de îndrăgit, al tatei, care era un bărbat înalt, cu trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit. Calmul, răbdarea, înțelepciunea și căldura lui sufletească imprimau vieții noastre de familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
intervină, cu o iuțeală neșteptată pentru gabaritul său, Kaan se înfipse cu mâinile în gâtul tânărului, care se afla singur pe latura opusă a punții de comandă. Trei oameni reușiră cu greu să ridice tonajul devastator al Gardianului de pe trupul uscățiv din fața sa. Încă mirat că se ridicase de jos având aceleași dimensiuni, Angir se repetă: - Situația nu este atât de imposibilă pe cât pare. Voi părăsi nava împreună cu Kaan și oamenii lui, iar dumneata, căpitane îți vei continua călătoria în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de orice. Ei bine, în trenul acela nenorocit, puțind a latrină, stăteam ghemuit, ca o jivină congelată, când, dintr-odată, văd cum se apropie, cine credeți... Sau acum un an, în Marakesh, la hotelul extraformidabil, în confortul extracostisitor, același străin uscățiv, ducând în lesă, ce credeți, un guzgan dresat. Un guzgan îmbrăcat la cel mai scump croitor din Londra, perfect stilat, dresat, gata să atace. Acolo, în amurgul acela miraculos... Sau acum o săptămână, la Copenhaga, la hotelul Copenhaga, la coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
propun eu. Așa, dacă tu vrei mâncare italienească, eu pot oricând să-mi iau chinezească. Zonele astea sunt cea mai mișto invenție din lume, nu crezi? Ne îndreptăm spre restaurante. Amy e atât de slabă, încât o invidiez. Nu e uscățivă sau așa ceva, dar are o talie perfectă, picioare lungi și brațe subțiri. Seamănă cu o prietenă de-a mea, Kerry, care mă sună mereu să ieșim să mâncăm. Kerry mă târăște mereu la restaurante, deși nu mănâncă decât vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ud, să i‑l usuc cu foehnul și să i‑l dau pe spate cu puțin gel. Și... nu‑mi vine nici mie să cred. E alt om. — Tarquin, arăți trăsnet! zic, și nu mint deloc. E la fel de slab și uscățiv, dar parcă nu mai are aerul ăla ușor tembel, arată chiar... interesant. — Pe bune? spune Tarquin, uitându‑se în oglindă. Pare sincer șocat - și poate că am fost puțin prea brutală cu transformarea asta. Dar sunt sigură că peste un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mari. De fapt, arată de parcă i‑ar fi destul de greu să‑i închidă. — Bună ziua! spun, ridicându‑mă jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le stivuiește În punga de plastic pe care Antonio are s-o arunce. Uscățivă, chiar urâțică, atrăgătoare, câteodată, În feminitatea ei fragilă, de care nu este conștientă, pentru că mintea Îi este mult mai intensă decât simțurile. Cară alte farfurii curate, salata, brânzeturile, fructele, Înghețata, se mișcă repede și Îi face lui Antonio semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în frâu o asemenea trupă, fusese nevoit să facă uz de toată experiența sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de îndoială: — Toți tuaregii sunt la fel când poartă vălul, dom’ sergent. — Dar ar putea fi cel care a înnoptat ieri aici? Negrul cel scheletic răspunse în locul lui. — Ar putea fi, dom’ sergent. Am fost și eu atunci. Era înalt, uscățiv, cu o gandurah albastră, fără mâneci, peste alta albă și o pungă mică sau o amuletă din piele roșie agățată la gât. Sergentul îl întrerupse cu un gest; s-ar fi zis că un oftat de ușurare îi scăpa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
familiei și a prietenilor... Dar tu încă n-ai făcut asta în fața mea. Gacel se gândi câteva momente și apoi, foarte domol, își ridică mâna și lăsă vălul să-i cadă, permițându-i celuilalt să-i studieze în voie chipul uscățiv și hotărât, brăzdat de riduri adânci. Zâmbi: — E o față ca oricare alta. Mi te închipuiam altfel. — Altfel? — Poate mai bătrân... Câți ani ai? — Nu știu. Nu i-am numărat niciodată. Mama a murit când eu eram copil, și astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
despre scopul călătoriei. Nu-i vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la poartă atunci când am ieșit, ca să-și culeagă fiecare stăpânul. A doua zi În zori, Fazel mă Însoți Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca racul. După asta, ea se duce să-i pună supa la încălzit. Apoi mai e și perechea aceea de intelectuali rezervați și sobri, de la etajul șase. Știi tu care, cei cu nume de familie unguresc. El e subțiratic și uscățiv, ea poartă niște pălării monstruoase, cu boruri late. Ei bine, el o numește pe ea caracatiță. Înțelegi? Caracatiță, aceea cu tentacule și așa mai departe. Ce-o vrea să spună, el singur știe.” „Și ea, tată? Ea cum îl numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am îmbrățișat, i-am povestit cum ajunsesem acolo și el mi-a spus: «Teodorescu, așteaptă aici. Mă duc să-l caut pe Stănculeț.» Acum, trebuie să știi că Stănculeț era șef la serviciul de cadre pentru angajații civili - un om uscățiv, smead la față, născut prin părțile noastre - și, după ce m-a ascultat cu luare aminte, m-a întrebat: «Consătene, ai mâncat pe ziua de azi?» « Am mâncat numai pâine, de două zile.» «Numai pâine, de două zile. De necrezut.» S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu, nu cu ea, să aveți grijă pur și simplu, tibetanii spun că e periculos să pui capăt suferinței. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Când îi deschid ușa, am impresia că este o femeie venită să ceară de pomană, tânără și uscățivă, cu un coș mare în mână, cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tău, însă ea îmi aruncă rece, tocmai de aceea mă dezgustă, dacă ar fi ieșit din tine, nu m-ar fi dezgustat, nu înțelegi, este un zero ca și mine, nu valorează nimic, ea își întinde în lături, indiferentă, brațele uscățive. Mor deja de nerăbdare să ies din groapa asta, scrâșnește ea, să fiu singură, fără supravegherea voastră, iar eu o întreb, ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină și va zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
figură, se retrăseseră epuizate înăuntrul pielii, și mâinile care țineau strâns punga aceea cu șosete și căciula de lână și haina aceea albastră, ca și când acesta ar fi fost ultimul lucru care i-a mai rămas pe lume, îi privesc brațele uscățive, le văd odihnindu-se pe burtica lui Noga când era micuță, gâdilându-i coastele, iar ea se sufoca din pricina hohotelor de râs, eu îl ocăram, las-o în pace, este periculos să râdă prea mult. Cum rămâne cu fetița, întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]