477 matches
-
Școala Normală din Ploiești: 1934-1938 Depunerea „Legământului de Frate de Cruce” „De la icoană am pornit...” (Ion I. Moța) Duminică, 12 decembrie 1937, în Calendarul creștin ortodox: Sfântul Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minuni. Ger uscat! Nările se lipeau și usturau, ochii lăcrimau. Dumitru Lungu, șeful nostru, și ajutorul lui, Vasile Bourceanu, ne sculară pe toti cei treisprezece cu aproape o oră mai înainte de deșteptarea pentru tot internatul. În liniște, ne-am făcut toaleta și am plecat la Biserica Sfântul Gheorghe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în plus. Pe urmă am început să-mi pun întrebări în legătură cu vărul James și cu motivul pentru care fusese scos din armată. Homosexualitate? Sau armata considerase cumva că nu poate avea încredere într-un țicnit de budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niște spectacole la Met. Am văzut un doctor la New York care mi-a spus să îmi pun ulei de măsline în nas. Cred că, dacă ar fi fost cineva cu mine, l-aș fi strâns de gât! Așa de tare ustură! Zici că uleiul de măsline e ca un balsam... Da’ de unde! Am urlat, am plâns, m-am dat cu capul de pereți, dar a meritat chinul! — și totuși, Wagner a fost total accidental în cariera Dvs. — Voiam să îmi păstrez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Păi treaba poate fi speculată și cu două milenii Îndărăt, adică În vremea În care Burebista a tăiat viile dacilor. Ascultați povestea: „Hâc! Vitejii mei! În munții noștri vița nu ajunge niciodată să se coacă, iar zaibărul ajunge acru. Ne ustură stomahurile, ni se strepezesc dinții și ne cresc burțile de atâta apă precum nemților de la poșirca aia de bere. Dar priviți, vitejii mei, la prunii aceia falnici: Se coc Întotdeauna, și pe pace și pe război, nu trebuie Îngropați, cotorâți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit, gura îmi era arsă de sete. Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu." (Camil Petrescu) Stând cu spatele lipit de peretele rece și umed al tranșeei, eu având o constituție mai puțin robustă și o vârstă crudă, am contractat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. Ajunși pe "șantier", aruncam apa peste săpătura fărâmițată pe care Mircea și Lică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fiu ca ceilalți, și nu am reușit. Mă uitam la ea cu scârbă. Zicea: „ Draga mamii, puiul mamii, ai să vezi tu când n-am să mai fiu. Ai să vezi tu ce-ai să mă prețuiești atunci. Ce mă ustură vorbele tale, mamă! Sufletul meu e rană vie, și zi și noapte. Inima mea stă pe un jar ce arde într-una. De mică mi-au plăcut cărțile, evident nu de orice fel, și am visat că, într-o zi
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
amenință Andrei cu motorul, dar de fiecare dată se găsește altceva mai important de făcut, iar pe de altă parte moșu’ fierbe așteptându-l pe fiu-su cu motorul nou și cu celelalte piese pentru care a plătit de-l ustură la inimă. — Îl dă afară, să-i plouă-n găoace, rânjește părințelul. Ce-a mai rămas din mașina asta, o să faci o troacă să se scalde rațele-n ea... Încruntarea de pe fața bătrânului Îl face să-și ia seama: ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din mare că iarăși fugisem și eram tot un creier În flăcări scriind pe nisip o istorie infinită deșirându-se Într-un inel de foc palpitând În jurul lumii. Eram tot scăldat În sudori când m-am trezit din nou. Mă ustura pielea. Plaja se umpluse de femei și bărbați goi. Dinspre sud veneau figuri pe care abia de le mai recunoșteam. Ei duceau pe umeri și pe capete cutii de carton cu banane și portocale, cu biscuiți și pungi cu alue
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
opt zile. Douăsprezece ore ar fi ușor. Douăș’patru de ore ar mai merge, dar cinci pînă la opt zile e prea mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată cu două pastile de nembutal și am dormit mai multe ore. CÎnd m-am sculat, aveam hainele Îmbibate de transpirație. Ochii-mi curgeau și mă usturau. Aveam mîncărimi și dureri În tot corpul. M-am Învîrtit În pat, arcuindu-mi spatele și-ntinzîndu-mi brațele și picioarele. Mi-am tras genunchii la pieptși mi-am strîns mîinile Între coapse. Apăsarea mîinilor a declanșat orgasmul sevrajului. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sub suveranitatea hașemit)?... Unii refugiați din Transiordania au preferat s) se reîntoarc) pentru a tr)i sub conducerea israelian) decât s) r)mân) expuși armatei iordaniene. Suferințele nu au fost uitate nici de israelieni, care au ad)ugat o constatare ustur)toare. Dac) așa se poart) arabii Între ei, se Întrebau israelienii, atunci ce tratament i se rezervă populației Israelului, dac) arabii ar câștiga?”. În lumea arab), Nasser a fost aspru criticat pentru c) prietenia să cu Hussein l-a f
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
unde nu locuiesc oameni; aici pot face. Cînd ți se strîng rîndunele multe pe lîngă casă, toate-s cu priință*. Cînd pe neașteptate intră vreo rîndunică în casă, arată o bună prevestire. Cînd pui mîna pe rîndunele, au să te usture ochii ori îți seacă mîna. Cînd aude cineva primăvara o rîndunică ciripind, apoi crede că va fi vorbit de rău peste an. Cînd vezi rîndunele zburînd pentru întîiași dată în primăvară, ești sănătos peste an; iar de [le] vezi întîi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ar aduce nenorocire. Talpă Cînd te mănîncă tălpile, ai să joci. Cînd îți crapă tălpile, ți-i făcut. în ziua de Paști, sculîndu-se oamenii din așternut, nu calcă pămîntul gol, ci pe ceva așternut, ca peste vară să nu-i usture tălpile. Cînd gîdili pe cineva la tălpi, nu crește. Dacă șchioapătă vreun cîne, purcel, mîță etc., zvîrlind în ei, pune mîna cu care ai zvîrlit sub talpa piciorului, că le trece. Mîncînd cineva talpă de huhurez, își pierde mintea. Talpă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dacă se mai consideră legionari, după care a declanșat bătaia generală. Victimele au fost bătute de seara până dimineață și lăsați într-o baltă de sânge, iar Bordeianu spune că nu avea nici o parte din corp care să nu-l usture sau să-l doară. Nu a putut să vadă ce s-a întâmplat cu camarazii lui, pentru că fața îi era tumefiată și nici nu își aduce aminte toate bătăile, întrucât a stat leșinat multă vreme. Dimineața au fost cu toții bătuți
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
adică trei flăcăi voinici și eu drept... coadă. Se iscase un vînt rece care se strecura pervers prin toate neetanșeitățile bulendrelor de pe noi. Zăpada scîrțîia sub opincile mele și sub botinii celor trei flăcăi. Opincile erau înghețate bocnă, mîinile mă usturau și o fleandură de fular peste nas nu servea la cine știe ce. Unde ai luat dracu' ăsta? îl întreabă pe unchiul meu un flăcău. Nu vezi că se ține coadă? Este finul gazdelor, le-am promis că-l duc și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ea n-are grija mea, eu de ce aș avea grija ei? Numai că sînt cam umed. Picuri grei vor să străbată sprîncenele. Unii chiar reușesc. Dar ce, se liniștesc acolo?! Merg mai la vale și-mi intră în ochi. Mă ustură ochii și scot batista leoarcă. Mi-i tare sete. O să comand patru beri, sau mai bine cinci. Să-mi ajungă. Le sorb repede, cu înghițituri mari și lacome. Să-mi crape burta. Să fie ca un butoi cu bere, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar ceea ce vedeau acum depășea puterea lor de înțelegere. M-am ridicat anevoie, sprijinit insistent și afectuos de cei doi frați mai mari. Nu eram în formă. Arătam destul de rău. Nasul îmi era jupuit pe o porțiune apreciabilă și mă ustura cumplit, iar pe umerii obrajilor simțeam ghearele ascuțite ale murilor tăioși care se repeziseră la obrazul meu ca la cel mai declarat inamic al rugurilor târâtoare... Era parcă o dușmănie, o incompatibilitate perenă între cele două regnuri: cel animal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moment cu celebra operă "Spărgătorul de nuci"... E pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu." (Iov,13:23) Timpul nu stătea pe loc. În curgerea sa constantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim i-a invadat gura, forțând-o să bea întreaga încărcătură. Se îneca de frică, o ustura gâtul îngrozitor și tușea din toți plămânii zgomotos, repetat și răgușit de mai-mai să-i sară ochii din cap. De-abia acum s-a ridicat în șezut și, cutremurată de spasme, de spaimă și de revoltă, a reușit să articuleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-l arunc la grămada care inițial se afla la cinci metri distanță. Lovind cele două cotoare, cele două resturi vegetale, țărâna din ele îmi sărea în ochi, în păr, în față, îmi umplea hainele de praf și de pământ. Mă usturau ochii, încât abia mai vedeam. Cum să evit fenomenul? Cum să mă feresc de invazia agresivă a prafului, a țărânii, a pământului? Iar mă aplecam, iar scoteam din arătură două cotoare ticsite de pământ, atât de grele, încât eram aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și că, În plus, poate dicta felul În care trebuie să creeze un artist, nimeni nu are nimic de Învățat. Un prieten spunea că o critică ar trebui să fie o scrisoare adresată unei iubite cu dragoste chiar când observațiile ustură și dor. Ce domină am putea să ne Întrebăm noi ce lucrăm În teatru, capacitatea noastră de a iubi sau de a distruge? Debutez la Cardiff cu Evgheni Oneghin Nu știam Însă nimic despre lumea operei când am pășit prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
randamentul dumneavoastră școlar? A.R. Nu am primit nici recompense, nici sancțiuni. Nu am încasat niciodată vreo palmă în toată copilăria mea. Când se supăra pe mine, mama nu-mi vorbea două zile. Nu-mi adresa nici un cuvânt, ceea ce mă ustura mult mai rău decât orice palmă. Mă duceam să-mi cer iertare și eram fericită când mă săruta și reîncepea să-mi vorbească. Recompense speciale nu primeam, pentru că tot timpul mi se cumpăra câte ceva. Vrute și nevrute. Am fost, în toți anii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]