424 matches
-
cuantificare au dat un prestigiu particular economiei. Știința umană a economiei a fost, din păcate, tentată treptat să se constituie în știință naturală, iar homo economicus a devenit un individ abstract, reconstruit după nevoile cauzei. Economia "modernă", marcată de un utilitarism de fațadă, absoarbe o parte mereu ascendentă a energiilor umane, iar acest fenomen exercită o puternică presiune asupra ches-tiunilor de fond, asupra problemelor esențiale ale vieții și ale morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste întrebări, refulate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și pentru ceea ce facem. Econocrația, dominația economiei uti-litarist-pragmatice ca artefact politic în raport cu cultura, cu morala, face tot mai dificilă căutarea și aflarea unui echilibru în sînul societății, iar "omul economic" a devenit un individ abstract, reconstruit după nevoile cauzei. Acest utilitarism de fațadă absoarbe o parte mereu crescătoare a energiilor noastre, exerci-tînd o presiune puternică asupra problemelor esențiale ale vieții și morții, deja fragilizate prin criza valorilor religioase și politice. Aceste chestiuni, refulate continuu, cu precădere în spațiul public, vor irumpe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mod "rațional" producția și repartiția. La sfîrșitul secolului al XIX-lea se pro-duce așa numita revoluție neoclasică sau marginalistă, datorată lui K. Menger, W.S. Jevons și L. Walras, care pun un accent prioritar pe dorințele consumatorilor și pe cerere. Utilitarismul acestei școli rezidă în ideea că valoarea unui bun este dată de aprecierea subiectivă pe care o produce asupra sa individul consumator. Deci acțiunea corectă e cea care maximizează suma utilităților individuale. Utilitatea poate fi măsurată și scade pe măsură ce cresc
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este chiar cel care permite economiei normative să-și precizeze criteriile. Dar explicitarea normei binelui și dreptății antrenează apariția a trei curente distincte și uneori antagonice. Primul, în mod obișnuit desemnat cu apelativul de "economia bunăstării" își află sursa în utilitarismul lui Bentham. El constituie pînă astăzi abordarea dominantă a economiei normative. Al doilea curent se înfiripă la începutul secolului al XX-lea, grație adoptării unei alte norme: cea a optimului paretian și se autointitulează "noua economie a bunăstării". În fine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alte norme: cea a optimului paretian și se autointitulează "noua economie a bunăstării". În fine, o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economie a bunăstării". În fine, o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o lărgire a problematicii economiei normative provoacă emergența a ceea ce s-a convenit a se numi "teoriile justiției sociale" (John Rawls). 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? Punctul de plecare al utilitarismului poate fi găsit în analizele asupra comportamentului indivizilor, în special cele ale lui Hume și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și Bentham. Principiul utilității, definit prin căutarea plăcerii și respingerea durerii, este identificat aici ca fiind motorul acțiunii umane. Din-colo de problematicile filosofiei (Hume) sau ale psihologiei (Bentham) comportamentelor individuale, miza conduce de asemenea spre ordi-nea socială. Chestiunea centrală a utilitarismului privește, într-adevăr, trecerea de la individual la colectiv, avînd drept corolar o interogație privind compararea gusturilor sau preferințelor indivizilor. Hume, ca și Bentham admit posibilitatea comparațiilor interpersonale privind utilitatea. Pentru primul, ea se bazează pe simpatie, în timp ce al doilea procedează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca-racterizăm ceea ce este dezirabil de atins în mod efectiv. Interesul fundamental al principiului individual al utilizării rezidă în faptul de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai mare fericire pentru un număr cît mai mare de oameni", formulă împrumutată de la Hutcheson. Astfel, utilitarismul poate fi definit drept doctrina ce se bazează pe maximizarea utilității sociale, măsurată prin suma utilităților individuale. Consecvențialist, acest criteriu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de a furniza baza normativă a comportamentului uman ca un principiu de raționalizare socială. Norma considerată de Bantham drept maximă a utilitarismului este "cea mai mare fericire pentru un număr cît mai mare de oameni", formulă împrumutată de la Hutcheson. Astfel, utilitarismul poate fi definit drept doctrina ce se bazează pe maximizarea utilității sociale, măsurată prin suma utilităților individuale. Consecvențialist, acest criteriu nu prevede nici o condiție asupra intențiilor agenților, aceștia nefiind evaluați decît în raport cu consecințele lor asupra utilității sau fericirii celui mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
dacă animalele trebuie incluse în ansamblul ființelor (Singer), dar e și o chestiune de timp: trebuie, de pildă, să ținem seama de generațiile viitoare? În fine, al treilea punct este relativ la ceea ce trebuie agregat. Trebuie să adoptăm cel mai simplu utilitarism posibil, à la Bentham, și să considerăm toate plăcerile și toate păcatele ca identice? Sau, dimpotrivă, să facem diferen-ța între plăcerea corpului și cea a intelectului, cum ne îndemna John Stuart Mill? Sau încă: Trebuie ținut cont de preferințele raționale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Bentham, și să considerăm toate plăcerile și toate păcatele ca identice? Sau, dimpotrivă, să facem diferen-ța între plăcerea corpului și cea a intelectului, cum ne îndemna John Stuart Mill? Sau încă: Trebuie ținut cont de preferințele raționale ale indivizilor? Acest utilitarism preferențial a cărui formulare o găsim la Mill a fost extins de către Harsanyi, grație eliminării preferințelor antisociale. 4.1.2. Noua economie a bunăstării 4.1.2.1. Utilitatea și noua economie a bunăstării Preceptul lui Bentham e dublu, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
este pusă în evidență de către Sen (1970) și caracterizează ceea ce el a numit conflictul liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberalo-paretian. Sen stabilește imposibilitatea de a atinge un stadiu pareto-optimal dacă este respectată o condiție minimală de libertate. 4.1.3. De la welfarism la justiția socială Utilitarismul poate fi considerat ca fiind la originea teoriilor privind justiția socială. Mai precis, utilitarismul lui Bentham definește o societate justă ca fiind cea care maximizează gradul de fericire pentru cel mai mare număr de oameni. Variantele ulterioare nu fac decît să confirme concepția utilitaristă. Totuși, dimensiunea echității nu este luată în seamă, decît odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
seama de sentimente altfel decît supradeterminîndu-le prin calcule raționale, chiar dacă trebuie semnalat faptul că în materie de alegeri raționale "pa-siunile" încep să fie luate în considerare (Frank, Livet). Odată cu această abordare economică a invidiei, reapare problema care a susținut evoluția utilitarismului: comparațiile interpersonale ale utilității. Modelînd simpatia lui Hume, Sen propune compararea stadiilor sociale uti-lizînd preferințele fiecăruia pentru a aprecia astfel situația celuilalt. Dar cum se poate determina o normă de justiție în absența unor veritabile comparații interpersonale ale preferințelor? 4
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
preferințele. Altfel spus, preferințele morale sunt cele determinante pentru fiecare dintre cei aflați în postura de spectator imparțial. Comparațiile interpersonale în privința utilității devin atunci posibile. În acest sens, interesul tentativei lui Harsanyi este de a reconcilia cele două ramuri ale utilitarismului privite de sus, în ocurență cu spontaneismul lui Hume și artificialismul lui Bentham. 4.1.3.3. Rawls: o procedură de justiție perfectă? Teoria justiției a lui Rawls este fundamentală nu numai pentru că e printre primele ce au abordat problema
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
abordarea fenomenelor morale. Ulterior, poziția autorului a evoluat într-o manieră sensibilă. Ea poate, totuși, fi prezentată în raport cu cîte-va elemente centrale. În primul rînd, Rawls adoptă o concepție kantiană privind individul, pentru a putea rejecta într-o manieră mai elegantă utilitarismul, pe care el îl identifică cu intuiționismul rațional al lui Sidgwick. Acesta din urmă presupune existența unor principii morale primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și le însușească. Rawls opune ideii unui individ rațional și calculat cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
necontrolat al istoriei? De aceea, extinderea legii utilității marginale descrescînde la toate situațiile din economie și toate raționamentele bazate pe această extindere sunt neștiințifice. Această "lege" nu reprezintă decît "un reziduu accidental al asocierii istorice a economiei politice engleze cu utilitarismul" (Lionel Robbins). Meritul principal al științei economice este acela că ne oferă posibilitatea de a alege în deplină cunoștință a implicațiilor alegerii noastre. Ea ne dă posibilitatea să ne exercităm voin-ța înarmați cu cunoștințele necesare, să alegem un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2. Ideologia: o abordare pragmatică 137 3.2.3. Întoarcerea la ideologie: o abordare apriorică 145 3.2.4. Economistul și ideologia 149 4. ECONOMIE NORMATIVĂ ȘI FILOSOFIE MORALĂ 152 4.1. Teoria alegerii sociale 152 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 153 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? 153 4.1.1.2. Utilitatea și economia bunăstării 156 4.1.2. Noua economie a bunăstării 157 4.1.2.1. Utilitatea și noua economie a bunăstării 157
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ideologie: o abordare apriorică 145 3.2.4. Economistul și ideologia 149 4. ECONOMIE NORMATIVĂ ȘI FILOSOFIE MORALĂ 152 4.1. Teoria alegerii sociale 152 4.1.1. De la utilitarism la economia bunăstării 153 4.1.1.1. Ce este utilitarismul? 153 4.1.1.2. Utilitatea și economia bunăstării 156 4.1.2. Noua economie a bunăstării 157 4.1.2.1. Utilitatea și noua economie a bunăstării 157 4.1.2.2. Testele de compensare 160 4.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai îngustă profesional, adică mai mărginită intelectual și aruncarea discreditului social asupra interesului diletant, adică îndrăgostit de cultură, în general" (Discernămîntul modernizării, Ed. Humanitas, Bucuraști, 2004, p.154). Dogmele academice nu slujesc adevăratul spirit științific, acesta fiind deturnat spre un utilitarism și un pragmatism de fațadă. De aceea avem nevoie de o nouă paradigmă universalistă, care să ofere o viziune unificatoare a științei, religiei și filosofiei, capabilă să producă necesara reconciliere dintre minte și inimă, înnoind în întregime sensul și perspectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
vinde, căutînd să-și maximizeze profitul; b) piața. Capitalismul este o economie descentralizată în care prețurile orientează și ajustează comportamentele ofertanților și solicitanților. 2. Structurile mentale și culturale. Aceste structuri poartă drept nume: a) individualismul: individul primează asupra Statului; b) utilitarismul: orice act este ghidat printr-un calcul ce consistă în maximizarea interesului urmărit și minimizarea neîmplinirilor; c) așa-numitul "spirit al capitalismului" (în sensul dat de Max Weber): reușita materială pe pămînt este un semn al alegerii divine, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să-și maximizeze profitul; b) piața. Capitalismul este o economie descentralizată în care prețurile orientează și ajustează comportamentele ofertanților și solicitanților. 16.1.2. Structurile mentale și culturale Aceste structuri poartă drept nume: a) individualismul: individul primează asupra statului; b) utilitarismul: orice act este ghidat printr-un calcul ce constă în maximizarea interesului urmărit și minimizarea neîmplinirilor; c) așa-numitul "spirit al capitalismului" (în sensul dat de Max Weber): reușita materială pe pămînt este un semn al alegerii divine, cu condiția
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
capitalismului; * libertate și prosperitate; * stat de drept și democrație; * intervenționism și non-intervenționism statal; * tipuri de capitalism; * distrugerea creatoare; * dinamică, mobilitate, flexibilitate; * proprietate și responsabilitate; * piață și concurență; * lupta de clasă; * clasa de mijloc; * întreprinderea privată; * circulația capitalurilor; * urmărirea profiturilor; * individualismul; * utilitarismul; * contractualismul; * economie de război; * acumulare primitivă de capital; * subdezvoltare economică; * instanțe de tutelă; * terapie de șoc și terapie graduală; * stabilizare macroeconomică; * schimbare instituțională; * restructurare microeconomică; * regularizare prin piață; * etica afacerilor; * economie paralelă (subterană); * beneficiarii și perdanții tranziției; * conflictul de repartiție
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sunt "naturaliste", altele sunt "evoluționiste", iar altele sunt "antimetafizice", așa cum se pot vedea și în pozitivismul comteean și în neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile" despre "mari personalități" și "genii" (9a, p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul susținând "examenul liber" al tradiției catolice. De aici s-a ajuns și la incompetența care a permis proliferarea sectelor, a variantelor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]