270 matches
-
pasul decisiv Înspre sociologie, definită de Durkheim (1922,2001) tocmai ca știința instituțiilor sociale. În plus „detronarea” pieței din postura de realitate universală, primordială și neproblematică, abandonarea ideii conform căreia piața funcționează de la sine atâta timp cât resursele sunt limitate și actorii utilitariști au reprezentat schimbări teoretice fundamentale. Instituțiile (În primul rând drepturile de proprietate) creează economia de piață, și nu invers; a devenit deja o aserțiune evidentă ideea că, În lipsa unor instituții formale funcționale cum ar fi definirea și impunerea drepturilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale acțiunii criticând concepția atomistă asupra sistemului social pe care toate aceste tipare o implică În egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi În afara contextului social” (1985:487). Asumpția economică a actorilor utilitariști ce Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea, oportunist) sau cooperant În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
egală măsură. El argumentează că „actorii nu se comportă și nici nu decid ca atomi În afara contextului social” (1985:487). Asumpția economică a actorilor utilitariști ce Își urmăresc propriile interese este mult prea simplistă, dat fiind că aceiași actori acționează utilitarist (interesat și, adesea, oportunist) sau cooperant În funcție de actori diferiți la care se raportează și În contexte interacționale diferite. „Încercările lor (n.a. ale actorilor) de acțiune intențională sunt strâns legate (embedded) de sistemele concrete, curente de relații sociale” (1985:487). Granovetter
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Între indivizi. Aceste relații manifestă un grad ridicat de stabilitate structurală, ceea ce l-a determinat pe sociologul Fligstein (2001) să vorbească de conturarea unei arhitecturi a piețelor. Piața concurențială „clasică” consideră schimburile economice impersonale, discrete, ghidate exclusiv de un calcul utilitarist și Într-o permanentă dinamică a cererii și ofertei. Atât instituționalismul lui Williamson, cât și studiile cele mai elaborate ale lui North sau instituționalismul sociologic, dar și sociologia economică a lui Granovetter Își propun să explice o problemă la care
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
putea recupera investiția specifică În resurse umane, În sensul că nu ar putea găsi o Întrebuințare alternativă a acestei investiții Într-un alt context social care să producă randamente similare. Costurile de tranzacționare sunt așadar costuri ale relaționării agenților raționali utilitariști În absența Încrederii și a Împărtășirii unor norme ale reciprocității Între parteneri. Tranzacția este un proces de schimb de resurse ce se Întinde pe o anumită perioadă de timp și ale cărei caracteristici variază temporal: anterior și posterior schimbului propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
evoluează și reconceptualizează continuu interesele și rolurile, ceea ce face ca relația agent - principal să fie una dinamică. În cazul abordărilor realiste, analiza pornește de jos În sus, se pleacă de la interese, considerate a fi date, se asumă caracterul egoist și utilitarist al actorilor și se urmărește impactul acestora asupra organizației. În varianta constructivistă, interesele sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
caracteristici și funcții ale legăturilor implicate. În primul rând, acestea presupun Încrederea Între parteneri: așa cum afirmau Molm și colaboratorii (2000) Încrederea se construiește din reciprocare. Actorii care se angajează În relații de schimb implicate nu Își propun să acționeze exclusiv utilitarist, pe cheltuiala celuilalt partener: ei realizează că beneficiile cooperării nu sunt de sumă nulă, ci sunt mutuale și acționează interpretând motivele și acțiunile celuilalt. Ei folosesc o metodă de luare a deciziei „euristică”, În sensul că inferează asupra intereselor celuilalt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
actorii sunt interesați de investiții În relații sociale, În capital social, În sociabilitate. Rețelele sunt astfel modele de relaționare explicate În baza afinităților sociale și nu doar a propensiunii utilitariste sau determinărilor culturale. În același timp, din punct de vedere utilitarist, rețelele reduc incertitudinea, captând beneficiile cooperării chiar și atunci când oportunismul actorilor amenință realizarea unor câștiguri mutuale. Rețelele ignoră totuși determinările culturale și limitările cognitive ale patternurilor relaționale. Schimbările survenite În structura de relații ar putea fi explicate prin tensiunea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
producție conform teorie neoclasice sunt: capitalul uman (munca), capitalul fizic (mașini, utilaje), resursele naturale, tehnologia și cunoașterea. Acestea Împreună compun stocul de capital. Postulatul maximizării conduce la investiții În factorul de producție cu profitabilitatea cea mai ridicată. Sintagma „actori raționali utilitariști” corespunde definiției weberiene a acțiunii instrumentale, actorii fiind ghidați de scopuri utilitariste (individuale) În alegerea celor mai bune mijloace ce le stau la Îndemână. Totuși concepția acțiunii raționale este mai aproape de definiția lui Boudon decât de cea a lui Weber
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
heteronomia numai că nu dispare. Și mai grav, urmașii Iluminismului s-au arătat capabili să constituie o amenințare reală la adresa liberei manifestări a imaginației și a valorilor emoționale; au persecutat, în trecut și în prezent, sacralitatea și interioritatea în numele pragmatismului utilitarist... În numele multiculturalismului vedem adesea că acțiunile productive și constructive - chiar rațiunea și progresul - sînt denigrate sau puse la îndoială. În practică, odată relativizate, înjosite și considerate "constructe sociale" arbitrare de rînd, valorile reale se găsesc în situația de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și reușește să facă aceasta prin calculul rațional al costurilor și beneficiilor acțiunilor între care trebuie să aleagă. Teoria economică este foarte puternică, pentru că ea ascunde și leagă inextricabil cele două niveluri. La nivelul pieței, dinamica este rezultatul comportamentului individual utilitarist, maximizator de valori. În acest caz, preferințele individuale trebuie să fie asumate și trebuie menținute constante. La nivel individual, așa-numitul efect invizibil al pieței trebuie luat de bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ciudățeniile acestui leviatan este că scheletul lui dă o foarte vagă idee despre forma sa generală. Dacă scheletul lui Jeremy Bentham, atîrnat în chip de candelabru în biblioteca unuia dintre moștenitorii săi, ne dă o idee corectă, despre un bătrîn utilitarist, cu fruntea masivă și cu celelalte trăsături caracteristice ale lui Jeremy - nimic de acest gen nu poate fi dedus din oasele articulate ale vreunui leviatan, De fapt, așa cum spune marele Hunter, între scheletul balenei și balena vie, pe deplin dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai bune consecințe. În cazul utilitarismului clasic, noțiunea de „cele mai bune consecințe” poate fi înțeleas] că maximizare a pl]cerii în detrimentul durerii; și alte teorii susțin c] trebuie s] facem ceea ce genereaz] cele mai bune consecințe, dar resping ideea utilitarist] clasic] conform c]reia pl]cerea este singurul bun intrinsec, iar durerea singurul r]u intrinsec. Acest articol clarific] distincția între astfel de teorii consecințialiste și rivalele lor, argumentând c] abordarea consecințialist] este mai conving]toare. Utilitatea și binele ROBERT
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Consecințialismul”) Din perspectiv] teleologic], etică budist] pune mare accent pe acțiunea în beneficiul material și spiritual al celorlalți. Însuși Buddha este descris ca fiind o persoan] preocupat] de fericirea și bun]starea oamenilor. În general, etică budist] deține o poziție utilitarist], ins] aceast] caracteristic] nu este una de natur] hedonist] (tipurile de utilitarism sunt discutate în capitolul 20, „Utilitatea și binele”). În mod cert, Buddha ar adopta o atitudine critic] fâț] de interesul pentru senzualitatea pur] și fâț] de orice încercare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
același rol pe care îl are „pl]cerea” în concepția hedonist]) nu mai cunosc o aplicabilitate precis] în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute: bun]tatea, compasiunea, bucuria solidar] și st]pânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în sfera eticii occidentale. Budismul poate fi asociat atât eticii consecințialiste, deoarece include idealul de fericire suprem], cât și eticii sociale de natur] utilitarist], datorit] preocup]rii pentru bun]starea material] și spiritual] a omului. R]mânând pe aceeași poziție utilitarist], putem sesiza și o component] altruist], concretizat], cu prec]dere, în cele patru virtuți absolute: bun]tatea, compasiunea, bucuria solidar] și st]pânirea de sine. Buddha subliniaz], de asemenea, și rolul datoriilor și al obligațiilor în contexte relevante. Sig³l½v³da Sutta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Confucius de a detalia conceptul de ren genereaz] speculații cu privire la ideea c] ren ar putea fi un sentiment moral universal care orienteaz] interpretarea. Traducerea convențional] a termenului prin „umanism” sau „bun]voinț]”, sugereaz] un standard universal de interpretare, cu accent utilitarist. Confucianiștii nu sunt de acord cu acest rezultat. În viziunea tradițional], ideologia confucianist] este una antiutilitarist] tocmai datorit] criticilor lansate la adresa doctrinei utilitariste. Dincolo de dezvoltarea unei intuiții interpretative, Confucius nu a formulat niște axiome abstracte de conduit], sistemul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
denumirilor și îndeplinirea rolurilor cu un tao sociocultural de orientare tradițional], reg]sit la gânditorii clasici. Baza raporturilor normative dintre oameni este dat] de raporturile aferente rolurilor sociale și nu de simplă mijlocire a rațiunii. 2) Mo Tzi și taoismul utilitarist Mo Tzi, cel dintâi gânditor adversar, a preluat, în mare parte, structura schemei normative elaborate de c]tre Confucius. Și el a înclinat spre analiză modului în care denumirile cuprinse în codurile etice înfluențeaz] comportamentul, în defavoarea analizei unor formul]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
zut la Hume. El a dorit s] apere creștinismul, identificat acum cu simțul comun. Bentham a crezut, din contr], c] apelul la intuiție mascheaz] doar interesele personale periculoase ale celor care îl lansau. El a sustinut c] principiul s]u utilitarist - trebuie s] action]m în așa fel încât s] aducem cea mai mare fericire unui num]r cât mai mare de oameni - este unul rațional și ofer] o metod] rațional] de luare a deciziilor morale. Bentham a afirmat și c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oamenii pot dezvolta un atașament direct fâț] de principiile lor morale chiar dac] la început ele sunt percepute ca instrumente în realizarea fericirii. Oamenii pot dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul 20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Utilitariștii au continuat s] enunțe principiile acțiunii drepte doar în funcție de binele pe care aceasta îl aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dezvolta o motivație interioar] de a acționa moral, devenind astfel ființe pe deplin autonome. (Curentul utilitarist este prezentat mai pe larg în capitolul 19, „Consecințialismul” și în capitolul 20, „Utilitatea și binele”. Vezi, de asemenea, în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Utilitariștii au continuat s] enunțe principiile acțiunii drepte doar în funcție de binele pe care aceasta îl aduce. Deși în comparație cu Bentham, Mill a pledat pentru o înțelegere mai complex] a fericirii umane, el a sustinut totuși c] binele este în esenț] un factor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluzie, îndrumarea cu privire la acțiunea dreapt] nu poate fi obținut] numai din analiza binelui rezultat. Intuiționștii englezi ai secolului al XIX-lea, al c]ror reprezentant de seam] a fost William Whewell (1794-1866), au încercat s] apere etică creștin] în fața argumentului utilitarist conform c]ruia scopul moralei este de a realiza fericirea lumeasc] pentru toți oamenii. Este important de menționat ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins] c] intuiționismul lor a recunoscut c] fiecare persoan] poate cunoaște cerințele moralei. În lucrarea The Method of Ethics (1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1874), Harry Sidgwick a încercat s] arate c] perspectiva intuiționist] asupra fundamentelor moralei se poate sprijini în acest aspect pe teoria utilitarist]. El a afirmat c] utilitarismul are nevoie de intuiție că fundament al s]u; dar f]r] metodă utilitarist], intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai bine bazele teoretice ale convingerilor legate de simțul comun. Au fost dezvoltate și alte variante ale intuiționismului. Filosofii de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul justiției, pot fi justificate independent de cantitatea de bine rezultat]. El a susținut, de asemenea, c] nici o explicație utilitarist] a drept]ții nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]