318 matches
-
și explică conținutul citirilor acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei. Unele predici au devenit parte din Sfânta Tradiție a Bisericii așa cum sunt "Omiliile Pascale" ale Sfântului Ioan Gură de Aur, citite la sfârșitul Utreniei de Sfintele Paști.
Predică () [Corola-website/Science/303709_a_305038]
-
nu arde în timpul tainei, ci se recuperează, pentru a fi întrebuințat în hrana bolnavului. Teoretic ritul bizantin grecesc ar trebui să fie cel standard, dar se pare că și acela a cunoscut câteva evoluțiuni. Prima este de ordin imnic. La utrenie, evanghelia învierii se citește doar înainte de cântarea IX. De asemenea, în ziua de astăzi mineiurile grecești au tropare proprii pentru aproape fiecare sfânt. De asemenea sfinții occidentali au fost reabilitați, încât mineiul grecesc este destul de universal. În cadrul euharistiei, grecii au
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
sărbători - Adormirea Maicii Domnului, Sfinții Petru și Pavel, alte sărbători mariale - slavii n-au tradus oficiul grec, ci au compus oficii noi, chiar cu citiri noi. O altă trăsătură slavă e adaosul psalmilor aleși și a pripelelor corespunzătoare, pentru polieleul utreniei sărbătorilor. Slavii sunt destul de conservatori cu privire la ecteniile din cadrul slujbelor. Nimic nu poate fi omis. Totuși au disociat rugăciunile liturgice de ecfonisele (exlamațiunile, doxologiile) lor. Astfel rugăciunile la slavi nu se găsesc la capetele ecteniilor, ci suprapuse cu imnele corului, pe
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
cu cel al Joii celei verzi. În triod, melkiții n-au primit serbarea sfântului Grigore Palamas, ci au instituit o altă sărbătoare pe duminica a doua din păresimi: duminica sfintelor moaște. Triodul are oficiu propriu pentru sfintele moaște, iar la utrenie se face procesiune cu moaștele. Această serbare cade bine în a doua duminică a păresimilor, câtă vreme prima duminică e a icoanelor, iar a treia e a crucii. De asemenea, duminica crucii e deosebit de festivă, iar în această duminică se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
duminica crucii e deosebit de festivă, iar în această duminică se sfințesc flori, ce se împart creștinilor. De aceea, pentru melkiți "duminica florilor" se referă la aceasta a treia duminică din post, și nu la intrarea în Ierusalim. Pentru Vinerea Mare la utrenie, melkiții au instituit scoaterea crucii, în timpul cântării antifoanelor. Acest obicei a fost importat și în Ardeal, în cadrul slujbei Prohodului Domnului, iar din Ardeal în toată România. La baza acestor reforme au stat diferiți patriarhi melkiți, precum și preacuviosul Nicolae Sayegh, protoegumen
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
transportarea balastului, drumuri forestiere, drumuri comunale. A fost deschis un magazin și se pleacă cu mașinile prin piețe și oboare pentru vânzarea mărfurilor. În mănăstire se celebrează zilnic cele trei slujbe ale acatistului (două dimineața și unul seara), vecernia și utrenia. Lunea, miercurea și vinerea se mănâncă odată pe zi, iar în celelalte zile de două ori pe zi. Nu se consumă niciodată carne, în afară de cea de pește. Călugării mănăstirii muncesc în gospodărie, la bucătărie, în grajd și în construcții. În
Mănăstirea Sfântul Mina din Roșiori () [Corola-website/Science/308509_a_309838]
-
toate veșmintele - stihar, patrafir, brâu, mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face în timpul doxologiei mari de la sfârșitul utreniei, căci în aceste părți utrenia precede liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
mânecuțe și felon - tămâiază presbiteriul, icoanele și poporul, până în nartex și până la ușa locașului de cult. Tămâind rostește psalmul 51. Duminica, la greci și în Ardeal, această tămâiere se face în timpul doxologiei mari de la sfârșitul utreniei, căci în aceste părți utrenia precede liturghia. Se întoarce la locul unde prezidează. După obiceiurile vechi, acest loc ar trebui să fie la intrarea în naos, un jilț (strană) cu spatele la nartex și cu fața spre altar. După rubricile medievale, preotul prezidează tocmai din fața altarului, ca
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
ducele de Nevers și de Henri d'Angouleme, cunoscuți pentru intransigența lor. Este dificil astăzi să se stabilească o cronologie exactă a evenimentelor. Se pare că semnalul a fost dat de clopotele bisericii Saint-Germain l'Auxerrois din apropierea Luvrului ce anunțau utrenia. Hughenoții ce se aflau în interiorul Luvrului sunt evacuați din palat și uciși în stradă. Trupurile lor adunate în fața palatului, sunt dezbrăcate, târâte pe străzile orașului și apoi aruncate în apele Senei. Un grup condus de ducele de Guise merge la
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
iau forma unui acrostih alfabetic în versiunea greacă originară. Prima stihiră nu este parte a acrostihului. Stihirile de la stihoavnă (sl. stikhíry na stikhóvne - стихиры на стиховне ; gr. Άπόστιχα' ) sunt un set de stihiri și versuri cântate spre sfârșitul Vecerniei și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri este că încep cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi, cum se întâmplă în cazul celorlalte stihiri. Duminica se cântă cu o stihiră mai mult decât în zilele săptămânii. La "Laude" la sfârșitul utreniei se
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
și Utreniei. Particularitatea acestor stihiri este că încep cu un imn, iar nu cu versetul din Psalmi, cum se întâmplă în cazul celorlalte stihiri. Duminica se cântă cu o stihiră mai mult decât în zilele săptămânii. La "Laude" la sfârșitul utreniei se cântă un grup de stihiri împreună cu versetele psalmilor de laudă 148, 149, 150. Acestea se numesc "stihirile de la Laude" (sl. стихиры на "хвалите" ; gr. εις τους αινους).
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
din piatră sau din lemn, care separă corul liturgic de navă. În limba română, cuvântul este un împrumut din franceză, "jubé", iar în franceză provine de la primul cuvânt al invocației din » („Binevoiește, Doamne, să mă binecuvântezi!”) citită de la "jubeu", la Utrenie. l se compune din trei elemente: tribuna (jubeul propriu-zis), împrejmuirea și grupul sculptat al Răstignirii. De la tribună, se citea Evanghelia și se predica, în acest scop i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între „o sută de alte mortificări”, stareța sa, Madame de Lenocourt, care avea obișnuința „să o trimită singură noaptea să sune utrenia, pentru a învinge teama care era slăbiciunea ei.” Două odăi contigue formau sacristia. Într-una (care făcea oficiul de rezervă), un cufăr mare și două dulapuri mari conțineau toată rufăria de altar, veșmintele sacerdotale și obiectele de cult (mantii albe
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
din zi sau cele 12 ore din noapte se întindeau și se dilatau sau se retractau și se scurtau după anotimpuri, vara și iarna. Dar orologiile în curând vor codifica mai strict orarele. Începând de la 3 noaptea, la deșteptare, suna utrenia, apoi, la 6, laudele, terța la 9, sexta la amiază, nona la 15, vecernia la 17 și pavecernița (dupăcinarul), seara, înainte de culcare. La acestea se adăuga celebrarea liturghiei, dimineața. Cum noua stareță interzisese orice instrument muzical pentru a da strălucure
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
acestea există în Ardeal, la sfârșitul liturghiei. Ce e drept, liturghia cu vecernie, ce ar trebui săvârșită în seara Joii Mari, precum și liturghia cu vecernie din noaptea de Paști au căzut în uitare, dar aceasta datorită tridentinizării și slavizării. La utrenia Vinerii Mari, în timpul antifonului al 15-lea, se face scoaterea și împlântarea Sfintei Cruci. Acest obicei se află și la melkiți și a fost introdus și la Constantinopol în 1824. Dar se pare că s-ar fi răspândit mai întâi
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
propriu-zis prevede ca epitaful să fie pus pe masa altarului în vinerea mare seara, la vecernie, apoi, la laudele de sâmbătă dimineața, să se facă o procesiune în jurul bisericii cu epitaful, iar apoi să fie așezat în mijlocul bisericii, până înainte de utrenia învierii. Tradițiunea ardeleană a reținut un maximum din aceste datini, adaptându-le vechiurilor obiceiuri galice. Astfel epitaful este expus de la sfârșitul liturghiei joii celei mari, și nu în mijlocul bisericii, ci la o parte, încât formează un "reposorium" occidental. Pe acest
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
sau negre. Încă o specificitate: în joia mare, după liturghie, preotul nu consumă ce rămâne în potir și nu spală potirul. Potirul rămâne în fața chivotului, iar în Vinerea Mare vor fi cuminecați bolnavii cu ceea ce ar fi rămas din joia mare. Utrenia sâmbetei mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
liturghie, preotul nu consumă ce rămâne în potir și nu spală potirul. Potirul rămâne în fața chivotului, iar în Vinerea Mare vor fi cuminecați bolnavii cu ceea ce ar fi rămas din joia mare. Utrenia sâmbetei mari se cântă în fața mesei "reposorium". Înainte de utrenia Învierii, se descoperă icoanele și crucile, și se sting toate luminile. Poporul așteaptă în curtea bisericii, în întuneric, cu lumânări stinse în mână. Acolo, afară, se află gătită o masă albă, cu evangheliarul deasupra, și cu o cruce solidă. Preotul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Poloniei, a refondat efectiv orașul acordându-i privilegii extinse, asemănătoare celor de care se bucură orașul german Magdeburg. Arhivele orașului păstrează documentul. (O notă importantă: În 1260, în timpul invaziei tătare, o comunitate de călugări dominicani din Sandomierza la rugăciunile de Utrenie un novice, citind Martirologul pentru a doua zi a greșit, spunând: "cei 49 de martiri ai Sandomierzului". Călugării și-au dat seama că au fost avertizați de moartea lor și au petrecut restul nopții și toată ziua următoare pregătindu-se
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
plagal), și se întrebuințează în numeroase locuri din slujbele din săptămâna luminată, precum și în restul perioadei penticostarului, până la sărbătoarea Înălțării. Troparul este cântat pentru prima dată la Slujba de Înviere după sfârșitul procesiunii din jurul bisericii care are loc la începutul utreniei. Când toată lumea se află în fața ușilor închise ale bisericii, clerul și credincioșii încep să cânte troparul, acesta fiind folosit ca un refren la o selecție de versete din Psalmii 67 și 117 (conform numerelor din Septuaginta; în versiunea autorizată de
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea. (Ps. 117:24) La slujbele nocturne, troparul este cântat după fiecare odă a canonului, la sfârșitul Stihirilor Paștilor, de trei ori la sfârșitul Utreniei și la începutul și sfârșitul Orelor pascale. El este cântat din nou împreună cu aceeași selecție de versete psalmice la începutul Sfintei Liturghii, la Vohodul Mic, în timpul și după împărtășanie și la sfârșitul liturghiei. El este apoi cântat din nou împreună cu
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
familii înscrise și un număr de 22 de copii la care li se predă religie la școală. Parohia funcționează foarte bine din anul 2002 odată cu venirea unui preot tânăr care își dă toată silința pentru credincioși prin Sfânta Liturghie și Utrenie de duminici și sărbători, cu adorații la Sfântul Anton în fiecare marți din luna octombrie și până primavara. Biserica a fost reparată și anume schimbat acoperișul pentru că risca ca în orice moment să cadă, mai ales că ploua în sfânta
Biserica de lemn din Grindeni () [Corola-website/Science/317147_a_318476]
-
este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Slujba se mai numește și "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului. Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este o zi în care nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghia ne face părtași jerfei lui Hristos
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
a bisericii, care simbolizează înmormantarea Domnului. Pe la ora stabilită spre seară se bate toaca îndelung, paracliserul trage apoi clopotele. Credincioșii se adună în biserică iar preotul se îmbracă în epitrahil și felon. Esste tămâiată întreaga biserică și se începe slujba utreniei Sambetei celei Mari. Se face slujba utreniei duminicilor până la "Dumnezeu este Domnul..." . Apoi se adaugă troparele din Triod. Și sfârșindu-se troparele de cântat sau citit credincioșii aprind lumânări din ceară curată , iar preoții ies prin ușile împărătești și încep
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
ora stabilită spre seară se bate toaca îndelung, paracliserul trage apoi clopotele. Credincioșii se adună în biserică iar preotul se îmbracă în epitrahil și felon. Esste tămâiată întreaga biserică și se începe slujba utreniei Sambetei celei Mari. Se face slujba utreniei duminicilor până la "Dumnezeu este Domnul..." . Apoi se adaugă troparele din Triod. Și sfârșindu-se troparele de cântat sau citit credincioșii aprind lumânări din ceară curată , iar preoții ies prin ușile împărătești și încep Slujba propriu-zisă a Prohodului: 1.În mormânt
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]